Prezentul există sau trăim în trecut? Dacă ar fi să acordăm o unitate de timp prezentului aceea ar fi YOCTOSECUNDA care este egală cu 10 la puterea -24, nu există o cifra anume pentru a defini o yoctosecundă dar aceasta până la aceasta oră este cea mai mică unitate de timp.Creierul nostru are o "întâziere" de 80 de milisecunde, practic creierul nostru transmite întâmplări cu 80 de milisecune întâziere ceea ce ne face să trăim în trecut.Aş dori să ştiu şi opinia voastră dacă prezentul există sau este doar o iluzie care de fapt face parte din trecut.

Pentru mine prezentul este doar o noţiune, un fel de a exprima "acum" sau o perioadă mai mică sau mare (în funcţie de proporţiile evenimentului) cât mai apropiată de "acum".

Ştiinţific însa, îmi dau seama că este posibil nici să nu existe (cel puţin pentru om).

Ce spui ma? "nu există o cifra anume pentru a defini o yoctosecundă"? Pai tocmai ai spus o: 10^(-24).

Dar asta nu e cea mai mica unitate de timp ci timpul Plank:

5. 39106(32)*10^(−44)

Parerea mea este ca fiecare dintre noi are propriul lui timp, un timp psihic, fizic, biologic...ca de exemplu: luam 2 oameni ii analizam comportamentul pe o perioada de timp, fiecare va avea perceptia lui asupra timpului, unul o sa se scoale mai devreme decat celalat, vor manca in timpi diferiti, unu va percepe ca s-a dus timpul foarte repede pentru el, altul va percepe timpul ca sta in loc..etc. Unitatea de masura pe care oamenii au inventat-o in necesitatea de a se sincroniza in timp, nu e altceva decat un standard liniar al timpului, pe care il luam in calcul atunci cand avem o intalnire, cand mergem la munca, cand ni se face mancarea. De ce unii oameni intarzie mereu la intalniri? pentru ca pentru ei timpul se dilata si se contracta destul de haotic, neputand face sincronizarea actiunilor lor cu unitatea de masura a timpul (ora). In concluzie din punct de vedere al realitatii noi mereu traim in prezent, din punctul calculelor stiintifice (care pot fi eronate, dar logice) noi trim in trecut. Asa ca nu ar trebui ca gandul nostru sa isi bata prea mult capul cu teoriile vietii timpului, spatiului si sa acordam o mare importanta pe tema asta, pentru ca mintea umana si viata pe care o avem nu este despre demonstrarea si intelegerea fiecarei particele complexe a universului, noi suntem aici pentru a trai, a iubi, a fi fericiti si a suferi in viitor pentru pacatele noastre prezente (mind blown)

Hai să-ți dau o alternativă :
Nu poți trăi în trecut și cu atât mai puțin în viitor, ci doar prezentul.
Dacă utilizezi un instrument de măsurare e egal cu zero pentru că la diferențele de fus orar e clar că ori trăiești în trecut ori în viitor; depinde cărui observator te raportezi. Dar astea nu sunt decât jocuri cu instrumente de masură și putem specula pe seama lor mult și bine.
Dacă analizăm puțin ceea ce de fapt înseamnă trecut, prezent, viitor, vedem ca totul se raportează la acțiuni care deja au avut loc, care au loc și care vor avea loc.
Deci în concluzie nu putem să trăim în trecut pentru ca acțiune prezentă nu se suprapune peste una deja trecută și nici peste una care urmează să se întâmple.
Tot ceea ce trăim e doar prezentul.

Prezentul nu exista, timpul se scurge continuu, nu poate ca cineva sa-l inghte si sa afirme:acum este prezent.Fiecare secunda care trece deja apartine de domeniul trecutului fiidca nu mai poate fi influentata,dar minutele,orele care inca nu s-au perindat, dar sunt intr-un viitor apropiat, se numesc prezent, dar el este fluid, curge mereu... Timpul este singura dimensiune cunoscuta de om ca fiind instabila.

Este o greseala sa consideri si sa percepi timpul ca fiind linear. Gandeste din alta perspectiva, nu doar din perspectiva generata de psihicul uman care este foaaaarte limitata din cauza creierului nostru care accepta doar modele lineare, circulare si nu pe cele haotice, de neinteles. De exemplu, tu te-ai nascut acum 3 ore. Acum o ora ai murit la varsta LINEARA de 90 de ani si in prezentul LINEAR citesti ce scriu. Ciudat, nu? NU!
Daca excludem linearitatea - care este doar psihologica - putem rationa concluziile:
1. Existam dintotdeauna
2. Moartea, nasterea, prima zi la scoala, primul sarut vor fi doar unele dintre evenimentele fragmentate ale vietii percepute ca fiind lineare si pe care psihicul nostru le va retrai la nesfarsit - dar aranjandu-le intr-o "ordine logica" limitata la modelele stiute.
3. Nu putem inceta sa existam, sa murim.
4. Nu exista trecut, prezent, viitor.

Hmm..interesanta teorie, gandeste-te la trecut ca la prezent de ex:eu acum iti scriu tie o ipoteza, tu cand o vei citi ti se va parea prezent, eu cand o voi revizui mi se va parea trecut.Deci trecutul=prezentul. La fel e si cu faptul cand tu povestesti cuiva o intamplare de cand erai mic.El o aude in prezent iar tu ti-o reamintesti din trecut, la el va fi tot un fel de trecut deoarece o va auzi cu 80milisecunde in urma fata de tne.Ai inteles ce am vrut eu sa iti zic?