Suntem muritori de rand, cu totii. Apare o mama, nemuritoare fiind, dar are puterea de a-i oferi viata vesnica si fiului ei, ceea ce face intr-un final, fara stirea acestuia. Este aceasta din urma o mama egoista?
Ordonare:
După relevanţă
Nimic nu se compara cu iubirea posesiva, neconditionata, dar si protectoare a unei mame. Nu cred ca o astfel de mama este egoista, din contra...
Răspunde
Se pierde din vedere esentialul aici, care consta in capacitatea lumii de a preface tintarul in armasar.
Răspunde 
De ce ar fi egoistă? Şi eu mi-aş dori o mamă care să mă facă nemuritor...
Daca asa pui problema: tu n-ai fi egoist in cazul asta?
Păi eu oricum sunt egoist. Mă gândesc doar la mine şi mi se rupe de voi.
Aş vrea să fiu nemuritor doar ca să vă văd pe voi cum îmbătrâniţi şi muriţi, timp în care eu rămân veşnic tânăr şi potent.
Egoismul meu îl consider o calitate, de care mă bucur în fiecare zi.
Ma, si eu sunt egoist, dar fara sa mi se rupa.
Vesnic tanar si potent 
pina la urma o sa ramai singur, crezi ca ai penisul asa de mare sa te poti regula?
Mare da, dar nu se îndoaie.
Personal nu cred ca o astfel de mama da dovada de agoism.Asta,in cazul in care nu este"o simpla nascatoare de copii" si ca in felul acesta perpetueaza specia umana.
Nu cred ca o mama, o femeie care are simtul maternitatii, ar accepta ideea de a trai mai mult decat copilul sau, de a-si vedea vedea copilul murind in ochii ei.
Din punctul meu de vedere, o astfel de idee, ar fi o dovada de agoism.
De obicei parintii decid pana la un punct pentru copiii lor. Dupa aceea acestia isi iau viata in propriile maini.
In viata, oricum ai taia, orice lucru are doua fete.Privit dintr-o anumita perspectiva, gestul de a-i oferi nemurirea copilului poate parea altruist.Privit din alt unghi, se poate vorbi si de egoism, pentru ca mama nu-si intreaba copilul ce vrea, dar actioneaza.Si,cateodata,parintii,din prea multa iubire fata de copiii lor, pot gresi.
Nu te cred deloc schizofrenic, problema pe care o supui spre dezbatere este destul de complexa, chiar daca nu se poate vorbi de materializarea ei.
Daca plecam de la premiza ca nemurirea inseamna, in primul rand, evolutie spirituala, mama nu poate fi acuzata de egoism, ci doar de o dragoste nemarginita.
Depinde cum pui problema.
Probabil, spui ca este o mama egoista, fiindca nu suporta ideea sa-si vada fiul murind si astfel, dorind sa-l tina langa ea la infinit, ii da viata vesnica.
Dar ar fi si un dar nepretuit, imortalitatea, pe care mama doreste sa i-o dea fiului.
Filozofati pe aiurea, ca de obicei... exercitiul de mama este prin natura lui un exercitiu egoist, indiferent de ce face respectiva pentru progenitura sa. E in gene! Presupun ca pentru multi tampiti (de pe TPU si aiurea) mama lor si-ar da totusi viata pentru ei, nu?
Da, asta intr-un context diferit.
Aici era vorba de o mama nemuritoare care nu poate sa-si dea viata pentru fiul ei, dar ii poate oferi si acestuia imortalitatea.
Nu poti judeca gesturile unei mame, fie ea si nemuritoare 
Asa sunt fomeile, egoiste cu pruncii lor. Fac gesturi aiurea, fara sa gandeasca, dar pline de bune intentii...
Bre, am zis eu ca judec ceva, pe undeva, cumva? Nu! Doar mi-am dat cu parerea. Am zis niste posibile explicatii la gestul acelei mame.
Nu numai. Sufar de toate bolile cu "s". Si snob de-as fi, fara doar si poate, te-as nimici. Vezi ca schizofrenia poseda ca drept simptom si halucinatiile (perceptie fara obiect de perceput), ori un personaj care halucineaza, nu prea poate sta pe net. Pe langa tine, mai sunt cativa care folosesc termeni mult prea mari pentru puterea lor de percepere, si o fac doar pentru a epata, ca de oripilat, amice, nu ma poti oripila.
Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in motivul pentru care mama hotaraste sa-i daruiasca fiului viata vesnica si mai ales in consecintele acestui lucru...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
