Salutare, stimabililor și preafericiților useri!

Mda, iar pune doctoru' întrebări... Ce să fie oare? Politică? Ceartă? Probleme vaginale?
Nup. M-am actualizat și eu.

Astăzi, vă surprind cu o întrebare filosofică.
Nu, nu vă întreb cum mama dracu există "daci" chiar și astăzi, ci:

- Cum dovediți că noi, oamenii, existăm pe pământ? De unde știți asta și cum puteți demonstra?

Această întrebare ne-a pus-o proful meu de fizică (D-zeu să-l ierte) atunci când eram puștan la liceu... Era genul de întrebare care-și găsea singură răspunsul, evident. Dar el căuta totuși acest răspuns printre creierii noștrii uscăței.
Ei bine, astăzi îl caut și eu printre voi!

Cine răspunde în concordanță cu ceea ce mi-a explicat profu' de fizică pe atunci, va primi fundiță!

Vă aștept răspunsurile și întrebările de genul "cât de prost ești" sau "marș că nu ești doctor"

In filosofie exista argumentul ca putem fi creiere cultivate pe planeta Marte si hraniti cu experiente virtuale (brain in a jar).

Ideea e ca nu tot ce cunoastem si afirmam se poate demonstra la modul absolut, ci exista o mare cantitate de cunoastere care este asumata la modul consensual (realitatea consensuala).

De exemplu, niciun experiment stiintific nu a demonstrat ca nu exista spiridusi si zane. Pur si simplu nu mai credem in asa ceva, la modul consensual. Deci nu s-a demonstrat ca ei nu exista. Dar nu mai sunt compatibili cu imaginea noastra despre lume.

"Cum dovediți că noi, oamenii, existăm pe pământ?"

e necesar să "dovedim" că doar existăm sau că existăm pe pământ? că prea e filiozofică

Asta nu e filozofie, cred că este mai degrabă plictiseală.

Filozofia chiar pune niște semne de întrebare, spre exemplu ce scop are un om pe pământ? Cine a creat materia și spațiul? Etc.

Întrebarea cum dovedim că oamenii există pe pământ este strict pentru amuzament, acest fapt este dovedit empiric.

Îți pui întrebări existențiale deci exiști.

A exista inseamna :

exista, existverb

1. A se afla, a se găsi în realitate; a se manifesta.

acum, eu ma aflu pe pamant? iau globul si pe undeva pe acolo sunt si eu, intr-o anumita locatie.

pe soare se afla ceva? -exista ceva? nu stim ...trebuie sa dovedim ca sa afirmam. ne uitam pe soare si constatam daca acolo se afla/EXISTA ceva.

===================

"Dubito ergo cogito, cogito ergo sum" - problema a fost rezolvată cu mult timp în urmă de către Rene Descartes.

Efectiv, nu avem cum sa demonstram existenta noastra, fiindca ce stim despre noi sunt doar invataturile primite.
O alta civilizatie nu prea ar sti cum sa interpreteze aceste invataturi.

Pe Pamant! Nu doar ca exista.

Pai nu suntem fiinte particulare ci universale. Nu doar monologi ci si dialogici. Jean Blaise Grize vorbeste despre lógica locului sau habitului.

Dupa ce exista Identitate mai exista si Diferenta. La litere genul masculin sunt consoanele iar genul feminin vocalele iar specia sunt literele. Hiatul si Diftongul tot timpul au ceva Semi. Fiu insemna ceva apropiat. Parmenide cu Lógica echivoca care elimina diferenta si afirma doar identitatea este partial.

Exista si significatii Analogice nu doar Univoce si Echivoce. Intr-o propozitie exista atat subiectul cat si predicatul cat si obiectul. Mai multe complemente are predicatul decat subiectul. Cele 7 complemente verbale face o oratiune principala mai cu sens.

Iisus era inaintea pamantului caos insa a ordonat pamantul caos cu mintea lui inaintea aparitiei mintii noastre. Mintea este ce a mai sus decat pamantul doar prin apropiere cu Iisus insa mintea noastra este facuta dupa pamantul ordenat de Iisus. Deci Mintea depinde de Timp. Deci anima mundi este mai a priori decat omul. Omul este conditionat de anima mundi. Prin Ratiune doar participa la ceea ce si Anima Mundi participa. Cosmología devine lógica si estética atunci cand Duhul lui Dumnezeu o lucreaza. Noi depindem de suprastructuri mai ample.