In filosofie exista argumentul ca putem fi creiere cultivate pe planeta Marte si hraniti cu experiente virtuale (brain in a jar).
Ideea e ca nu tot ce cunoastem si afirmam se poate demonstra la modul absolut, ci exista o mare cantitate de cunoastere care este asumata la modul consensual (realitatea consensuala).
De exemplu, niciun experiment stiintific nu a demonstrat ca nu exista spiridusi si zane. Pur si simplu nu mai credem in asa ceva, la modul consensual. Deci nu s-a demonstrat ca ei nu exista. Dar nu mai sunt compatibili cu imaginea noastra despre lume.
"Cum dovediți că noi, oamenii, existăm pe pământ?"
e necesar să "dovedim" că doar existăm sau că existăm pe pământ? că prea e filiozofică
Asta nu e filozofie, cred că este mai degrabă plictiseală.
Filozofia chiar pune niște semne de întrebare, spre exemplu ce scop are un om pe pământ? Cine a creat materia și spațiul? Etc.
Întrebarea cum dovedim că oamenii există pe pământ este strict pentru amuzament, acest fapt este dovedit empiric.
A exista inseamna :
exista, existverb
1. A se afla, a se găsi în realitate; a se manifesta.
acum, eu ma aflu pe pamant? iau globul si pe undeva pe acolo sunt si eu, intr-o anumita locatie.
pe soare se afla ceva? -exista ceva? nu stim ...trebuie sa dovedim ca sa afirmam. ne uitam pe soare si constatam daca acolo se afla/EXISTA ceva.
===================
"Dubito ergo cogito, cogito ergo sum" - problema a fost rezolvată cu mult timp în urmă de către Rene Descartes.
Efectiv, nu avem cum sa demonstram existenta noastra, fiindca ce stim despre noi sunt doar invataturile primite.
O alta civilizatie nu prea ar sti cum sa interpreteze aceste invataturi.