Intrebare pentru cei care au inteles niste lucruri greu de acceptat pentru unii, ca de exemplu ca nu exista prieteni si dusmani imaginari, suntem pe cont propriu, o intamplare, ca nu exista suflet, ca omul e doar un animal, ca oricare altul, adica nu i se cuvine nimic in plus fata de alte forme de viata, ca nu exista liber arbitru, ca iubirea e dorinta doar si e instinctul de reproducere, ca bunatatea e un mecanism de aparare, deci tot ce facem, facem pentru propria persoana de fapt, ca binele si raul sunt perceptii subiective, si in afara mintii nu exista (take the universe and grind it down to the finest powder and sieve it through the finest sieve and THEN show me one atom of justice, one molecule of merci), ca omul nu e monogam, ca din creier nu se sterge nimic daca nu e vorba de vreo afectiune, s-a.m.d., cum credeti ca o sa fie lumea cand o sa inteleaga tot ce am enumerat mai sus?
merci e "corectat" de robotel.
Ordonare:
După relevanţă
Adica, cum va fi lumea cand toti vor ajunge la nivelul tau de intelepciune 
. Nu fi atat de sigura ca tot ce ai scris tu acolo e asa, batut in cuie. Ai spus, de exemplu, ca in afara mintii nu exista...nu stiu ce. Dar stii sa definesti mintea? Stii ce e, cu ce se mananca? Este tot una cu creierul? Filosofii inca dezbat pe tema asta. Noi nu suntem buricul universului sa stim tot. Zici ca omul nu e cu nimic mai prejos decat animalul (era sa zic decat magarul). Sa fim seriosi. In general insa, imi place atitudinea ta, felul cum abordezi o gama larga de probleme.
Răspunde
Mintea e creierul, e informatia scrisa pe/in el. Da, filosofii, inima e cu sentimentele si creierul cu racitul sangelui. 
Culmea e ca nu doar ca a facut o greseala, doua chiar, dar asa a nimerit-o de-s 3 de fapt, creierul incalzeste sangele, nu ca un aragaz, ci pentru ca regleaza temperatura corpului.
Daca bine si rau exista in afara ei, ia lumineaza-ma cu cel putin un exemplu. ^_^
Răspunde Mintea e creierul zici? Ia sa incercam sa o formulam putin altfel: mintea e produsul creierului. Ce zici, suna putin mai bine?
Nu chiar, ca informatiile scrise nu sunt modificate, poate amestecate, dar nu modificate. Daca pui oua, faina, zahar, ulei, amesteci si pui la foc, faci chec, dar daca nu pui la foc, n-ai chec.
La fel de anostă ca gândirea ta. Ești genul de om care nici nu merită contrazis. Oricum fiecare vede lumea așa cum poate și cum vrea și fiecare are experiențe de viață din care poate învăța iar oameni slabi sau frustrați care au trăit anumite dezamăgiri sau pur și simplu așa sunt construiți vor gândi ca tine și nu se vor mai bucura de nimic ce înseamnă viața. Singur nu este nimeni care e în stare să își creeze legături pe care tu probabil ai fost incapabilă să ți le creezi. Vezi lumea și oamenii care acționează doar din interes dar asta e impresie cam dată de o anumită frustrare creeată de viața ta dezamăgitoare.
Nici nu te condamn că gândești așa, cam așa e cea mai mare parte din lume, exact cea descrisă de tine și e cel mai simplu să te conformezi, iar oameni ca tine sunt ușor adaptabili condițiilor deoarece sentimentele lor de compasiune sunt aproape inexistente. Lumea e un loc din asta, dar să știi că mai există oameni care sunt în stare să creeze legături cu anumite persoane și asta nu doar din interes sau din instinct(sexual). Eu pot mă da exemplu și știu că am mai vorbit despre asta. Instinctul sexual se simte cumva iar dragostea cu totul altcumva. Sunt multe exemple de dat dar știu că ți-am dat odată o parte din ele, ți-am și demonstrat chiar că nu toate acțiunile sunt din interes, iar alea care sunt arată și slăbiciunea societății, arată superficialitatea care sunt atât de des întâlnite încât creează oameni așa ca tine ceea ce e cam trist. Uite, simt compasiune, mă simt trist că vezi viața așa chiar dacă ar trebui în mod normal să nu îmi pese și să mă rezum la doar câteva rânduri. Însă fericirea ta nu poate avea baze solide, iar dacă lumea ar fi așa cum zici tu aș ști pentru că aș ști că și eu sunt așa, dar uite că știu contrariul. Tu știi ceea ce știi tu pentru că te numeri printre cei descriși de tine.
"aș știi pentru că aș știi că și eu sunt așa" - *aș ști
Io-s naspa si tu cool. Ia zi:
De ce esti prieten cu cineva?
De ce faci ceva?
Daca iubesti si nu doresti, ca zici ca nu-s acelasi lucru, pot trai fara sa visezi macar sa atingi persoana?
"De ce esti prieten cu cineva?"
Nu am zis că ești nașpa, am zis că ești anostă și de asemenea nu m-am încadrat în categoria cool că în a fi cool înseamnă a avea bani sau/și a fi cunoscut în sensul valorilor societății din care faci parte. Eu nu am așa numita "valoare" dar nu mă consider sărac pe interior ceea ce e mult mai bine zic eu. Prietenia adevărată nu prea poți să o numești condiționată decât din punct de vedere a ceea ce simți tu când ești cu o anumită persoană. Adică te simți bine, ești pe aceeași lungime de undă, te ascultă cineva dar atunci când acea persoană are nevoie de ceva o ajuți căci te atașezi iar dacă ai fi tu mădă în mod normal nu ai simți niciun atașament și ai trece mai departe dacă ai găsi o altă persoană demnă cu care să petreci sau cu care să te simți bine. Personalele nu sunt de neînlocuit dar în momentul în care te consideri cu adevărat prietenul cuiva atunci nu poți înlocui persoana și asta nu din interes deoarece cum am zis poate să se ivească altă persoană care să îți ofere alte beneficii dar ceea ce contează mai mult sunt beneficiile sentimentale iar atașamentul față de un prieten este obligatoriu mai ales dacă dispui de acele beneficii. Sunt lucruri care vin din tine, sunt lucruri pe care nu le obții cum ai obține un cadou pe care ai putea să îl obții de la orișicine și de aceea nu consider prietenia adevărată de natură egoistă.
"De ce faci ceva?"
Faci ceva pentru binele tău și binele persoanelor la care ții. Sincer să îți spun dacă nu ar exista persoane la care să țin mi-aș pierde de tot voința în a face ceva strict pentru mine și asta pentru că nu mă consider prea individualist, așa cum probabil ești tu.
"Daca iubesti si nu doresti, ca zici ca nu-s acelasi lucru, pot trai fara sa visezi macar sa atingi persoana?"
Dacă iubești și dorești dar înainte de a dori oferi necondiționat. Iubirea, ca bunătatea de care vorbeai tu se pot numi într-adevăr așa dacă sunt necondiționate. Și poți iubi fără să ai parte de o persoană din păcate când sentimentele nu sunt reciproce dar ca în cazul oricărei situații de genul sau a unei despărțiri e nevoie să te resemnezi dar iubirea aia nu dispare așa că altfel ai avea dreptate, ea va rămâne undeva acolo ca să zic adormită iar tu îți vei dori ca acea persoană să aibă parte de tot binele din lume și vei dori asta necondiționat, chiar dacă nu vei fi tu cel care îi vei oferi acel bine, iar până atunci poți face niște gesturi frumoase chiar dacă știi că nu vei fi cu acea persoană, asta am făcut și eu cu cineva deci nu vorbesc din povești. Oricum nu e obligatoriu să iubești o singură persoană într-o viață adică asta cam rareori se întâmplă.
"decât din punct de vedere a ceea ce simți tu când ești cu o anumită persoană." exact! Dar deh, lumea fara iluzii e anosta. Daca nu mai simti ce simti acum cand esti cu o anumita persoana, ii mai cauti prezenta?
Ce inseamna pentru tine "binele persoanei la care tii"? Dar gandeste-te bine. Era o poveste pe internet cu unu si una pe motocicleta, el conducea si observa ca franele nu-i merr, avea o singura casca, nu-i spune fetei care-i baiul, dar ii cere sa poarte casca. Fac accident, el moare, ea nu. Intr-o situatie asa ce ai alege? De ce? Sincer. Io stiu oricum raspunsul.
De ce oferi ce oferi?
Referitor la iubirea nereciproca si care nu mai trece, explicatia e ca oamenii iubesc fantezia unui lucru: Fantasies have to be unrealistic because the moment, the second that you get what you seek, you don't, you can't want it anymore. In order to continue to exist, desire must have its objects perpetually absent. It's not the "it" that you want, it's the fantasy of "it." So, desire supports crazy fantasies. This is what Pascal means when he says that we are only truly happy when daydreaming about future happiness. Or why we say the hunt is sweeter than the kill. Or be careful what you wish for. Not because you'll get it, but because you're doomed not to want it once you do. So the lesson of Lacan is, living by your wants will never make you happy. What it means to be fully human is to strive to live by ideas and ideals and not to measure your life by what you've attained in terms of your desires but those small moments of integrity, compassion, rationality, even self-sacrifice. Because in the end, the only way that we can measure the significance of our own lives is by valuing the lives of others." The life of David Gale
Chiar ii doresti binele, sau spui ca asa trebuie sa spui?
"Chiar ii doresti binele, sau spui ca asa trebuie sa spui?"
Spun ceea ce cred sau ce simt. Normal că doresc binele și binele dacă se dorește se dorește necondiționat. Chiar ai ajuns să consideri așa imposibil acest lucru? E mai grav decât credeam și foarte trist, dar asta e, bine că nu-s ca tine iar faptul că nu-s ca tine, că deh oamenii sunt diferiți mă face să fac acest lucru supranatural, da mă, incredibil mă consider luat din poveștile sf, să vreau să fac sau să doresc binele cuiva fără a obține ceva în schimb. Extraordinar! Mădă, îmi pare rău pentru tine dar pot zice că bunurile alea pentru care te lupți în viața asta atât de anostă nu o vor face mai puțin anostă în condițiile astea, crede-mă.
Și ca să mai lămurim un lucru, bucuria în a oferi dragoste(nu sex) sau prietenie nu e tot una cu bucuria de a primi bunuri materiale căci una doar ți se oferă iar alta pe lângă faptul că ți se oferă o și dăruiești. Dacă zici că ăsta e egoism te sfătuiesc să revizuiești(distrugi) limba română. Dar cum am zis mai înainte tu nu dai sau spui doar ca să primești în asemenea situații, tu în primul rând dai pentru că simți să faci asta, nu te gândești că vei primi ceva la schimb chiar dacă e inevitabil.
"Daca nu mai simti ce simti acum cand esti cu o anumita persoana, ii mai cauti prezenta? "
De ce ai începe să fi cu o persoană pe care nu o iubești. Uite aici intervin 2 lucruri, ori nu o iubești și stai cu ea doar din atracție sexuală(modul mădă) și până la urmă te saturi de ea ori acea persoană te dezamăgește și îți face ceva nasol iar sentimentele pozitive devin negative. Cu toate astea, deși și asta mi s-a întâmplat, sincer chiar mi-am dorit tot binele pentru acea persoană iar dacă aparent sentimentele se transformă cum am zis eu e mai mult să zic un lucru de suprafață, iubirea ce ai simțit-o dacă chiar ai simțit-o nu se va evapora. Asta e la nivel de ceea ce simți, tu simți că îi vrei binele dar doar că nu vei mai contribui la binele respectivei persoane deoarece a arătat că nu are nevoie de acel bine deci și prin urmare și-a bătut joc de el.
"Dar gandeste-te bine. Era o poveste pe internet cu unu si una pe motocicleta, el conducea si observa ca franele nu-i merr, avea o singura casca, nu-i spune fetei care-i baiul, dar ii cere sa poarte casca. Fac accident, el moare, ea nu. Intr-o situatie asa ce ai alege? De ce? Sincer. Io stiu oricum raspunsul. "
Desigur aleg să dau acea cască dar normal mădă că răspunsurile tale se pot anticipa și mă vei lua probabil cu egoismul pe care îl am atunci pentru nu a duce o viață în suferință aleg să pun asta pe umerii celeilalte persoane însă eu zic că viața fie și ea în suferință e mai bună ca moartea(asta dacă nu se transformă în tortură acea suferință ceea ce nu prea e posibil în acest caz). Să nu mai spunem că iar intervine redefinirea cuvântului ăla de care am mai vorbit și iar ne lungim de pomană.
"De ce oferi ce oferi?"
Dacă oferi sincer, oferi pentru că te simți bine să oferi în primul rând și am mai zis că am oferit anumite rânduri unei persoane, rânduri frumoase la care am stat puțin și asta chiar era de pomană pentru că știam că nu sunt pentru ea și nu voi fi dar wow pentru mădă e imposibil să creadă că binele necondiționat(adică binele ăla adevărat că ălalt nu prea mai merită să îi spui bine) există. Și sunt prea multe exemple în cazul ăsta deci nu are rost să te conving de o chestie evidentă. Și ca să mai evidențiez un lucru și ca să ajung la o concluzie, vezi că dorința nu e una neapărat egoistă și poți dărui și dori chiar dacă știi că nu vei obține ceea ce dorești atunci când iubești cu adevărat sau atunci când ești în stare să simți compasiune pentru semenii tăi fără să aștepți nimic la schimb. Una e să îți dorești ceva și una e ca făcând un gest să aștepți rezultatul și să îl faci pentru rezultat nu pentru că te face să te simți bucuros când faci un gest frumos.
Pot zice că ceea ce gândesc nu e o iluzie deoarece am exemple concrete și știu eu ce aș face și ce am făcut în anumite situații și cum am gândit deci pentru mine iese din calcul acest fapt. Iluzia e la tine și când pentru tine reprezintă realitatea normal că zic că ești anostă și normal că nu poți nega că viața din perspectiva ta e anostă căci nu vezi niște lucruri frumoase dar existente. Tu deja încadrezi aceste lucruri în pragul de povești și le încadrezi fără înțelegere. Să știi că nimeni nu poate înțelege pe cineva dacă nu simte ceea ce simte acesta deci tu nu dai dovadă de înțelegere și degeaba îți spun lucruri căci vei zice că-s povești și degeaba îți spun că bila e roșie că nu mă vei crede, și degeaba îți voi arăta că e roșie că atunci clar vei nega căci ești daltonistă(nu sunt un expert în biologie și din astea deci se scuză dacă am caracterizat greșit boala și mi-e lene să mai dau search pe google), pentru a o vedea roșie trebuie să o privești prin ochii mei, adică prin ceea ce simt. Poate tu nici nu ești în stare să percepi respectiva culoare dar dacă ai fi în stare să privești din perspectiva ailaltă și să o crezi pe cuvânt atunci ai descoperi ceva nou în viața ta, o nouă culoare care ar face-o mai puțin anostă. Eu îți înțeleg opinia dar nu pot să o iau în seamă când eu văd clar că există ceea ce susțin eu pentru că există tocmai în mine și dacă există în mine sunt sigur că există și în alții. Oricum nu am mai comentat despre celelalte lucruri din întrebarea ta căci țin doar de opinie dar un om care se pripește așa mult la niște lucruri pe care nu le poate atinge cel mai probabil ori e îndoctrinat de alții ori s-a autoîndoctrinat ceea ce e cazul tău cel mai probabil.
Nu esti sincer/a. Doresti binele cuiva pentru confortul, siguranta sau binele tau, ia gandeste-te bine. De ce inveti pe cineva pacea? Crestinii de ce fac bine? Nu vreau s-o dau in religii, dar ei sunt cel mai bun exemplu. Sa nu te mai incurc: crestinii fac bine pentru binele lor, pentru a castiga viata vesnica. Cauta raspunsul sincer in tot ce faci. 
"Daca nu mai simti ce simti acum cand esti cu o anumita persoana, ii mai cauti prezenta?" Vorbeam de prieteni, nu iubiti, dar si daca ar fi vorba de iubiti, nu ti s- intamplat sa nu iti mai placa cineva pe care placeai mult?
"acea persoană te dezamăgește și îți face ceva nasol iar sentimentele pozitive devin negative" de ce te dezamageste? de ce sentimentele pozitive devin negative?
"Dacă oferi sincer, oferi pentru că te simți bine să oferi în primul rând" nu vrei sa recunosti ca am dreptate pentru ca ce zic eu nu e confortabil, nu e "placut sufletului".
"poți dărui și dori chiar dacă știi că nu vei obține ceea ce dorești atunci când iubești cu adevărat sau atunci când ești în stare să simți compasiune pentru semenii tăi fără să aștepți nimic la schimb" stii ca n-o sa primesti, dar speri, iar compasiunea cred ca e frica, frica e o nevoie anuntata. Simti compasiune cand cineva pierde tot, dar simti frica de fapt, te identifici cu persoana, te pui in locul ei si frica te cuprinde.
Viata mea nu-i deloc anosta cautand tot timpul motivul din spatele unei actiuni, a oricui.
Sunt foarte sincer și crede-mă că am căutat de multe ori motivul acțiunilor mele dar lucrurile de multe ori au fost clare dar normal că așa cum am spus înainte nu îți voi schimba opinia deoarece e nevoie de înțelegere(tocmai de ceea ce mă acuzi că nu am dar te asigur că e foarte simplu să justifici anumite fapte iar eu am ajuns la acea concluzie ușor, la alte fapte e adevărat e nevoie să te mai gândești un pic dacă e așa sau invers dar mi se pare foarte clar din acest punct de vedere). Eu totuși cred că și tu mai ai porțiuni din acest bine sau de compasiune însă nu le poți observa. Nu am de unde să știu sincer, iar compasiunea și frica sunt sentimente diferite, în cazul ăla te simți trist pentru necazul altcuiva, nu frică că ți s-ar întâmpla și ție, se vede de la o poștă că vrei să spui că unele trăiri și sentimente nu există și le înlocuiești cu unele mai negative ca să zic așa dar asta mi se pare doar o deviație cum am zis dată de neînțelegere iar asta te face să vrei să explici ceea ce nu poți înțelege iar singurele tale mijloace prin care poți explica sunt frica, egoismul, instinctul, cam astea și nu ajungi acolo unde trebuie, te îndepărtezi mult de realitate. E cum aș încerca să îți explic teorema lu Pitagora dar nedispunând de laturi.
Ca să închei printr-un exemplu că nu se poate altfel, eu acum ceva timp am găsit un telefon pe jos și am sunat mama proprietarului că era la contacte și i-am spus. A zis că o să vină să îl ia și să o aștept că o să îmi dea și ceva dar l-am lăsat la un chioșc și am plecat. Oare cu ce mi-a făcut bine faptul că am pierdut timp sau de ce nu am profitat și nu am luat telefonul respectiv? O altă întâmplare, de fapt sunt mai multe prin care eu mă ofer să mai dau niște bani unor cerșetori(dau doar la cineva din când în când cu care m-am mai familiarizat și am mai dat zilele astea unui bătrânel care voia s își ia o bere și mie îmi place berea și mi-am zis de ce să nu se simtă și el bine?), ce am avut de câștigat. Și mai putem să o dăm iar în sentimentalisme dar ți-am mai spus deja întâmplarea cu fata aia și eram sigur și puteam băga mâna în foc că nu câștigam nimic dar lucrul ăla în a dărui chiar și niște cuvinte frumoase m-a făcut să mă simt bine. Eram perfect conștient de toate acțiunile și chiar de nu erau fapte mărețe ci mărunte uite că de obicei în astfel de fapte se vede sinceritatea din sentimentele de care îți vorbeam. Sunt multe alte exemple și am ce să îți dau dar zic că ajung.
Sau na, poate chiar esti sincer, ca cei care cred in Mos Craciun. Pe aia daca ii pui la detectorul de minciuni si-i intrebi cine le-a dat bomboanele, raspunsul "Mos Craciun" n-o sa fie minciuna.
N-am zis ca nu fac bine sau ca n-am compasiune, ci ca inteleg de ce fac ceva.
Iti face bine ca te lauzi acum sau altcandva, astfel oamenii isi fac o parere buna despre tine si o sa incerce sa nu te raneasca, asta speri.
Eh, stiai ca nu, dar sperai ca da.
Nu speram, te asigur și sunt foarte modest precum observi (acum serios nu prea mă laud, dacă se întâmplă e raritate) Oricum întrebarea ta chiar are un rol destul de bun, te poate face să încerci să gândești și din perspectiva opusă(în caz că nu o ai și pe asta) și să îți gândești mai bine răspunsul și acțiunile ceea ce nu e un lucru rău. Sunt oameni care dacă ar vedea așa ceva nici nu s-ar gândi a doua oara la ceea ce ai zis tu aici și probabil ar condamna dar nu e ok acest lucru. E ok să ai o opinie atâta timp când totuși te gândești și pe cealaltă parte. E ca un fel de concluzie de mijloc ca să zic așa. Atât am mai avut de zis, o seară bună.
No, te-ai speriat? :O
Deci, mai citeste intrebarile mele, astea din raspunsurile adresate tie, si raspunde-ti sincer, tie. Eu oricum iti stiu raspunsurile , si de asta sunt curioasa cum ar fi lumea cand ar intelege una alta. Bineinteles ca nu avem cum sa stim, dar cum suntem unici, datorita, sau din cauza amintirilor unice, si punctul de vedere e unic.
Am uitat formularea intrebarii. Era pentru cei care au inteles una alta. Gata, cine n-a inteles sa fie in bafta lui, eu nu mai explic.
Cand lumea o sa fie cum ai spus tu mai sus, o sa realizam ca putem spune ca suntem o specie mai avansata decat celelalte, dar pana atunci lumea o sa traiasca in minciuna.
Iubirea este doar dorinta?
Doamne fereste. 
Sper ca nu iti iubesti deloc copilul, fratele sau sora, asta pentru binele conceptiilor tale.
Si cum "din creier nu se sterge nimic", daca orice amintire "accesata" se modifica in functie de numarul de accesari?
Cum sa nu existe liber arbitru, din moment ce de cele mai multe ori facem ce vrem?
Ciudata intrebare. Te-a obligat cineva sa o pui?
Iubirea pasionala, ca aia de copil, frate sau parinti e autoiubire, iubire egoista, sunt genele tale pe care le ingrijesti sa se transmita.
Si atunci ce e cu traumele, cu afectiunile psihice, cu preferintele? Habar n-ai, observ, ca daca iti place ceva e pentru ca ai cel putin o amintire cu acel ceva, pe care poate ai uitat-o, ai trecut-o in subconstient de fapt.
Zi-mi, de ce faci ce faci? Motivul sincer, "ca asa vreau" nu e raspuns, vrei cu un motiv, care e ala?
Eu cred ca in momentul acela in care ai obosit sa mai cauti raspunsuri s-a intamplat sa fii intr-un punct in care lucrurile se vedeau asa cum le vezi acum.
Ori poate a fost invers si dupa ce ai inceput sa vezi lucrurile asa, oriunde te-ai fi uitat in jur, ai renuntat sa mergi mai departe ca sa vezi daca se schimba ceva.
Oricum, era ilogic sa existe prieteni sau dusmani imaginari, pentru ca nu are cum sa existe ceva care nu exista.
Lumea e intr-o continua miscare, daca intelegi ceva nu inseamna ca te opresti din a-ti pune intrebari.
Nu prea vad ce intrebari ar putea sa isi mai puna cineva care a ajuns la concluzia ca e doar un animal ca oricare altul si mai ales de ce ar avea nevoie de raspunsuri.
Stai asa, e de rau sa fii animal? Ca va convine sau nu, omul e un animal. Ma intreb de ce exista constiinta. Pentru mine lumea e magnetism, aia e atrasa de aia, dar de ce am ajuns sa constientizam ceva? Imi place sa studiez comportamentul organismelor vii. Le plangem de mila albinelor ca sunt slugi, isi dau viata pentru regina, care toata viata numai face pui, dar oamenii tot asa sunt, muncesc pentru altii, mor pentru altii, si curand o sa ajungem si la partea cu regina, pentru ca specia trebuie perpetuata si unele femei nu-s de avut si crescut copii, nu e o dorinta sau o previziune, nu stiu ce aduce ziua de maine, dooh, asa ca ma intreb. Am destule intrebari fara raspuns. Stim mult mai multe decat stiau cei din trecut si nu ne-am oprit din a vrea sa stim mai multe.
Parca imi si imaginez o albina gandindu-se la intrebarile ei fara raspuns in timp ce zboara din floare in floare ca sa adune polen.
Omul este un animal pentru ca asa zice definitia acestui cuvant si chestia asta nu e nici buna si nici rea, e lipsita de importanta.
Asta nu inseamna ca omul este un animal ca oricare altul, chiar daca multi se considera asa.
Albina nu are timp, ca stramosii ei nu au avut noroc de maini care sa ii ajute sa construiasca arme si sa ajunga in varful lantului trofic, sau aproape de varf, si de acolo sa scrie carti, sa inventeze zile nelucratoare, ore de munca pe zi, legi care protejeaza semenii.
Dar ce au animalele de e bai daca te consideri unu dintre ele?
De ce nu ar avea timp? Cat timp aduna polenul de pe o floare si in timp ce zboara de la o floare la alta si la stup si dupa aia inapoi ca sa o ia de la inceput, ar avea timp sa isi puna cate intrebari are ea chef.
Tocmai am zis ca nu prea ai de ales si trebuie sa accepti ca esti un animal, pentru ca asa spune definitia si n-ai cum sa o contrazici. Nu e niciun bai sa fii un animal, dar e bai daca esti un animal ca oricare altul sau nu esti dar te consideri ca esti.
Cred ca e mai preocupata de ce e in preajma decat de filosofii; de unde sa stranga polen, unde e pericolul si cum sa se fereasca de el, chestii de genul. Nici oamenii nu au atentie distributiva, ele cum sa aiba? Si daca nu esti de acord cu atentia distributiva, zi-mi ca ai vazut/observat ce era in jur cand tastai atent pe telefon.
O mata enervanta care isi spala blana (cam asta face toata ziua), un frate care se plictisea si nu stia ce sa mai faca sa imi distraga atentia (poate si el credea ca nu am atentie distributiva, dar cred ca mai degraba nu s-a gandit vreodata la lucrurile astea), o mama care mi-a zis la un moment dat sa iau cainele din curte pentru ca era cineva care incerca sa intre si ii era frica de el, o alarma de la o masina (nu sunt sigur daca era de la o masina, dar era o alarma care suna).
Cam asta imi aduc aminte acum pe moment si daca m-as mai concentra mi-as aduce aminte si altele pentru ca am o memorie destul de buna.
Oamenii au atentie distributiva, chiar daca unii mai putin decat altii.
Albinele nu filosofeaza pentru un singur motiv si nu e din cauza ca nu au atentie distributiva, ci altul: ele nu sunt oameni.
Dar cand ai observat mata, fratele, mama, alarma, nu mai erai atent la telefon, nu?
Normal ca eram.
https://www.youtube.com/watch?v=vJG698U2Mvo
Eu am vazut-o. Poate si tu si cu siguranta si altii, chiar daca unii nu o vad. Mai sunt si alte teste dar mi-e lene sa le caut acum.
era culmea sa n-o vezi, doar a trecut incet si s-a si oprit, moment in care il puteai urmari pe cel cu alb, dooh. Ce teste au astia de te doare mintea (e o vorba). Asta nu-i atentie distributiva.
Testul acela e in legatura cu atentia selectiva si vrea sa arate ca multi oameni atunci cand au de facut ceva se concentreaza numai asupra acelui lucru si ignora total restul lucrurilor care nu sunt importante in acel moment. Adica tot cam acelasi lucru pe care l-ai spus si tu. Intr-adevar asa e si poti sa le dai si la alte persoane sa faca testul si o sa vezi ca unii nu o sa vada gorila. Asta nu inseamna ca toti oamenii se concentreaza numai asupra unui lucru pe care il au de facut, poti face mai multe lucruri in acelasi timp.
Sincer, mi se pare cam ciudat ca trebuie sa te conving ca exista atentie distributiva.
Pentru ca nu exista. Eu daca citesc cu muzica pe fundal, daca-s atenta la muzica, nu sunt atenta la ce citesc, si invers. Daca imi fac un playlist pe telefon (netul e oprit, asa trebuie, doar pentru playlist ma pierd cu el), nu vad ce-i in jur. La oameni ma uit la ochi, nu vad ce-i in jur, adica nu constientizez, ca ochii filmeaza tot si creierul inregistreaza. Citisem un articol despre atentia distributiva, inexistenta, dar nu mai stiu in ce limba, sa stiu dupa ce cuvinte sa caut. 
Eu in fiecare zi ma folosesc de atentia distributiva (chiar si in momentul asta in care scriu raspunsul ). Toata lumea face asta, nu numai eu sau tu, asa ca nici n-ar avea rost sa cauti articolul acela, pentru ca n-are cum sa ma convinga cu nimic.
Dupa cum ti-am spus exista si teste (fara gorile) care sa iti verifice atentia distributiva. Poate o sa caut maine unul si chiar sunt curios daca dupa ce il faci tot o sa mai zici ca nu exista atentie distributiva.
Lol, haha misto test. Aproape nu vedeam, dar am observat-o cand dadea sa plece. Multumesc de videoclip. M-ai luminat. Am cautat mai multe si nu inteleg de ce aveau gorile
Nu, nici nu stiu cum am realizat intr-un final ca era acolo. Parca pur si simplu a aparut. Dupa m-am mai uitat la videoclipuri de genul si m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa apara o gorila
Servus mada,este interesant ce spui-ca nu exista suflet(nu avem de unde stii)ca suntem doar niste animale(eu as zice evoluate totusi-suntem instare sa articulam cuvinte-sa zburam printre stele e.t.c.)ca nu ni se cuvine nimic in + fata de alte forme de viata, aici ai dreptate dar asta este, noi suntem in fruntea lantului trofic si avem puterea de a distruge dar si de a putea trai in armonie cu natura si celelalte forme de viata.Dar am observat ca predomina mai mult forta distructiva la homo sapiens- deci chestea aceea, sloganul ''omul sfinteste locul'' este fals, este un cliseu, omul distruge locul din pacate.Ca nu exista liber albitru - nu sunt de acord -suntem liberi sa gandim ce vrem-sau ma rog- creierul este cel care decide, care i-a decizile, deci exista un liber albitru.In rest sunt cam decord cu tine- fiecare se gandeste la propria persoana, dupa acea se gandeste la restul, ca binele si raul sunt chesti subiective?-nu te inteleg.
"suntem liberi sa gandim ce vrem-sau ma rog- creierul este cel care decide, care i-a decizile, deci exista un liber albitru" si stii cum decide creierul?
Mada eu nu stiu ca nu sunt cercetator in medicina sa studiez creierul, dar liberul albitru este creierul-asta vreau sa zic- el este seful-el coordoneaza tot si muschii si ochii e.t.c. si facem ce dorim datorita lui, ma gandesc ca el ia deciziile pe baza informatiilor care le detine, cand vreau sa urc un varf de munte mai intai il cercetez ma uit sa vad si dupa aceea ma decid, de fapt nu ma decid, creierul decide daca e cazul sau nu. Si cand am invatat sa inot nu am invatat dintr-o data, am invatat treptat, daca nu voiam sa invat nu voiam si gata, de fapt de abia acum 4 -5 ani am invatat sa inot, cand eram mic nu voiam ca i-mi era frica de apa adanca,deci ce vreau sa zic prin asta, ca decizia mi-a apartinut mie, de mine a depins, daca nu voiam voiam sa invat nu invatam nici acum,dar cu timpul am avut o dorinta foarte mare sa invat si am invatat, deci nu m-a stresat nimeni sa invat, deci asta inteleg eu prin liberul albitru. facem ce dorim, daca vrem sa facem asta o facem, daca nu dorim nu o facem, dar repet creierul este liberul albitru'' si stii cum decide creierul? nu stiu! m-a ajutat sa invat sa inot, cum sa respir cand inot, sa stau relaxat sa nu intru in panica, daca i-mi intra un pic de apa in gura.habar n-am, chestea e ca el este liber, totul depinde de gandire pozitiva, negativa, ori marii campioni in orice domeniu nu cred ca au ajund faimosi datorita unei gandiri negative.Si aici este un exemplu daca vrei sa devii mare e ok, daca nu vrei nu vrei si basta, esti liber sa decizi tu, ma rog creierul.
Uneori decizile creierului pot fi si eronate, si te pot costa viata-de exemplu acum un an ma aflam la poalele muntiilor Fagaras si a inceput sa ploua si m-am adapostit pe langa un brad, iar a 2 zi am aflat ca un tip cu sotia s-a se aflau pe creasta urlea si pe tip la traznit fulgerul- cine l-a pus sa urce acolo pe timp ploios, creierul -liberul albitru -atat la dus, ata ete
Creierul nu e liber, e ca un magnet, e atras sau respins de ce e invatat ca e pozitiv sau negativ (poli, nu bun sau rau).
Ok, este atras ca un magnet,si este invatat ce este rau si ce este bine(pozitiv si negativ)ok, ceea ce vreau sa zic este ca decizile sunt luate de creier si nu de sinele constient, acum intelegi,asta vreau sa zic, ce zici tu ca, creierul nu este liber,e ca un magnet, pai pe unii i atrage lucrurile nasoale, pe altii lucruri mai frumoase -am mai auzit spunandu-se ca liberul albitru este o iluzie, si cu toate aceste omul are libertatea de a alege de a fi propriul sau albitru,asa cum a fost galileo, el a avut o educatie preoteasca si cu toate acestea a ales sa studieze astronomia, aici ma gandesc eu ca a intervenit liberul albitru, putea sa devina la fel de bine si preot dar a ales sa devina astronom, cum zici tu, creierul lui a fost atras ca un magnet de partea stiintei-nu este si asta un liber albitru? eu zic ca da, nimeni nu la fortat sau amenintat-ca o mai fi insistat si tatal lui sa aleaga medicina si tot degeaba, pentru ca pana la urma a facut tot la atras (la interesat ) pe el mai mult, astronomia, nu este asta tot un liber albitru?
Creierul raspunde unor stimuli, logic ca alege liber sa urmeze o cale, din cele multe oferite de amintiri/informatii scrise, dar acel raspuns e automat, e actiune-reactiune. Sa zicem ca a1 se potriveste cu a2, in momentul in care percepi ceva asemanator cu a1, creierul pregateste a2 pentru raspuns. Ai ales liber acel a2, dar acea potrivire ai gasit-o in afara vointei tale.
Ascultam acum Carla's Dreams si mi-am amintit un exemplu. Imi place accentul moldovenesc, dar de dincolo de Prut, si ma gandeam de ce: cand eram mica, inainte sa ma duc la scoala erau stiri pe tvr 1 sau 2, din Moldova, astfel creierul asociaza copilaria, adica lipsa grijilor, cu accentul moldovenesc, asa se formeaza preferintele si apoi alegerile "libere".
Pai no, cam asa am spus si eu, dar intr-un mod un pic mai diferit cand m-am refreit la munte, cand vreau sa escaladez un varf de munte, intai ma uit sa vad ce inaltime are, e.t.c. si dupa aceea ma decid, ma rog creierul decide, pe baza informatilor vizuale care le primeste, deci este o alegere libera a mea, logic ar fi bine inteles sa nu ma aventurez pe varfuri abrupte, si asta tot creierul i-mi spune nu? ''bree nu te aventura ca e nasol'' si atunci caut un varf mai putin periculos si il urc, caci i-mi plac mult muntii. Apropo de accentul moldovenesc care iti place tie de dincolo de prut, mi-am amintit acum o cheste, cand eram mic am mancat un bostan copt la bunici acasa, si acum vreo 3 sptamani m-am dus in piata unde am vazut o groaza de bostani, mi-am cumparat unul, amintindu-mi de bostanul copt care l-am mancat cand eram mic, am ajuns acasa l-am pus la copt, insa dezamagire nu mi-a placut nu era bostan pentru. copt, avea gust total diferit, fata de cel pe care l-am mancat cand eram mic, si acum tanjesc dupa el, dar asta e, la mine a1(bostanul din copilarie)nu s-a potrivit cu a2(bostanul asta din piata), sau invers gustul bostanului din piata a fost total diferit fata de cel mancat la bunici, si nici nu l-am mai mancat.Alegera a fost a mea sa mananc bostanul acela la bunica, pentru. ca era ceva nou, desi puteam sa mananc alte prajituri sau cartof fiert, dar eu am ales sa mananc bostanul copt la cuptor, a fost o alegere libera, ma rog s-a format preferintele si apoi alegerile libere, nu este acesta liberul albitru?-s-a gust ceva ce nu am mai gustat pana atunci, chiar daca a fost in afara voineti mele.
Sau probabil tu vrei sa zici ca liberul albitru se manifesta doar cand participa si vointa omului? mda nu stiu ce sa zic
Si apropo, tu zici ca creierul alege din amintiri,informatii scrise, in fine, bostanul acela care l-am mancat la bunica a fost ceva nou si l-am ales pentru ca era ceva nou, de exemplu nu stiu daca tu cand ai concediu pleci in tari straine, eu cam asa fac, si acolo prefer sa mananc alt fel de mancare care nu am mancat-o in tara, desi as pute sa mananc si mancare care se gaseste la noi, dar ce rost are nu vad nici un farmec, deci pot sa aleg si ceva nou de care creierul nu-si aminteste si nu detine informatii si probabil e bulversat saracutul, dar i trece.
"dar ce rost are nu vad nici un farmec" poftim motivatia din spatele alegerii tale. Ai tu vreo amintire cu "incearca ceva nou".
A1 e bostanul din piata, a2 e amintirea cu bunica ta: copilarie, grija, sau ce simteai langa ea, asa ca ai ales sa cumperi unu. A fost libera alegerea?
Nu mai inteles ce am vrut sa zic, deci, cand eram mai mic prin ciclul primar am fost la bunici intr-un sat din prahova-iar acolo am mancat un bostan copt sau eram clasa a 5 ciclul gimnazial,nu mai stiu exact-in fine-deci pana atunci nu mai mancasem bostan copt,nici macar nu stiam ca se face asa ceva,desi puteam sa mananc altceva, nu stiu porumb fiert,cartof copt dar am ales sa mananc bostanul, pentru. ca era ceva nou pentru. mine desi nu mai mancasem nici odata, spre diferenta de cartof copt sau porumb fiert-tu a spus ca creierul alege din amintiri si informatile pe care le detine, e despre bostanul copt creierasul meu nu detinea nici o informatie, nici o amintire, informati si amintiri le avea despre porumb fiert si cartof copt, in momentul in care am mancat bostanul creierasul meu nu avea ce informatie sau amintire sa aleaga despre acest produs pentru ca nu mai mancasem nici odata, si a fost ceva super adica mi-a placut, e dupa ani si ani mai precis anul acesta acum 3 saptamani cand am fost in piata am vazut bostani de diferite soiuri, si mi-am amintit ca, am mancat un soi de bostan cand am fost mai mic la bunici, si mi-am cumparat unul sa mananc din nou dar nu era soiul acela,avea gust diferit pentru ca, cum zici tu, creierul alege din amintiri -informati, si mi-a transmis informatia ca bostanul care l-am cumparat din piata nu are acelasi gust, ci este diferit, deci am dat banii degeaba pe el, asta e.Asta vreau sa zic cand am mancat bostanul copt la bunici a fost alegerea mea,putem sa mananc cu totul altceva,despre care creierul detinea informati-de exemplu o prajitura, un cartof, e.t.c. dar am ales sa mananc bostanul pentru ca era ceva nou pentru mine, e bine acum creierul detine informatia, amintirea, si despre acel bostan, mai ales gustul l-as recunoaste dintr-o mie.Tu ma intrebi ce simteam cand eram langa bunica ce sa simt o bucurie, si veselie, bostanul care l-am mancat la bunica nu l-am cumparat, l-a adus din gradina, asta- laltul l-am cumparat din piata, amintindu-mi de cel care l-am mancat la bunica, dar nu a fost sa fie acel soi.Acum unde a intevenit liberul albitru -pai eu zic ca, atunci cand am fost la bunica a intrevenit libera alegere-pentru ca nu aveam nici o informatie despre acel bostan si totusi l-am mancat, acum cand am fost in piata bime inteles ca detinem informati despre el-cum zici tu creierul alege amintiri -informati desfasurate pe parcursul vieti-ok, sa zicem ca aici cu piata nu a fost o libera alegere, alegerea a fost legata de o amintire de cand eram mic la bunica, fara griji -si cu zambetul pe buze, mancand bostanul ala, insa atunci cand l-am mancat alegerea nu a fost legata de nici o amintire sau informatie, pt.ca nu mai mancasem nici odata, nici macar nu stiam ca se mananca bostan, ce stiam despre bostan este ca il dai la porci sau il cureti pe din nauntru si i faci o figura de om si pui o lumanare, astea erau singurele informati-amintiri despre bostani, e dar cand am vazut ca bostani pot fi copti si mancati- am lasat porumbul si alte cele si am mancat bostanul, sau si cu castanele sa zic un exemplu, sunt 2 feluri de castane unii salbatici si alti comestibili sa zicem ca o persoana, de exemplu tu pana la varsta de 50 de ani nu ai avut ocazia sa mananci castane comestibile, in orasul tau crescand doar castani salbatici care nu sunt buni-e si intr-o zi cand te duci la piata sa cumperi ebservi ca la la o taraba un nene vinde castane comestibile-tu nemancand nici-odata vreo castana-neavand nici o amintire nici o informatie-despre aceste castane comestibile, singurele informatii legate de castane sunt acelea ca ele nu sunt bune de mancat fiind salbatice, e si pe langa acele castane mai sunt si mure, zmeura, afine, nuci, alune, pepeni de dabuleni, si din oferta aceasta tu iti alegi castane comestibile deavand nici o informatie despre ele sau o amintire, spre diferenta de alune, nuci, mure, zmeura, pepeni.Nu este aici un liber albitru- poate ca tu nu ai fi cumparat castanele poate le-ai fi ignorat iti cumparai ceva cunoscut despre care creierul detinea informati, amintiri, o aluna sau un pepene sau o zmeura infine, e, eu cu siguranta as fi cumparat castanele pentru ca era ceva nou, ceva ce nu mai gustasem pana atunci chiar si la 50 de ani- nu este acesta un liber albitru? eu zic ca da, cam asa a stat treaba si cu bostanul ala de la bunica nu mai gustasem nici odata un bostan habar nu aveam ca se mananca, si am ales sa-l mananc si nu-mi pare rau, chestea e ca nu-l mai gaesc sa-l mai mananc odata.Probabil o sa ramana doar o amintire placuta ca am mancat un bostan copt, nu a fost asta o libera alege a mea, puteam sa nu-l mananc sa-i zic binici, nu vreau, prefer sa mananc porumb fiert sau mamaliga cu lapte, sau un bulz. dar nu, am dorit sa mananc bostanul pentru ca era ceva nou, am fost curios si mi-a placut.Nu stiu daca m-ai inteles, eu zic ca ai inteles-cand am cumparat unul din piata nu a fost o libera alegere, a fost legat de o amintire cand stateam langa bunica si mancam bostanul-libera alegere a fost cand l-am mancat acolo la bunica.
Vai, vai, vai. Ar trebui sa scriu cu majuscule ca mi-am pierdut rabdarea, dar juleste retina.
1. bunica ti-a dat bostan, l-ai mancat ca era nou, ca ti-a dat, l-ai mancat cu un motiv.
2. ai vazut in piata bostan si ai cumparat, pentru ca aveai acea amintire cu bunica.
3. nu gustul conteaza, ci alegerea "libera", care nu era asa libera, pentru ca vezi punctul 2.
Da,te inteleg nu gustul ci alegera ''libera''da asta asa e, dar puteam sa o las balta, si sa ma duc sa-mi iau un pepene care are un gust mult mai dulce, dar alegerea a fost facuta pe baza memoriei-deci asta inseamna ca nu a fost tocmai libera. Eu ti-am mai dat un exemplu cu castanele comestibile, daca nu ai fi mancat castane comestibile pana la varsta de 20 de ani,si ai fi gasit in piata pe langa pepene, mure,zmeura,nuci si castane le comestibile nu ti-ai fi cumparat castane comestibile, poate tu nu,dar eu da aici nemaifiind nici o amintire,pe langa zmeura mi-as fi cumparat si un kg sau juma de kg de castane asta nu este o alegere ''libera ''a mea, nemai- fiind conditionat de memorie, si pana la urma, urmei, daca facem alegerile pe baza memoriei eu zic ca nu e nimic rau in faza asta, asa stim care produs ne-a placut si care nu, dupa care intervine alegerea, altuia poate nu-i place bostanul si prefera pepene, fiecare cu gustul lui- alegerea este libera- nu pot sa-i impun eu sa-si cumpe bostanul ala mancalar sfrantu caci altfel i rup spatele, nu pot, alegera este a lui, pe baza memoriei n-a, cum zici tu, uite unul prefera sa plece in legiunea straina, inloc sa faca armata aici, nu este o alegrere libera a lui, pentru diferite motive, ca la noi armata e naspa, nu stiu. eu zic ca da, n-a sa te vad ce faci cand iti pierzi rabdarea
E, uite eu daca i-mi propun sa nu mai mananc ''bostan copt'' crezi nu o sa reusesc, eu zic ca da - este o alegere a mea''libera'' no, acum intelegi ce vreau sa zic.
Da, e foarte libera alegerea, nu mai mananci sa imi demonstrezi mie ca poti alege liber. 
)
'de capu meu...
Cand majoritatea va gândi așa, vor exista doar oi intr-un grup de lupi, nu lupi intr-un grup de oi, cum se întâmplă acum. Ințelegi aluzia
Hai sa incercam pe rand.
1. Intra-adevar, nu cred ca exista ceva ce deja este imaginar
2. Suntem pe cont propriu. Posibil, dar pana la un punct. Vin momente in viata in care daca ai noroc, ajuns sa fi pe cont propriu cu cineva
Orice actiune are si reactiune iar ce facem noi se reflecta asupra lumii din jurul nostru si totodata se abate inapoi si asupra noastra.
3. Nu exista suflet. Este cam greu de determinat daca exista sau nu un suflet. Aici ar interveni si elemente pro si contra acestei afirmatii. Totusi decat sa traiesti toata viata cu gandul ca nu exista suflet, parca e mai bine sa traiesti cu gandul nu ca este, ci doar ca exista posibilitatea sa fie si tu sa ai unul, chiar daca nu e palpabil.
4. Omul e doar un animal care nu merita nimic in plus fate de alte forme de viata. Forma de viata e un termen foarte general si se aplica atat omului cat si euglenei verzi. Rostul fiecarei forme de viata in aceasta lume este definit aproape clar de actiunile ei asupra mediului inconjurator. La partea cu omul e doar un animal, e cam minimalist spus poate. Omul are noroc sa traiasca intr-o lume care e guvernata de insticte si totusi are un dar in plus numit ratiune.
5. Nu exista liber arbitru. Orice facem, orice decizie luam este guvernata de liberul arbitru. Avem libertatea de a alege orice. de la a ne scufunda in frustrari si cersetorie, pana la succes deplin in toate ramurile societatii si a vietii. Fiecare ne nastem sub acelasi cer, dar nu avem toti acelasi orizont. Iar aceasta axioma este determinata tocmai de liberul arbitru datorita caruia fiecare isi alege si asfalteaza/niveleaza propriul drum.
6. Iubirea e o dorinta doar si instict de reproducere. Pai nu prea. Iubirea e un sentiment. Foarte puternic as adauga. Una este sa iubesti, alta este sa iti doresti sa iubesti. Iubirea si dorinta sunt cam la fel de diferite precum e un set de amprente fata de altul. Instictul sexual este poate cel mai puternic din natura si cel mai greu de controlat. De aceea aproape singurii care mai reusesc sa-l controleze sunt oamenii. Dar da, aici e o lupta cu natura si cu firea pentru ca intr-adevar nu parem a fi fiinte monogame. Am ajuns sa vrem de la noi asta, special pentru a crea o bariera fata de restul naturii. Insa sa nu uitam ca sunt si altii prin natura care aleg parteneri pe viata. Lupii, soimii sunt unele dintre aceste exemple.
7. Bunatatea e un mecanism de aparare. Bunatatea este ca o cursa de avion first class. Oricine o poate avea, insa nu oricine isi poate permite. In esenta, bunatatea poate fi vazuta ca un mecanism de aparare doar de catre cei deziluzionati de efectele ei asupra vietii lor si a asteptarilor mari care decurg din faptul ca esti sau incerci sa fii "bun" mai mereu si cu oricine. Din punctul asta de vedere, viata e un sir lung de amaraciuni. Aia nu inseamna ca trebuie sa inchidem orice usa si oricarei sanse create de starea de bunatate pe care am imprastia-o in jurul nostru.
8. binele si raul sunt doar perceptii subiective. Este posibil ca aceste doua notiuni sa fie de fapt o lupta constanta in mintea noastra si din comoditate le-am dat nume si chip pe alocuri. Insa tocmai aceasta lupta constanta, este un factor determinant asupra a cum arata drumul nostru in viata si cum anume e pavat.
9. omul nu e monogam. Am atins acest punct putin mai sus.
10. din creier nu se sterge nimic daca nu e vorba de vreo afectiune. In principiu fiecare din noi alege mereu ce sa alunge si ce sa tina cu el. Aceste alegeri sunt determinate de stari, emotii si trairi, in urma carora vrem sa ramanem cu anumite amintiri, sau incercam sa stergem anumite experiente din dorinta de a ne perfectiona si a invata sa tintim mereu catre teluri si mai inalte. Creierul in sine e mai putin relevant in asffel de momente, el fiind doar un reper in acest caz, al sanatatii generale a intregului organism.
Am vorbit mai sus de liberul arbitru. Ti se pare ca alegi ceva, creierul tau a ales in functie de ce ai trait pana la momentul alegerii. Iti place o culoare pentru ca... de asta. Iti place o melodie pentru ca... de aia. Vrei sa mergi la munte si nu la mare pentru ca ai tu o amintire care a devenit preferinta. Acea amintire e o intamplare pe care nu tu ai ales-o. Se intelege? Ti-ai pus nickmane-ul "omega", de ce? Care a fost motivul din spatele alegerii?
Si reusesti sa stergi din minte ce vrei? De ce nu iti place acel fel de mancare care nu iti place?
Pai nimeni n-a inteles lucrurile astea, sunt doar teorii, nimeni nu o sa stie niciodata cu certitudine daca exista un suflet sau nu, de fapt nici macar nu putem da o definitie clara a sufletului. Stiinta in mare parte este formata din presupuneri, deci cam orice teorie existenta poate fi contrazisa daca ai niste argumente suficient de bune si in viitor mai mult ca sigur se vor descoperi lucruri care vor contrazice o mare parte a ceea ce stim noi in prezent. Diferenta dintre om si animal e oarecum greu de discutat, fiziologic si anatomic functionam la fel si medicina continua sa evolueze tocmai datorita acestui fapt, insa evolutia psihica si mutatiile pe care le-am avut pentru a ajunge la un anumit nivel de evolutie arata ca totusi ceva este diferit la noi, desi si animalele evolueaza si comunica intre ele si chiar pot invata matematica daca le invatam, oamenii au o gandire abstracta si profunda care i-a diferentiat radical de tot ce inseamna alta vietate pe planeta asta. Binele si raul evident ca sunt niste perceptii subiective, ele depind de persoana care le priveste, daca intrebi un cersetor ce parere are despre tine o sa iti spuna ca nu e bine ca tu sa ai casa si PC si haine cand el e tot om si nu are nimic, dar tu i-ai putea spune ca e foarte bine sa fie asa pentru ca tu si parintii munciti din greu pentru a avea acea stare financiara, in timp ce el probabil da banii doar pe bautura. Existenta de bine si rau cel mai probabil a fost creata pentru a ne asigura existenta respingand abuzurile, crimele si tot ceea ce dauneaza, insa noi ca oameni nu o sa putem delimita niciodata binele de rau si dreptatea de nedreptate pentru ca fiecare din noi are un mod diferit de a le intelege. Lumea nu va intelege ce ai enumerat mai sus probabil niciodata pentru ca nu exista o certitudine ca acele lucruri sunt total adevarate, deci oamenii vor avea mereu dreptul sa creada in ce aleg ei sa creada, iar iubirea, binele, raul, prietenia sunt valori care nu pot fi demontate din populatie pentru ca acestea ne-au ajutat sa ajungem la nivelul la care suntem acum si indiferent ca exista sau nu in mod concret, e bine sa le pastram pentru ca astfel tinem in frau societatea si facem apel la constiinta ei.
Pe scurt, zici ca daca oamenii ar intelege ce ziceam, ar fi un lucru rau.
Pe Youtube daca te uiti, n-am facut vreun calcul, dar sunt sigura ca vreo 90% din clipuri sunt cu certuri, despartiri, suferinta, iar daca vorbim de melodii, adica de versuri, mesaj, peste 96% sunt triste, asta pentru ca oamenii nu inteleg ca nu sunt monogami si e normal ca iubirea pentru cineva sa dispara. Este o melodie straina si zice aia "I wanna be a chapter in your book of love", gandind asa, suferinta e mult mai mica, sau inexistenta. Apoi sunt cei care sufera si se razbuna ca "oamenii au doua fete", dar si ei sunt asa, doar ca "ne judecam pe noi dupa intentii si pe ceilalti dupa fapte", si fiecare isi vrea binele, care nu e unde crede cineva, intelegand asta, nu te afecteaza ca nu stiu cine ti-a intors spatele mergand spre unde ii era bine.
Unii inteleg prin "libertate" ca pot face orice, cand de fapt inseamna drepturi si obligatii. Daca am inteles asta, avem libertate.
E usor de dovedit ca nu exista suflet, dar foarte greu de acceptat.
Nu am zis ca e ceva rau neaparat ca oamenii sa inteleaga, dar ar fi putin probabil, oamenii gandesc diferit si cred lucruri diferite. Iar in legatura cu afirmatiile mele, nu pot sa zic ca ar fi rau ca macar o parte sa inteleaga acele lucruri, tocmai pentru ca isi dau seama in acel moment cat de usor ar putea sa dispara acele valori daca nu sunt mentinute si eventual care ar fi consecintele disparitiei lor.
Suferinta, certurile, despartirile sunt un mod de a castiga experienta de viata, e inevitabil sa treci peste el si sa fie totul roz, iar cei care produc continut pe YouTube stiu ca daca produc piese cu o astfel de tematica pot avea succes tocmai prin faptul ca o persoana ranita e mult mai capabila sa vizioneze repetat acele piese in care se regaseste. Inclusiv toate chestiile negative existente la televizor sau pe internet sunt facute astfel incat sa capteze oricui atentia pentru ca crimele, abuzurile atrag, nu a putut explica niciodata nimeni de ce creierul uman este atat de atras de experiente negative, desi eu as zice ca creierul face ce stie mai bine si cu informatiile negative virtuale, sa le adauge in experienta si sa se fereasca pe viitor de ceea ce a cauzat acele probleme.
E cam imposibil sa incadrezi oamenii in monogami sau altceva tocmai pentru ca sunt atat de diferiti. Sunt persoane care sunt monogame, au avut iubit in liceu, s-au casatorit cu el, n-au stres, altii care nici nu pot avea o relatie. Instinctiv nu suntem monogami in niciun caz, dar interventia psihicului ne determina sa ne comportam asa. Inclusiv iubirea este doar psihica si este si ea o notiune subiectiva pentru ca e privita diferit, ca exemplu unii parintii nu se saruta si nu se tin de mana, dar se iubesc si ar face orice unul pentru altul, desi nu arata niciodata asta in public. Iubirea de mama iar este ceva ce nu dispare niciodata si totusi la animale observam ca acest sentiment nu dureaza decat o perioada, in timp ce la om este existenta toata viata. Sigur ca pentru un tanar de 20 de ani de exemplu, nici nu exista monogamie pentru ca nici societatea nu incurajeaza asta, ideal e sa te distrezi cat mai mult si sa ai cat mai multa experienta in relatii pana cand ajunge sa sune ceasul biologic si trebuie sa iti faci o familie, apoi mai sunt cei care au diferite tulburari psihice sau diferite perceptii care ii impiedica sa se ataseze de cineva.
Nu vreau sa par rautacioasa aici, dar chestia cu razbunarea e destinata celor care nu au suficienta educatie, orice om trecut cat de cat prin niste experiente de viata stie ca razbunarea nu ajuta niciodata cu absolut nimic, ba chiar poate inrautati multe lucruri care inevitabil se rasfrang tot impotriva lui. Aici intra si partea cu „fiecare isi vrea binele" pe care nu o voi contrazice niciodata si care cred ca este perfect inteleasa de oricine are un simt minim al realitatii.
Ai extrem de multa dreptate cu libertatea, doar ca sunt multe persoane care inca nu o inteleg, poate si pentru ca cel putin la noi in tara religia este un mod in care poti sa lasi responsabilitatea in voia destinului si sa dai vina pe el pentru toate actiunile facute.
E foarte usor de dovedit ca nu exista suflet in felul in care il percep oamenii acum pentru ca e doar o simpla metafora pentru ca orice om, indiferent de educatie sa ii inteleaga importanta, dar cum am mai zis, nimeni nu poate da o definitie clara a ceea ce inseamna si nu. Suflet poate sa insemne energia creata si consumata de corp sau poate sa insemne atomii din care e format corpul uman si cu totii stim ca absolut nimic nu se pierde, ci se transforma, iar atunci cand murim nu facem decat sa alimentam alte forme de viata. Sau poate ca te-ai referit la suflet ca fiind posibilitatea de afectiune, iar aici depinde din nou de personalitate si de psihic, mai ales ca in general consumurile de droguri si bautura afecteaza destul de mult si ariile legate de afectiune si moralitate cel putin temporar.
Apropo de droguri, ele sunt raspunsul creierului la lipsa iubirii, si oamenii se tem sa iubeasca pentru ca au inventat ideea de iubire vesnica, astfel cautand persoana perfecta, "sufletul pereche".
https://www.youtube.com/watch?v=jltM5qYn25w
https://www.youtube.com/watch?v=ao8L-0nSYzg
N-am zis nimic de hormoni in intrebare. Oxitocina leaga parintii pentru a creste sansele de supravietuire ale copiiilor, leaga mama de copil, pentru acelasi motiv, dopamina si serotonina ne motiveaza sa ne reproducem, sa traim (unui soarece i-au inlaturat receptorii de dopamina si a murit de foame, ca-i lipsea motivatia), sa obtinem ce credem ca avem nevoie...
Abuzul de droguri poate sa apara din multe motive, in general vazusem pe la fosti colegi ca incearca din curiozitate sau ajung in stadiul ala pentru ca ii incurajeaza anturajul si e cool sa tragi pe nas tot felul de chestii si sa te imbeti. Oamenii nu se tem sa iubeasca, ci se tem de responsabilitatile implicate, iar ideea de iubire vesnica chiar e destul de solida pentru unii, chiar am vazut zilele trecute in autobuz un batranel care si-a luat sotia de la spital si mereu o saruta pe frunte si o imbratisa, daca i-ai intreba pe ei, ei au gasit acel „suflet pereche".
Nici eu n-am mentionat nimic de hormoni, iar mecanismul cu oxitocina nu e valabil doar intre mama si copil, probabil ca stii ca ea este prezenta si la femei si la barbati, iar in prezenta orgasmului si a imbratisarilor are un nivel foarte crescut la ambele sexe tocmai pentru ca organismul omului s-a adaptat sa creasca copii impreuna cu celalalt partener, asa cum o fac si cateva animale si pasari, deci e nevoie de un atasament si intre ei. Despre dopamina si serotonina datele sigure sunt ca ei actioneaza ca neurotransmitatori si mi se pare foarte normal ca un soarece sa moara de foame pentru ca se presupune ca serotonina ar avea un rol destul de important inclusiv in contractia muschilor netezi (aici fiind inclusa contractia muschilor intestinali si a uterului), s-ar spune ca are un rol in dispozitie, dar nu as zice precis motivatia de a te reproduce, mai ales ca totul e in curs de cercetare la el. Despre dopa si dopamina nu pot spune decat ca au rol inhibitor asupra muschilor scheletici si mai ales ca dopamina este sintetizata in substanta neagra mi se pare destul de putin probabil sa aiba un impact asupra motivatiei in special a reproducerii, dar cine stie, totul e in cercetare continua. Totusi chiar nu inteleg de ce ai adus vorba de hormoni, eu nu am negat niciun moment ca sunt in stransa corelatie cu sistemul nervos si cred ca oricine are baze de anatomie si fiziologie de clasa a 7-a stie si intelege asta.
Am adus vorba de hormoni pentru ca ei ne imping intr-o parte sau alta. Nu poti judeca sau condamna pe cineva ca alege un drum atata timp cat e corect fata de tine si nu te raneste cu intentie. Si asta e un lucru pe care oamenii ar trebui sa-l inteleaga, plus multe alte lucruri pe care hormonii le fac.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
