Sunteti de parere ca stiinta "fura" din frumusetea naturii datorita faptului ca ne dezvaluie anumite mistere, sau credeti ca o face mai frumoasa? Va nelinistesc misterele sau va incanta? Credeti ca e mai interesanta viata atunci cand e plina de necunoscute, sau e mai infricosatoare?
Richard Feynman vorbeste foarte frumos despre aceste subiecte aici https://www.youtube.com/watch?v=cRmbwczTC6E :)

Sigur, exista SF-uri bune si SF-uri mai putin bune. Nici mie nu-mi plac cele extrem de fanteziste. Le prefer pe cele bazate mai mult pe stiinta decat pe fictiune, deci cele mai realiste sa zicem. Filmele psihologice sunt foarte bune, si tot timpul ma uit cu placere la un astfel de film. Daca exista filme din care poti cu adevarat sa inveti lectii de viata, atunci acelea sunt dramele psihologice. :)

Nici eu nu inteleg acei termeni mai "ciudati" :)) Nu, bineinteles, sunt sanse extrem de mici sa parasim noi vreodata sistemul solar si sa ne aventuram spre alte sisteme. Distantele sunt prea mari, si totul e mult prea greu, daca nu imposibil. Dar macar stim ca acea priveliste exista, chiar daca nu sunt ochi s-o vada :D In astronomie trebuie sa te multumesti de multe ori doar cu atat, cu faptul ca stii ceva, chiar daca nu te ajuta in vreun mod practic, dar te ajuta intr-un alt mod, mai profund. Pentru oamenii de stiinta de exemplu, explorarea e ca un drog, dar unul benefic : ))
Nu doar de pe alte planete poti avea privelisti splendide, ci si de aici, doar ca suntem prea obisnuiti cu ele incat sa ne mai suprinda : )) In viitor in schimb, am putea avea parte de niste privelisti cu adevarat unice, cum ar fi galaxia Andromeda, care se apropie cu pasi repezi de noi, si cam peste 5 miliarde de ani va arata cam asa pe cerul nostru http://www.nasa-usa.de/images/content/654242main_p1220b3k.jpg
Can't wait :))

Sigur; important e să ai ceva bun de luat dintr-un film, genul din care face parte contează mai puţin deşi unele ştii că cel mai probabil te vor impresiona în sensul bun prin ceva (aici fac din nou referire la dramele psihologice).

Da, nu vom ajunge noi să călătorim prin univers. Poate într-o zi va fi posibil dar cred că tu şi cu mine vom fi adormit pe veci de mult;)) Dar, cum ziceai şi tu, măcar ne mulţumim cu informaţiile şi tot ce putem face mai mult e să ne folosim imaginaţia pentru a da o oarecare viaţă acelor descoperiri fascinante.
Într-adevăr, avem destule minunăţii de văzut de aici de la noi, de pe Pământ.
Ştiam şi eu de faptul că galaxia Andromeda se apropie de noi, dar nu vom prinde nici acest lucru, decât dacă trăim vreo 2 miliarde de ani :))
Ai văzut asta?;)) Muzica e cam deranjantă, eu îţi recomand să-l vezi pe mut; e mai fermecător aşa :))
http://www.youtube.com/watch?v=H5BAel-mHdY
E filmat în deşertul Atacama, Chile. :)

Asa e :)

Din pacate, ma tem ca ai dreptate;)) Distantele sunt mult prea mari... Dar putem trimite roboti sau sonde spatiale, cel putin pe aici prin Sistemul Solar. Ai auzit ca sonda Voyager 1 a parasit deja heliosfera? Asta nu inseamna ca a parasit si Sistemul Solar, asta nu se va intampla mai repede de cateva zeci de mii de ani :)) E clar ca nu suntem facuti sa calatorim prin Univers. Noi am evoluat aici si suntem adaptati la conditiile de aici de pe Terra. E comic cum unii spun ca Universul e "fine-tuned" pentru existenta vietii, cand marea majoritate a lui, cam 99, 9% e complet ostil vietii. Planetele ca Pamantul sunt accidente rare, probabil. Cat de rare, nu se stie inca, dar sigur sunt rare. E destul sa te uiti la Marte si la Venus ca sa-ti dai seama. Nu mai zic de alte sisteme solare care nici nu seamana cu al nostru.
Apropo, stii ca in 2015 va ajunge o sonda spatiala la Pluto pentru prima data in istorie, si vom avea ocazia sa vedem cum arata Pluto de aproape? :D Abia astept : ))
Da, ma distreaza unii astronomi care apar in diverse documentare si spun ca noi oamenii vom apuca sa vedem coliziunea cu Andromeda, sau alte evenimente din viitorul indepartat. Se feresc sa spuna adevarul dureros, si prefera sa fie mai mult decat optimisti in privinta asta :))
Da, poza pe care ti-am dat-o arata cum ar arata cerul peste 3, 5 miliarde de ani, nu 5 miliarde cum am zis prima data. Peste 5 miliarde coliziunea va fi deja in plina desfasurare. Ce e interesant e ca tot cam atunci va avea loc si sfarsitul Pamantului si Sistemului Solar, pentru ca Soarele va deveni o giganta rosie si va exploda. Deci sigur nu vom mai avea noi pe atunci cum sa vedem priveslisti frumoase pe cer, chiar daca am mai exista : ))
Multumesc pentru clip. E asa frumos :) Mi-ar placea sa-mi petrec cel putin o noapte sub cerul liber, cand e senin, si cand se vad toate stelele si Calea Lactee 8-> Ala chiar ar fi un motiv sa nu dorm toata noaptea : )) Am avut ocazia sa vad cerul instelat de cateva ori, mai ales de la munte, insa doar pentru cateva minute sau ore, asa seara. Iti da un sentiment de nedescris. Asta imi aduce aminte de un clip pe care l-am vazut acum cativa ani :) https://www.youtube.com/watch?v=r6w2M50_Xdk
Tu ai avut ocazia sa vezi vreodata Calea Lactee pe cerul noptii? :)

Da, până să ajungem să explorăm misterele de dincolo de Sistemul Solar mai avem mult de progresat, dar poate că într-o zi se va întâmpla şi asta. Tehnologia a avansat enorm de mult în ultimii ani. Oricum noi mai avem destule de explorat chiar şi aici în Sistemul nostru Solar
Într-adevăr, faptul că s-a întâmplat ca aici pe Pământ să fie condiţii perfect favorabile pentru apariţia vieţii complexe e ceva rar. Eu mă gândesc că la cât de imens e Universul, şansele nu sunt mici ca să mai existe măcar o astfel de planetă; sau cel puţin planete care să aibă condiţii necesare măcar pentru forme de viaţă mai puţin dezvoltate, poate bacterii, cine ştie
Hmm, nu, nu ştiam. Deci se pare că mai avem doar un anişor de aşteptat până să vedem nişte imagini inedite cu Pluto Uite, măcar asta o vom prinde şi noi
Da, poate că va sfărşitul atunci când va avea loc coliziunea cu Andromeda. Şi atunci Pământul aşa cum îl ştim noi acum nu va mai exista. E un gând cam trist...
Cu plăcere. Mă bucur că ţi-a plăcut clip-ul; mie mi s-a părut superb, acea privelişte asupra cerului nopţii e absolut minunată. Şi eu aş vrea să văd aşa ceva cu ochii mei. Ar fi un motiv bun să nu dormim, într-adevăr
Şi eu am mai văzut cerul înstelat; e ceva măreţ. Mă face să mă simt atât de mică când privesc toate acele stele misterioase şi mă gândesc că sunt doar o minusculă parte din tot universul. Cum zicea şi naratorul din clip, e ca şi cum m-ar întreba ce sunt eu în comparaţie cu el, universul. (apropo, mulţumesc pentru clip, e superb ).; iar asta e destul de intimidant. Mă face să mă întreb "Care e rolul meu aici? Universul, atât de grandios şi puternic cum e, nu are nevoie de mine" Şi totuşi facem şi noi parte din el.
Eu nu am avut ocazia să văd Calea Lactee pe cerul nopţii. Mi-ar plăcea enorm de mult; poate cândva, într-o bună zi...

Exact, avem extrem de multe de explorat in sistemul nostru solar. Fiecare corp ceresc, fie ca e planeta, satelit, cometa sau asteroid are povestea lui, si descifrarea ei e ca un puzzle, unul foarte complicat;)) E greu, pentru ca trebuie sa stabilesti modul in care s-a format, cand s-a format, ce evenimente au avut loc in istoria lui, sau din ce este format, si chiar care ii va fi viitorul. Ca sa poti descoperi toate astea, ai nevoie de absolut toate ramurile stiintei, nu doar de astronomie.
Asa este. Sansele sunt aparent mici, din punctul nostru de vedere, dar la nivel universal bineinteles ca totul devine mult mai probabil. Daca aici s-a putut ajunge la viata, eu cred ca sunt miliarde de alte planete unde s-ar fi putut ajunge, pentru ca sigur se intalnesc conditii asemenatoare cu cele terestre si pe acele planete. Stii cum e, viata in univers poate fi si rara, dar si abundenta in acelasi timp :)) De exemplu, daca am avea doar o planeta cu viata in fiecare galaxie, ceea ce e foarte putin probabil, dar sa zicem ca e asa. In acel caz viata chiar ar fi rara, pentru ca o galaxie e foarte mare, si e foarte putin sa ai doar 1 planeta cu viata per galaxie, dar in Univers sunt zeci de miliarde de galaxii, poate chiar sute, ceea ce ar insemna zeci de miliarde de planete cu viata in intreg universul.;))
Da, abia astept. Va fi in vara lui 2015 :) Apropo de lucruri pe care le vom prinde si noi, acum pe 9 martie va incepe o serie de documentare numita "Cosmos: A Space-Time Odyssey" pe National Geographic. Va fi o serie foarte interesanta si frumoasa, care merita vazuta. Deci, ti-o recomand;)) Uite aici un trailer :) https://www.youtube.com/watch?v=XFF2ECZ8m1A

Da... Stii ca distantele intre stele sunt asa de mari incat chiar si in timpul unei coliziuni intre doua galaxii, stelele nu se ciocnesc intre ele;)) Sau cel putin asa sustine teoria. Se influenteaza gravitational una pe alta, si pot fi chiar expulzate in spatiu cu tot cu posibilele planete in timpul coliziunii galaxiilor, dar ciocniri directe intre stele s-ar putea sa nu fie :) Stii ca deja exista un nume pentru galaxia care se va forma dupa ce Andromeda si Calea Lactee (Milky Way) se vor contopi?;)) Se va numi "Milkomeda" sau "Milkdromeda" : ))
E intr-adevar superb cerul in cel clip. Cand vezi un asemenea cer si constientizezi ceea ce vezi, pentru ca multi vad stelele dar nu prea stiu ce sunt. De aici si termenul "stele cazatoare". Unii chiar cred ca stelele pe care le vedem pe cer sunt cele care cad in atmosfera noastra. :)) Si cand constientizezi si faptul ca ceea ce vezi pe cer sunt doar cateva mii de stele dintr-o mica portiune a unui brat al imensei galaxii din care facem parte, iti da iar o senzatie aparte. Te simti mic, asa cum zici si tu, dar te poti simti si mare, pentru ca stii ca universul e in noi asa cum suntem si noi in el. :) In clipul asta foarte frumos se vorbeste despre asta https://www.youtube.com/watch?v=9D05ej8u-gU

Da, e clar ca suntem mici si nestiutori, si aparent fara un rol foarte important, dar cum zici si tu, facem parte din univers, si oricat de neinsemnati am fi, si oricat de lipsite de sens ar parea sa fie vietile noastre, totusi noi suntem niste fiinte importante prin faptul ca avem puterea sa aflam lucruri despre univers, sau macar sa ne punem intrebari despre el. Gandeste-te ce inseamna asta. Noi suntem o manifestare a universului, si prin faptul ca ne punem intrebari despre el, practic universul se descopera pe sine prin intermediul nostru. De aceea eu cred ca nu vom putea sti 100% niciodata ce suntem pana nu vom sti 100% ce e universul. Intr-un fel, suntem una, desi daca privim situatia si din alte puncte de vedere, ni s-ar putea parea ca noi suntem ceva, iar universul e altceva, mai mare, foarte indepartat si rece. Sincer, eu cred ca adevarul e undeva intre cele doua puncte de vedere. Nu pot fi complet de acord cu niciuna :))
Sigur vei avea ocazia sa vezi Calea Lactee. Eu am vazut-o de cateva ori, mai ales de la munte. N-am vazut-o chiar asa mare si clara cum se vede in clipul din Chile, dar e asa de frumoasa, oricum :) Tot ce trebuie sa faci e sa mergi undeva departe de luminile orasului, si sa fie cat mai sus posibil, desi se poate vedea si de la campie daca e suficient de intuneric si senin :)

Da, sunt foarte multe de descoperit despre Sistemul nostru Solar. Gândeşte-te că nici măcar despre planeta în care trăim nu ştim absolut totul. Nici măcar despre noi nu ştim absolut totul, despre modul genial de funcţionare a corpului şi mai ales a minţii noastre; creierul rămâne în foarte mare parte încă un mister.
Desigur, cu timpul vom afla mult mai multe dar nu cred că vom ştii vreodată 100% totul despre cosmos. Cine ştie exact cum vor evolua lucrurile în sute, mii, milioane de ani, dacă se va întâmpla să trăim până atunci...

E adevărat ce zici despre faptul că viaţa în univers poate fi şi rară dar şi abundentă. E un fel de paradox. Poate ca şi atunci când ne gândim la viaţa noastră. Într-un fel, e foarte scurtă, dar dacă privim din alt punct de vedere putem să spunem şi că este destul de lungă, totuşi.

Mulţumesc pentru recomandare. Am să mă uit, pare că va fi ceva interesant. Am prins destul de multe documentare interesante pe National Geographic, sunt sigură că şi acesta va fi aşa.

Da, citisem şi eu despre această posibilă expulzare în spaţiu. Şi despre numele galaxiei nou formate citisem; deşi atunci nu va mai trăi nimeni încât să poată să o numească în mod oficial aşa
Mulţumesc pentru clip, e superb. E ca o poezie frumoasă despre cosmos Şi e adevărat ce spune. E un sentiment plăcut să te gândeşti că ne-am format din acest Univers imens, că face parte din ceea ce suntem.

"Noi suntem o manifestare a universului, si prin faptul ca ne punem intrebari despre el, practic universul se descopera pe sine prin intermediul nostru." Ce frumos ai spus.
Nu cred că vom şti vreodată 100% ceea ce e universul; poate sună pesimist, dar cu toată genialitatea şi complexitatea minţii umane, suntem totuşi limitaţi. Oricum, toate descoperirile şi informaţiile pe care le avem până în prezent, în toate domeniile, nu sunt deloc puţine. Omenirea a realizat multe lucruri semnificative.
Sigur că e o legătură strânsă între univers şi noi, dar nu ştiu dacă am putea afirma că suntem una şi aceeaşi, doar într-o anumită măsură. Provenienţa noatră poate că e cea care se suprapune cu cea a universului, la nivel atomic, dar "aranjarea" e diferită. Ca şi cum ai avea 100 de piese lego identice, să zicem, şi le împarţi în două grupe. În momentul acela ambele grupe sunt identice, dar odată ce începi să construieşti lucruri diferite pentru ambele grupe, nu mai poţi spune că e acelaşi lucru. Modul în care aranjezi piesele face diferenţa. Cel puţin aşa văd eu situaţia. E undeva la mijloc, cum ziceai şi tu.

Da, voi avea şi eu ocazia să văd Calea Lactee; totuşi nu trebuie să faci ceva peste limitele normale ca să reuşeşti să vezi aşa ceva, deşi desigur, nu e acelaşi lucru să o vezi de la munte de la noi sau din deşertul Atacama, dar sigur e minunat oricum.

E cat se poate de adevarat. Nu cunoastem prea bine inca nici diversitatea vietii, mai ales din ocean, dar si de pe uscat. In fiecare an se descopera specii noi. Si daca aici pe Pamant mai avem atatea de descoperit, iti dai seama ca probabil inca nu cunoastem nici 5% din poveste altor planete;)) Eu inca sper sa gasim viata, sau urme ale vietii (cum ar fi fosile), in Sistemul Solar :D Pe Marte a fost candva ca pe Pamant. Erau mari, lacuri, rauri, si urmele lor se vad clar si-n prezent. Intr-un lac a fost chiar o apa atat de curata, incat ai fi putut s-o bei;)) Deci ar fi putut exista viata asa cum o cunoastem noi :)

Da, sunt de acord cu tine ca nu vom putea sti niciodata totul despre Univers. E imposibil, cand te gandesti cat e de mare, cat e de vechi, ce origini a avut, si ce viitor il asteapta. Sunt mult prea multe de aflat, intr-un timp prea scurt. Sunt cele mai dificile intrebari care pot exista.

Viata noastra e sigur mult mai lunga decat ce era cu sute sau mii de ani in urma. In epoca moderna, speranta de viata a crescut de 3 ori fata de cea de dinainte, deci putem spune linistiti ca avem vieti lungi, si mult mai bune;))

Sigur va fi interesant :) Aceasta serie e o continuare a unei alte serii celebre din 1980, care se numea "Cosmos: A Personal Voyage". Avea tot 13 episoade de cate o ora fiecare, si chiar daca pare veche, sa stii ca e foarte actuala. Majoritatea teoriilor stiintifice prezentate acolo inca stau in picioare. Inainte sa vizionezi seria noua, ai putea s-o vezi si pe cea veche, asa ca pregatire;)) E superba, iti garantez ca-ti va placea :) http://en.wikipedia.org/wiki/Cosmos:_A_Personal_Voyage
O gasesti oriunde vrei foarte usor, si pe youtube.

Da, e trist sa ne gandim ca nu va mai prinde nimeni acea noua galaxie formata din cele doua. Dar cine stie, poate vor fi alte civilizatii pe atunci. Din pacate, niciuna dintre ele nu cred ca va alege sa numeasca noua galaxie "Milkdromeda";))

Asa e :) Cel care nareaza acel clip este acelasi tip care va prezenta si noul "Cosmos" de pe National Geographic. E un fel de astronom-poet, la fel ca si Carl Sagan, prezentatorul primei serii. Chiar se pricep sa-si aleaga cuvintele potrivite;)) Cand vorbesti despre astfel de lucruri atat de importante, si abordezi cele mai mari mistere, parca e greu sa nu te lasi cuprins de o stare poetica :D

Pare atat de ireal acest fapt, ca universul e in noi, si se descopera prin intermediul nostru, incat pare de necrezut, mai ales daca ne gandim cat de putine cunoastem despre el. E ciudat sa ne identificam cu ceva despre care nu cunoastem nici 1%, probabil. Nici macar nu vom putea sa cunoastem tot niciodata, si nici nu avem simturile necesare sa o facem. Noi nu percepem decat aproximativ 5% din Univers. Doar 5% e materie obisnuita, cea pe care o putem noi percepe. Restul e energie intunecata si materie intunecata, iar pe acestea nu le putem deduce decat matematic, si nu stim deloc ce sunt. Deci practic noi nu suntem "facuti" sa intelegem 95% din Univers.
E adevarat ce zici. Cel mai mult conteaza cum sunt atomii aranjati. Din aceeasi atomi poti face lucruri complet diferite, doar schimband modul in care sunt aranjati. Ideea e sa realizezi ca Universul e in tine, si intr-un fel esti una cu el, dar cu toate astea sa stii sa ramai umil, si sa recunsosti si sa accepti faptul ca in acelasi timp esti si mic, si nestiutor. Trebuie sa accepti asta ca sa poti trai cu necunoscutul, sa nu-ti fie frica de el, si sa nu te intimideze faptul ca nu stii. Sa incerci sa afli cat poti de mult, sa te increzi doar in dovezi, iar in acelasi timp sa realizezi ca nu stii nimic 100% sigur, si e foarte posibil ca unele lucruri sa nu le afli niciodata.

Calea Lactee se merita s-o vezi de oriunde :)) Cand te gandesti ca acel "praf" sau "lapte", sau "lapte praf" :-? =)) pe care il vezi pe cer e format din miliarde de stele individuale care se afla atat de departe incat se vad ca un praf alb. Acea banda de lumina se afla la 30 000 de ani-lumina de noi. La cea distanta se gaseste centrul Caii Lactee fata de Pamant :) E incredibil.

Da, mai avem multe de descoperit chiar şi aici pe Pământ; de univers nici nu mai spun... o enormitate Nu e imposibil să găsim viaţă în Sistemul Solar, doar că evident nu va fi una foarte complexă; însă chiar aici pe Pământ sunt tipuri de bacterii care s-au adaptat la viaţa în cele mai nefavorabile condiţii, chiar şi fără să aibă nevoie de lumina soarelui.

Nu vom şti niciodată totul despre univers, într-adevăr. Cred că va rămâne mereu cel mai mare mister şi cel mai inaccesibil.

Da, trăim mai mult şi mai bine decât acum sute de ani, e clar. Şi totuşi, cât de repede pare să treacă totul uneori... Timpul nu aşteaptă după nimeni.

Mulţumesc pentru recomandare. Am să mă uit, ca să mă pregătesc şi să mă "hrănesc" cu informaţii, înainte să o văd şi pe cea nouă.

Da, nu va fi nimeni martor la acea formare a unei noi galaxii. Orice am face, universul e mai puternic decât noi; cu toată inteligenţa şi tehnologia noastră, tot nu vom putea să ne "păzim" de el.

E important şi felul în care spui şi explici informaţiile pe care vrei să le transmiţi, mai ales când vine vorba de lucruri importante şi mai greu de înţeles. Acest talent pedagogic e esenţial.

Da, doar o mică parte din univers e accesibilă pentru noi. Dar misterul lui nu trebuie să fie neapărat un lucru rău; facem parte din ceva măreţ, misterios şi în mare parte necunoscut. Asta ne face şi pe noi oarecum o mare de mister. Şi atunci când nu cunoşti totul ai mereu ceva nou de descoperit şi când faci asta ai un sentiment de împlinire şi mai pronunţat.
Într-adevăr, aranjarea acelor atomi face diferenţa uriaşă între ceva şi altceva, cu toate că originea, baza e aceeaşi. Da, trebuie să acceptăm faptul că suntem limitaţi şi că nu vom putea cunoaşte niciodată absolut totul. Nimic nu e sigur pe lumea asta, nici măcar dacă e reală. Poate felul în care percepem noi viaţa e cu totul diferit faţă de cum e realitatea în sine. Nu putem fi siguri de nimic.

Se merită, da, să vezi acel "lapte praf" strălucitor şi să te gândeşti că planeta noastră face parte din el. Da, e incredibil cât de imensă e şi cât de mari sunt distanţele.

Asa e, in prezent nu cred ca mai poate fi viata prea complexa in Sistemul Solar, dar poate in trecut... cine stie? Poate mai putem gasi fosilele sau alte urme ale acelor forme vechi de viata. Da, extremofilele, acele organisme extrem de rezistente unor conditii asa de grele sunt incurajatoare pentru existenta vietii si altundeva in Sistemul Solar. Ma gandesc cateodata ca primele forme de viata de pe Pamant au fost un fel de extremofile, pentru ca atunci conditiile erau cu mult diferite de cele de azi. Deci am putea spune ca toate celelalte forme de viata, inclusiv noi, am evoluat din asemenea microorganisme foarte rezistente. Ce crezi despre teoria aia cum ca viata a aparut prima data pe Marte, si a fost adusa de acolo de asteroizi care s-au desprins din planeta rosie, si ulterior au lovit Pamantul, aducand acea viata aici? Daca acele organisme erau astfel de extremofile, atunci e posibil sa fi putut rezista calatoriei Poate suntem martieni : ))

Timpul e intr-adevar necrutator... Traim mai mult, dar tot nu e mult Poate oamenii sunt vesnic nemultumiti cu timpul pe care il au. Poate ca si daca am trai 1000 de ani, tot ni s-ar parea putin, mai ales spre sfarsitul vietii cand totul pare ca a trecut asa rapid, si cand te vezi fara viitor. Dar oricum, comparativ cu timpul universal si geologic, o viata de om de cateva decenii e extrem de putin. Asta e natura vietii. Se pare ca singurul rol al unui organism e sa traiasca suficient incat sa se poata inmulti, iar ca sa traiesti suficient trebuie sa faci rost de mancare si apa, sa ai un adapost si o oarecare igiena, si bineinteles, sa fii precaut si sa te feresti cat se poate de pericole. Daca faci asta, atunci ai toate sansele sa ajungi la o varsta la care sa te poti inmulti si sa poti si sa-ti ajuti apoi copiii sa ajunga si ei la randul lor la maturitate. Cam asa era viata noastra cu mii de ani in urma. Nu eram prea diferiti de animale. In prezent s-a mai schimbat, dar in mare parte e bazata pe aceleasi "reguli". O singura privire mai atenta asupra societatii moderne iti arata asta. Specia e cea care conteaza, nu individul. Ea e cea importanta in viziunea naturii. Conteaza si individul, bineinteles, dar el e doar o mica "piesa" a puzzle-ului. Specia e cea care poate trai mult. Mult mai mult decat individul, oricum.

Bine, vizionare placuta si pofta buna la informatii sa ai! Sincer, si eu cred voi viziona din nou seria veche pana sa inceapa cea noua, pentru ca au trecut vreo 2 ani de cand am vazut-o, si vreau sa o am proaspata in minte

Nu, cu universul si natura nu te poti pune. E ca si cum ai incerca sa inoti impotriva curentului Si sa lupti impotriva lor e ca si cum ai lupta impotriva ta.

Sigur, e esential sa stii explica lucrurile intr-un mod poetic, dar in acelasi timp si usor de inteles pentru majoritatea oamenilor. Prima serie "Cosmos" a popularizat stiinta extrem de mult, pentru ca a fost vizionata de aproximativ 1 miliard de oameni pana in prezent, ceea ce e enorm. A adus stiinta si in viata oamenilor care, pana atunci, erau cam tematori sa o abordeze, fiindca exista ideea eronata ca e prea greu de inteles, si sunt prea multi termeni complicati, etc. Dar daca ai talentul de a vorbi frumos si de a explica cum trebuie, atunci poate fi inteleasa de aproape oricine.

Da, suntem o "mare de mister". Asta a fost poetica Acel sentiment de implinire de care vorbesti e cel care a stat tot timpul la baza explorarii si dezvoltarii civilizatiei umane. De cand suntem am fost atrasi de necunoscut, si am vrut sa il intelegem. I-ai si pe acei bastinasi din Papua Noua Guinee, desi se temeau de contactul cu omul alb, totusi au ales sa-l descopere, si nu au fugit inapoi in padure. Desi se speriau de fiecare data cand incercau sa-i atinga mana, mai incercau inca o data, si inca o data. Se vedea clar dorinta lor de a descoperi un mister, iar cand faceau progrese se vedea satisfactia in ochii lor. Dorinta de explorare face parte din noi. Fara ea nu am fi ajuns unde suntem acum. Omul a fost o specie care s-a bazat mai mult pe inteligenta decat pe forta fizica. Inteligenta si curiozitatea au fost principalele noastre arme impotriva animalelor salbatice, sau a celorlalte pericole din natura. A fost singura noastra sansa la supravietuire.

E foarte adevarat Atat timp cat nu poti scapa de conditia de om, nu ai cum sa vezi "realitatea in sine". Suntem "prinsi" in corpurile noastre, in creierele noastre, si incercam pe cat posibil sa aflam cum am ajuns aici, daca e real sau nu, ce suntem, si incotro ne-am putea indrepta. Dar sunt intrebari frumoase, si trebuie sa stim sa ne bucuram de aceasta experienta unica numita "viata", si sa savuram intrebarile macar, daca raspunsuri la unele dintre ele inca nu avem E mare lucru ca am ajuns sa ne punem aceste intrebari

Sa-ti vezi propria galaxie pe cer chiar e un sentiment aparte. Dintr-o data parca te simti mai "conectat" la univers. Iti dai seama mai bine de locul pe care il ocupi in toata povestea asta incredibila Pentru mine si sa vad o singura stea e remarcabil. Eram intr-o seara in statiunea Paltinis din judetul Sibiu, si am vazut Luceafarul, aka Venus Era parca mai mare si mai stralucitor decat oricand, si se apropia incet de orizont, si urma sa apuna. Se vedea cu ochiul liber cum coboara, si dintr-o data a disparut dupa munti. E cea mai buna sa vezi cu ce viteza se roteste Pamantul in jurul propriei axe Sa te uiti odata atenta la un apus de Soare, cand e senin, si vei vedea practic cu ochiul liber cum discul solar atinge orizontul, si in cateva secunde dispare in intregime dupa el. Daca ai niste ochelari de protectie se vede si mai bine, altfel te poate deranja lumina puternica. Eu am niste ochelari facuti special pentru eclipsa din 1999. A fost atunci o eclipsa totala de Soare pe teritoriul Romaniei, mai ales prin sud, dar s-a vazut si de aici partial. Din pacate a fost si putin noros, dar n-au fost niste nori foarte grosi, si se putea vedea prin ei. Tu ai vazut vreodata vreo eclipsa?

Da, e foarte posibil ca în trecut să fi existat viaţă mai complexă... acum nu prea cred, având în vedere condiţiile dificile pentru o astfel de viaţă. Da, se poate ca primele forme de viaţă aici pe Pământ să fi fost extremofilele; Pământul nu a fost mereu atât de "roditor" precum e azi.
Nu ştiu ce să zic despre acea teorie Nu zic că e absolut imposibil, dar chiar şi dacă acele organisme ar fi fost extremofile, nu e ceva simplu să rezişti la acea călătorie prin univers sau la un impact puternic cu planeta. Cine ştie...

Da, timpul e ireversibil şi odată ce a trecut nu se mai întoarce; merge doar pe direcţia înainte şi ştim cu toţii că în viaţa noastră de om va ajunge într-un final şi la ultima şi unica "staţie". Uneori poate fi un gând destul de chinuitor; măcar să profităm de această şansă unică şi să trăim până avem posibilitatea aceasta.
Nu îmi place să mă gândesc că singurul nostru scop practic e acela de a ne înmulţi; până la urmă nici acesta nu prea are sens din moment ce într-o zi va veni sfârşitul planetei noastre şi posibil şi cel al speciei noastre. Viaţa e absurdă şi e datoria noastră să îi dăm un sens (subiectiv, evident), altfel am putea foarte bine să nu mai existăm.
Da, acum mii de ani oamenii trăiau mai mult după instinct, nu era cum e în prezent. Chiar şi azi mai sunt triburi care trăiesc cam aşa, mai asemănător cu animalele.
Într-adevăr, natura nu prea ţine cont de individ. Ea are regulile ei şi ne "selectează" astfel încât speciile să meargă înainte.

Mulţumesc, o voi viziona chiar zilele ce urmează.

Da, universul şi natura sunt mult mai puternici decât noi; ei sunt cei care "conduc".

Dacă ai această capacitate de a explica într-un mod cât mai interesant şi simplu, lucrurile nu mai par atât de complicate şi atunci îţi trezeşte interesul şi curiozitatea şi totul devine plăcut şi fascinant.

Da, ce să zic, o fi fost poeta din mine. Da, curiozitatea şi dorinţa de explorare a necunoscutului sunt primii paşi spre cunoaştere. Fără aceste lucruri cu siguranţă nu am fi ajuns unde suntem azi. Şi într-adevăr, inteligenţa şi ingeniozitatea sunt principalele noastre arme în natură pentru că faţă de alte specii nu avem un fizic puternic sau alte "trucuri"

Da, trecem realitatea prin propiul nostru filtru astfel încât tot ce percepem e oarecum conectat cu persoana noastră. Suntem singura specie, de pe Pământ cel puţin, atât de conştientă de sine şi de existenţa sa şi astfel ajungem să ne punem tot felul de întrebări legate de viaţă şi nu numai.

Sunt sigură că e un sentiment foarte înălţător.
Eşti norocos dacă zici că ai văzut şi Venus; din câte spui, se pare că a fost ceva unic.
Nu m-am uitat până acum atât de mult şi atent la vreun apus încât să văd cum dispare Soarele după orizont; am să fac asta cât de curând, poate dacă prin o zi mai călduroasă.
Nu am văzut niciodată vreo eclipsă; nu am ochelari de protecţie şi fără ei nu e indicat să te uiţi. Deci tu ai văzut eclipsa aceea din 1999? Ai mai văzut şi altele?

Nu, acum e aproape imposibil ca viata complexa sa mai existe undeva pe Marte, dar cea primitiva s-ar putea sa mai reziste pe undeva prin subteran, ferita de radiatiile venite din spatiu, si poate si undeva unde mai exista si ceva apa lichida. Apropo de apa lichida, stiai ca pe satelitul lui Jupiter, Europa, exista un ocean de apa lichida sub stratul de gheata de la suprafata? Dupa calculele astronomilor ar fi un volum de apa mai mare decat volumul apei lichide de pe intreg Pamantul. Cine stie ce se ascunde pe acolo;))
Da, s-au facut unele teste in laborator care au aratat ca ar fi destul de posibil ca viata sa poata rezista unei astfel de calatorii. Viata bacteriana cel putin. Acum, e greu de spus daca acel test in laborator chiar reflecta realitatea.

Singurul lucru ce ne ramane de facut e sa profitam de sansa asta unica a vietii. Suntem oameni, avem inteligenta de partea noastra, si ar trebui sa-i dam acel sens, cum zici si tu. Acea regula a naturii, cum ca singurul scop al unui individ e sa se inmulteasca, se aplica 100% in cazul animalelor, dar noi avem puterea de a ne alege un scop in viata, si sa ne "desprindem" oarecum de conditia asta de animal, daca vrem sa fim cu adevarat o civilizatie adevarata. Noi avem puterea de a ne controla vietile, de a lua decizii, de a avea liber arbitru, cel putin aparent. Avem puterea de a incerca sa intelegem de ce e natura asa, si sa exploram universul. Nu mai suntem obligati sa ne supunem in totalitate acelor instincte primare. Deci, putem face in asa fel incat viata fiecarui individ sa conteze intr-o oarecare masura, si sa fie pretioasa, dar in acelasi timp avem posibilitatea si de a asigura supravietuirea si bunastarea speciei mai bine decat o poate face natura. Natura e oarba si viata e absurda, cum ziceai si tu, dar noi avem sansa de a ne lua destinul in propriile noastre maini. Cu toate astea, noi facem parte din natura in totalitate, si probabil ca toate actiunile noastre sunt tot naturale, sau fac parte din "planul" naturii, daca vrei. Sunt probleme complexe, si e mult de filozofat pe aceste subiecte :))

Sa stii ca ar fi ceva semne de talent poetic la tine;)) Asa e. E destul sa compari scheletul unui om cu cel al altor animale si vei constata ca avem niste oase foarte subtiri si fragile. Singurul lucru mare la noi e capacitatea craniana. Si daca n-ar fi fost asa, acum n-am fi vorbit aici :))

Citeam pe internet zilele astea despre evolutia omului, si e incredibil cat e de complexa, si cate specii de hominizi au existat in trecut. Cand te gandesti ca acele specii erau asa asemanatoare cu noi, si unele dintre ele aveau constiinta de sine, si o inteligenta ce le-a permis sa paraseasca Africa si sa colonizeze Europa si Asia, ajungand chiar si pana in Indonezia de azi. Aveau haine, controlau focul, locuiau in grupuri, se adaposteau in pesteri, vanau, socializau, probabil aveau limbajul dezvoltat, si cu toate astea, nu era oameni. Nu erau homo sapiens. E interesant sa te gandesti ca toti acei hominizi au disparut si singura specie care a surpavietuit si a ajuns sa colonizeze intreaga planeta suntem noi. Probabil si noi am fost in pragul disparitiei de cateva ori, mai ales acum 75 000 de ani, cand a erupt un supervulcan in insula Sumatra, si aceasta a cauzat o schimbare brusca a climei, ceea ce a pus in pericol existenta stramosilor nostri de atunci. Se presupune ca doar aproximativ 2000 de indivizi ar fi supravietuit acelei perioade, iar toti oamenii din prezent sunt descendentii lor. Noi am fi putut disparea cu usurinta, si poate azi era alta specie de hominizi in locul nostru.;)) Sau poate nu era nimeni.

Da, tin minte ca si Luna se vedea foarte stralucitoare in acea seara. De fapt, niciodata n-am mai vazut Luna sa lumineze atat de puternic incat sa-mi pot vedea propria umbra foarte clar :))
Am vazut eclipsa din 1999 de pe balcon : )) A fost pe 11 august. http://en.wikipedia.org/wiki/Solar_eclipse_of_August_11,_1999
Pana si pe bancnota de 2000 de lei a aparut;))
N-am mai vazut altele. Nici nu cred ca au mai fost pe aici. Am vrut cam acum 2 ani sa vad tranzitul lui Venus, adica momentul in care Venus trece prin fata Soarelui. Se vede ca un punct mic negru pe suprafata Soarelui. Din pacate nu a fost un cer senin nici atunci, si nici nu cred ca se poate vedea cu ochiul liber. Un telescop ar fi ideal pentru asa ceva, dar eu nu am unul. Am avut doar o data ocazia sa ma uit la cer printr-un telescop destul de mic. Se vedeau stelele mai mari, si puteai sa vezi unele stele care nu erau vizibile cu ochiul liber, dar cam atat. E nevoie de unul mult mai performant pentru a putea vedea detalii cum ar fi planetele, iar alea sunt prea scumpe, normal :))

Nu e exclus să găsim vreodată viaţă primitivă pe Marte. Da, auzisem de Europa. Cine ştie, poate se va găsi viaţă acolo, poate chiar una mai complexă având în vedere importanţa apei pentru dezvoltarea unor astfel de specii.
Da, poate totuşi chiar suntem un fel de marţieni, cine ştie.;))

Într-adevăr, condiţia noastră de om ne dă posibilitatea să ne îndepărtăm oarecum de regulile naturii, să ne controlăm propiile noastre vieţi, mai mult sau mai puţin, chiar dacă legătura noastră cu natura rămâne imposibil de eliminat. Însă termenul acesta de libertate este foarte relativ; nu suntem şi nu vom fi niciodată complet liberi, din toate punctele de vedere. Suntem limitaţi de legile naturii (aici fac referire şi la propiul nostru corp, "unealta" prin care existăm) şi de societate. Mă gândesc că de multe ori când poate avem impresia că suntem liberi să alegem sau să facem un anumit lucru, poate nu e chiar aşa, poate e mai mult o iluzie. Poate totuşi suntem doar o "grămadă" de gene şi reacţii chimice, deşi uneori nu pare aşa. Sunt mulţi de "poate" :))

Apropo de poezii, o ştii pe asta? :)
http://www.aboutromania.com/blaga23.html
E printre preferatele mele; probabil şi fiindcă mă regăsesc în ea, poate mai mult decât mi-aş dori.;)) Dar oricum, întotdeauna îmi aduce un zâmbet pe buze. :)
Da, trebuie să-i mulţumim creierului nostru pentru că ne-a dat posibilitatea să purtăm această conversaţie. :))

Într-adevăr evoluţia omului e foarte complexă şi au existat multe specii foarte asemănătoare cu noi, însă până la urmă selecţia naturală a intrat în joc şi a rămas doar specia pe care o ştim şi azi şi din care facem parte. Da, am fost norocoşi că am rezistat ca specie în faţa dezastrelor naturale care ar fi putut să ne distrugă.

Se pare că acea eclipsă din 1999 şi-a atins "punctul culminant" chiar aici în România. Sigur a fost ceva superb de văzut. :)
Lasă, sigur vom mai avea ocazia să vedem minunăţii ale universului până mai trăim. :)

Da, unii astronomi mai optimisti spera chiar la forme de viata de marimea balenelor in oceanul de pe Europa.;)) Ar fi nemaipomenit sa fie adevarat, dar nu stiu daca e bine sa ne facem astfel de sperante :)) Aici pe Pamant avem forme de viata destul de complexe care traiesc pe fundul marii, fara lumina de la Soare, si in unele temperaturi si presiuni foarte mari, deci teoretic ar putea exista si pe Europa astfel de viata.

De unele instincte naturale e clar ca nu vom putea scapa niciodata, cum ar fi cele de inmultire sau conservare, deci nu avem cum sa ne indepartam total de natura. Singurul nostru "noroc" e ca natura ne-a inzestrat cu in creier suficient de mare si evoluat, incat sa ne permita sa nu mai fim sclavii absoluti ai instinctelor primare.

E foarte frumoasa poezia :) Si eu m-as putea regasi in ea, pentru ca am "tupeul" sa visez la niste vremuri in care romanii vor fi ca si germanii de acum, sau marea majoritate a oamenilor vor ajunge sa constientizeze sau macar sa fie interesati despre locul nostru in Univers. Fantezii din astea :))
Poezia mea preferata cred ca e Scrisoarea 1. Eminescu a stiut sa scrie realitatea dura intr-un mod frumos. http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea1.php

Asa e, a fost selectia naturala, a fost si meritul nostru, dar nu pot sa nu ma intreb si cat noroc a fost. Dar norocul face parte din "joc", nu?;))

Eclipsa totala a fost doar undeva prin judetul Valcea, dar si aici s-a vazut partial :) Da, sa speram ca vom avea noroc de cer senin data viitoare :)) Minunatii ale Universului sigur vor mai fi, fie ca e vorba de comete, eclipse sau explozii solare (desi de ultimele ar fi bine sa nu avem parte prea mult) :))

Da, teoretic ar putea exista, rămâne de văzut dacă va rămâne doar o teorie sau nu.

Într-adevăr, suntem norocoşi că facem parte dintr-o specie atât de evoluată încât să putem să ne desprindem oarecum de aceste instincte, să fim conştienţi de noi şi de locul nostru în viaţă.

E superbă poezia. Se vede clar legătura cu astronomia şi cu tema de viaţă/moarte.
"Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri..."
Ce gând trist, dar în acelaşi timp atât de adevărat...

Da, norocul face şi el parte din "joc", într-adevăr.

Sunt sigură că Universul mai are destule "surprize" pentru noi.

Da, e o mica dezbatere despre aparitia vietii. O mica mare dezbatere :)) Viata a aparut pe Pamant in anumite conditii acum 4 miliarde de ani, si a evoluat adaptandu-se la noile conditii. Apoi a ajuns sa prolifereze in ultimii 600 de milioane de ani, si sa se raspandeasca si pe uscat, si intr-un final sa se ajunga la ce avem in prezent. Nu se stie inca exact daca a aparut o singura data, sau de mai multe. Se pare ca toata viata de pe Pamant s-ar trage dintr-un singur organism primordial, o celula primitiva care ar fi existat acum 4 miliarde de ani. E acea celula singura care a aparut atunci, sau au fost mai multe? Si asta e o intrebare interesanta. Daca au fost mai multe, atunci erau toate identice, sau fiecare celula formata avea caracteristici aparte? Oare viata evoluata din acele celule diferite a disparut, sau poate mai exista si-n prezent dar nu putem noi s-o depistam? Am vazut un documentar in care se vorbea despre niste bacterii care nu pot trai fara o substanta extrem de otravitoare pentru restul formelor de viata. Pot fi acele bacterii urmasele acelor celule diferite? O alta intrebare ar fi de ce nu se formeaza noi celule si-n prezent, pentru ca noi credem ca ar avea conditiile necesare. Se pare ca doar atunci in trecutul indepartat al Pamantului au existat conditiile pentru formarea vietii. Ce e ciudat e ca acele conditii de atunci ar fi omorat instantaneu peste 90% din speciile care exista pe Pamant azi :)) Iar pentru acea viata primitiva, conditiile de azi ar fi fost la fel de otravitoare;)) Se pare ca viata, odata aparuta, se poate adapta aproape tuturor conditiilor care pot aparea ulterior. Oricum, sunt multe intrebari care asteapta raspuns;))

Da, imi place mult la Eminescu faptul ca a scris in poeziile lui despre Cosmos, despre viata si moarte, despre posibila existenta a lui d-zeu. Si toate astea le-a impletit si cu tema iubirii, un alt mister al existentei, am putea spune;)) Probabil asta o stii :) http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/la_steaua.htm
Si-mi mai place faptul ca nu s-a ferit sa abordeze probleme serioase, si a spus lucrurilor pe nume. Asta e adevarul. Tristetea vietii e foarte reala, iar adevarurile dure trebuie spuse si ele. Nu putem inchide ochii in fata unor lucruri, si sa vedem doar ceea ce ne convine, pentru ca asa nu vom ajunge niciodata sa descifram enigmele care ne inconjoara.

Intr-un fel, viata e ca un sport. Castinga de obicei cine e mai puternic, mai bine pregatit, dar cateodata mai castiga si cel care a avut putin noroc si i-a "intrat mingea in teren";))

Universul ar avea o infinitate de suprize pentru noi;)) Singura problema e ca oamenii nu prea au timp sa astepte dupa el :)) El "lucreaza" foarte incet pentru viata noastra ridicol de scurta.

Da, e o mică mare enormă dezbatere la care probabil nu vom ajunge niciodată la o concluzie sigură.
Sper că întrebările acelea nu mi le-ai pus mie, că nu ştiu să-ţi răspund, din păcate. Încă avem şi vom avea mii poate chiar milioane de întrebări fără răspuns. Natura, viaţa, realitatea nu se lasă dezvăluită atât de uşor

Într-adevăr, Eminescu a abordat o diversitate destul de mare de teme. Şi evident nu putea lipsi iubirea, încă un mare mister al vieţii, cum ai spus şi tu. Ştiam poezia "La steaua"; e foarte frumoasă, ca de altfel multe altele din opera sa.
Da, e un mare plus că nu s-a ferit de subiecte mai serioase şi controversate. Putem să ne prefacem că nu vedem părţile negative, rele sau triste din viaţă dar asta nu înseamnă că ele nu rămân aici, cu noi, până la moarte.

Lucrurile nu sunt mereu corecte în viaţă; norocul joacă şi el în piesa de teatru a vieţii şi uneori face o diferenţă uriaşă. Gândeşte-te de exemplu la toţi acei copii care nu au avut norocul să se nască într-o ţară cât de cât civilizată, ci dimpotrivă se nasc într-o totală sărăcie şi chiar sălbăticie oarecum. Practic, sunt condamnaţi la moarte din prima zi în care s-au născut. Nu sunt foarte mulţi cei care trăiesc în astfel de medii şi reuşesc să ajungă la o oarecare vârstă înaintată; de multe ori mor tineri din cauza a tot felul de boli. Aşa e lumea în care trăim, din păcate.

Da, vieţile noastre scurte nu ne lasă loc de prea multe din aceste surprize ale universului; măcar să profităm cât mai mult de toate surprizele plăcute pe care ni le rezervă viaţa, pentru că într-o zi se vor termina.

Ba da, tie ti le-am pus. Te rog sa raspunzi;)) Glumesc. Mi le-am pus mie mai mult :))
Yup, billions and billions of questions;))

Da, a fost un romantic incurabil :D Sunt surprins cate lucruri stia despre Univers in acea perioada. Erau vremuri in care stiinta sau filozofia inca erau destul de mult sub influenta religiei.
Bineinteles, e mult mai bine sa imbratisezi adevarul dur decat sa traiesti in basme care te satisfac.

Poate chiar de cele mai multe ori nu sunt corecte... Da, sa ne gandim doar in razboi ce mult conteaza norocul. Face diferenta dintre viata si moarte. Si e valabil si-n viata de zi cu zi.
E adevarat. Doar ghinionul face ca acei copii sa se nasca in acele conditii rele. Noi trebuie sa ne simtim foarte norocosi ca ne-am nascut aici, chiar daca de multe ori ne plangem de aceasta tara. Iti dai seama cum traiau oamenii inainte de dezvoltarea stiintei si medicinei. Erau victime sigure in fata tuturor bolilor sau ranilor, iar mortalitatea infantila enorma era o normalitate. Nu-i inteleg pe unii cum sunt in stare sa spuna ca mai demult era mai bine, ca se traia mai mult, sau ca nu erau atatea boli sau complicatii in cazul nou-nascutilor. Statistica nu arata asa ceva. In ultimii ani am ajuns sa fim 7 miliarde tocmai datorita faptului ca medicina ne-a permis acest lucru. Daca era mai rau, atunci sigur n-ar fi crescut populatia atat de mult.

De acord :) Ceea ce ai spus imi aduce aminte de acest clip https://www.youtube.com/watch?v=IOXMjCnKwb4
Poate il stii :)

Eh, faptul că măcar ne punem întrebări, chiar dacă nu putem răspunde la toate, contează oricum.

Da, a reuşit să se desprindă oarecum de influenţe.
Desigur, trebuie să înfruntăm adevărul, chiar dacă de multe ori doare.

Într-adevăr, de cele mai multe ori nu sunt deloc corecte. Asta este, legile naturii nu ţin cont de ce e corect sau nu.
Da, ne putem considera destul de norocoşi, şi pentru faptul că ne-am născut într-o ţară cât de cât civilizată, chiar dacă nu e chiar aşa cum ar trebui, şi pentru că ne-am născut în această perioadă în care ştiinţa şi implicit medicina sunt destul de avansate; oricum comparativ cu viaţa de dinaintea acestor tehnologii de care dispunem azi, traiul e de zeci poate sute de ori mai bun. Sigur, tehnologia şi toată modernitatea această are şi dezavantajele ei, dar sunt mai puţine, evident.

Ştiam clip-ul. E foarte frumos ceea ce spune... şi adevărat.

E un citat frumos din Neil Tyson despre asta. "When I reach to the edge of the universe, I do so knowing that along some paths of cosmic discovery, there are times when, at least for now, one must be content to love the questions themselves"

Asa e, si Universul nu tine cont de dorintele si preferintele noastre. El nu e cum am vrea noi sa fie, ci e asa cum este.
Da, macar ne-am nascut in Europa, iar in Europa e bine aproape oriunde. Si ne-am nascut intr-o era in care "explozia" stiintei e in plina desfasurare, si asta chiar e un mare noroc. De exemplu, era destul sa traim doar cu 20 de ani in urma, si n-am mai fi avut internet, cel putin Iar cu mai multe decenii sau secole in urma daca traiam, era incomparabil cu aceasta perioada.

E frumos, intr-adevar Te face sa realizezi mult mai bine cate s-au intamplat ca sa putem fi noi aici acum.

E frumos ce spune; are dreptate, într-adevăr.

Da, doar noi din univers provenim oarecum, nu invers; ar fi culmea să fie aşa cum vrem noi.
Într-adevăr, toate ţările europene sunt la un nivel de civilizaţie cel puţin acceptabil, unele chiar mai mult, evident. Da, e incredibil cât de mult şi de repede a evoluat ştiinţa în ultimii ani. Deci da, ne putem considera destul de norocoşi.

Aşa e; cât de mici erau şansele şi totuşi, suntem aici. Cât de mici erau şansele ca să purtăm această conversaţie, nu?

Da

Ar fi culmea, exact, dar cate secole la rand oamenii au avut aceasta impresie cum ca Universul e asa cum ni-l imaginam noi, si cum vrem noi sa fie. Ce mult timp am "stiut" ca Pamantul e centrul Universului, ca nu se misca, si ca toate se invart in jurul lui. Am fi vrut sa fim importanti. Acel Univers imaginar era asa cum l-am fi vrut noi, dar realitatea nu a tinut cont de dorintele noastre
Avem noroc, cu siguranta. Ar fi putut fi mult mai rau. E destul sa ne uitam la o tara care se invecineaza cu noi, la Republica Moldova. E cea mai saraca tara din Europa. E adevarat ca nici acolo nu e chiar asa de grea viata, dar totusi, e mare diferenta intre ea si Romania. Deci am avut noroc ca ne-am nascut la vest de Prut Pacat pentru ei insa...
Cateodata ma gandesc, oare ce va fi in viitorul mai indepartat daca ritmul dezvoltarii tehnologice ramane acesta de acum. Probabil cei din anul 2100 ne vor considera la fel de inapoiati cum ii consideram noi pe cei din anul 1900 Sau cine stie. Parca imi vine sa ma simt ramas in urma, cand ma gandesc ce mari descoperiri urmeaza Dar oricum, suntem norocosi ca macar le-am prins pe acestea de acum. Fiecare generatie trebuie sa se multumeasca cu ce are la timpul ei, si sa fie recunoscatoare generatiilor precedente pentru realizarile lor fara de care prezentul ar fi aratat cu mult mai rau.
"Science is a collaborative enterprise spanning the generations. We remember those who prepared the way, seeing for them also" Nu puteam sa nu-ti las un citat si de data asta

Asa e Erau si mai mici sansele sa purtam aceasta conversatie, decat sansele ca omenirea sa ajunga sa existe Gandeste-te la acea succesiune de evenimente: Big Bang, evolutia Universului, formarea galaxiei, sistemului solar, Pamantului, vietii, evolutia ei, apoi evolutia omului, apoi supravietuirea si raspandirea noastra pe planeta, apoi dezvoltarea stiintei, inventarea calculatorului, apoi a internetului, apoi a site-ului TPU, ca intr-un final sa mai fie nevoie de inca 3 conditii: sa-mi fac eu cont aici, sa-ti faci tu cont aici, si sa dam apoi unul de altul raspunzand la intrebarile de pe aici Fiecare dintre acele evenimente putea foarte bine sa nu se intample, si a fost un mare "noroc" ca s-au intamplat exact asa.

Aşa e. Se pare că mereu ne-a plăcut să ne simţim importanţi. Dar odată ce "viziunea" noastră s-a mărit am realizat că noi de fapt suntem minusculi şi că de fapt Universul "ne-a dat naştere", oarecum, şi că o duce foarte bine şi fără noi

Da, suntem destul de norocoşi. Oricum, chiar şi în Republica Moldova sunt condiţii de viaţă mai mult decât bune comparativ cu ţări sărace unde majoritatea oamenilor trăiesc de pe o zi pe alta, fără ca măcar să ştie sigur dacă vor mai vedea vreun răsărit de soare. E o diferenţă uriaşă. Mă gândesc uneori la toate lucrurile oarecum banale de care ne plângem noi uneori, care trăim într-o societate modernă şi mai mult sau mai puţin civilizată, şi cât de nesemnificative par dacă le comparăm cu toate problemele şi chinurile prin care trec cei care trăiesc în astfel de ţări sărace şi puţin dezvoltate. Mă gândesc că în timp ce eu scriu asta, poate alţii se zbat să supravieţuiască încă o zi sau se omoară între ei în războaie purtate din motive care nu ar trebui să existe. E un gând destul de chinuitor şi trist; aş vrea ca lucrurile să fie mai corecte în lumea asta...

Da, trăim în epoca vitezei, iar tehnologia se dezvoltă din ce în ce mai repede. Nu sunt sigură unde va ajunge aceasta, dar mă tem că poate va avea destule dezavantaje şi părţi negative. Nu ştiu cât de bine va fi comparativ cu cât de rău, dacă se ajunge la un nivel foarte mare. Sigur, nu cred că se va ajunge la o "exagerare" din acest punct de vedere prea de curând, dar mă gândesc la viitorul ceva mai îndepărtat.
Mulţumesc pentru citat. Am căutat pe net, se pare că cel care a spus asta e Carl Sagan; nu ai vrut să-mi zici şi asta, te-ai zgârcit puţin în cuvinte

Acum că ai înşirat toate evenimentele care s-au petrecut până în momentul acesta îmi par şi mai mici şansele să se fi întâmplat Şi totuşi, aici suntem

Da, egocentrismul asta;))

Sigur, mult mai bine e in Moldova decat in unele tari africane sarace, de exemplu. Nici nu se compara. "Problemele" noastre... :)) First world problems :D E ca si ala care zboara cu avionul pana in SUA si se plange ca n-a avut si internet in avion;)) E adevarat, de multe ori ne plangem de astfel de banalitati. Si eu o fac uneori, si lucrez la asta :)) Chiar azi ma uitam pe youtube la unele marturii ale unor nord-coreeni care au reusit sa fuga din tara. E inspaimantator sa te gandesti la experientele prin care au fost nevoiti sa treaca. Sa ajungi sa mananci scoarta de copac, radacini, iarba sau sobolani. Nu mai vorbesc de acea ingrozitoare dictatura pe care trebuie sa o suporte zi de zi. Putem sa ne simtim extrem de norocosi ca nu ne-am nascut acolo. In acelasi timp insa, e foarte trist ca unii oameni trebuie sa treaca prin asa ceva. Cum zici si tu, noi stam pe internet, si altii mor in chinuri chiar acum. E destul sa ma gandesc la razboiul din Siria, si la ororile cauzate de acesta. "Motive care nu ar trebui sa existe". Cat de corect ai spus. De multe ori, aceste motive tin si de religie, inclusiv in Siria sau atatea alte tari musulmane si nu numai. Cat despre corectitudine, ea va exista atunci cand o vor dori oamenii cu adevarat. Viata e oricum nedreapta de multe ori, si e si mai mare pacat sa o facem noi si mai nedreapta. Corectitudinea divina, mult timp dorita de noi, nu isi va face simtita prezenta niciodata.

Orice se poate. Nimeni nu zice ca stiinta si tehnologia sunt doar bune. Conteaza cum le vor folosi oamenii. Totul depinde de cat de inteligent vom sti sa gestionam lucrurile. Ce e stiinta pana la urma? E doar o "unealta", pe care noi o putem folosi in diferite feluri. Daca vrei, poti sa faci foarte mult rau cu ajutorul ei. Uita-te la toate armele de distrugere in masa pe care omul le-a inventat si folosit. Cand au fost detonate bombele de la Hiroshima si Nagasaki, multi au dat vina pe stiinta pentru cele intamplate, mai ales crestinii. Au omis insa faptul ca nu stiinta a fost vinovata, ci felul in care oamenii au folosit-o.
Scuze, am uitat sa mentionez si autorul citatului :)) Ma bucur sa vad ca te-a interesat;)) Apropo de Carl Sagan, tu ai auzit vreodata "Pale Blue Dot"? Nu mai tin minte daca ti-am dat vreun link :-? Daca nu l-ai vazut, e neaparat sa te uiti;)) https://www.youtube.com/watch?v=WmMUuR--Qvo

Da, suntem aici, dovada vie ca in Univers se pot intampla si cele mai improbabile lucruri;))

"First world problems" Da, se poate spune şi aşa. Nici nu se compară cu problemele celor din "lumea a treia". Şi eu mă plâng de asemenea "probleme" uneori, poate prea mult
Da, nici cei din Coreea de Nord nu o duc prea bine, chinuiţi de acel regim groaznic. Ei chiar au probleme serioase acolo.
Într-adevăr, câte războaie se duc chiar în momentul acesta... Şi cum ai spus şi tu, religia e unul dintre principalele motive. Eu nu-i pot înţelege deloc pe aceşti oameni. Adică, poţi să crezi într-o zeitate care e mai presus de noi toţi, fie că îi spui "dumnezeu" sau "allah" sau mai ştiu eu cum, dar poţi să faci lucrul acesta şi fără să aparţii unei religii, unui cult, şi fără să fie nevoie de o grămadă de bani pentru a construi milioane de biserici. Dacă ar exista o astfel de zeitate atotputernică şi omniprezentă, sunt sigură că nu ar avea nevoie de aşa ceva. Desigur, motivele nu sunt numai religioase, dar oricum nici restul nu ar trebui să existe. Dar se pare că totul e pe interese în lumea asta.
Aşa e, viaţa e oricum nedreaptă de multe ori, şi noi nu facem decât să mărim această nedreptate. Nu ştiu dacă va veni o zi în care toţi oamenii vor dori să existe această corectitudine; se pare că nu e "profitabilă".

Aşa e. Totul depinde de cum folosim noi ştiinţa, dar dacă privim în trecut şi chiar şi în prezent, se pare că de multe ori o folosim în scopuri greşite, din păcate.
Nu-i nimic, am găsit eu până la urmă.
Mulţumesc mult pentru clip, nu-l văzusem până acum. E foarte frumos.
"There is perhaps no better demonstration of the folly of human conceits than this distant image of our tiny world. It underscores our responsibility to deal more kindly with one another, and to preserve and cherish the only home we've ever known: the pale blue dot." Exact asta reprezintă clip-ul acesta şi e foarte adevărat.

Da, nici nu ştim la ce să ne mai aşteptăm de la Univers

Cu totii ne plangem;)) Important e sa realizam ca astea nu sunt probleme adevarate, si sa incercam pe cat posibil sa nu se mai repete :D
Oh da, si nu stiu cati ani va mai putea continua acea nebunie din Coreea de Nord. Cat timp va mai trece pana cand comunitatea internationala va face ceva. Cred ca e mai mult decat evident ca ceva trebuie facut.
Ai perfecta dreptate, dar singura concluzie logica pe care o putem trage e ca anumiti oameni din anumite tari, inca au un mod de gandire mult prea primitiv. De multe ori avem obiceiul sa spunem: "In lumea secolului 21 se intampla asa ceva", si avem dreptate intr-o oarecare masura, desi suntem abia la inceputul acestui secol, si nu stiu daca e chiar potrivit sa vorbim deja in numele lui :)) Dar eu cred ca exageram cand vrem sa credem ca traim intr-o era atat de avansata incat astfel de lucruri nu se mai pot intampla. Occidentul are tendinta sa se creada "buricul pamantului" si sa traga concluzia ca toate tarile lumii sunt pe undeva pe la nivelul vestului, ca mentalitate. In schimb, dovezile arata altceva. Traim intr-o lume in care mult prea multi oameni din mult prea multe tari, au in continuare niste mentalitati care tin de evul mediu, cel putin. Iar in astfel de comunitati, multe dintre ele fanatic religioase, aceasta nu poate duce decat la razboi in toata regula. Vorbeam mai devreme despre cat de norocosi suntem ca ne-am nascut totusi aici, si nu intr-o astfel de tara, si e adevarat. Cum e daca ne gandim la drepturile femeilor din astfel de tari? Nu trebuie sa fie razboi ca sa ai o viata de cosmar, ci e destul doar sa te nasti intr-o tara musulmana, si extrem de conservatoare. Sunt multe astfel de exemple. Ai vazut si tu, probabil, cam la ce tratament sunt supuse femeile acolo. E inca un exemplu de rau extrem comis in numele unor religii si zei imaginari. Nu cred ca iti poti imagina cam cum ar fi aratat de exemplu viata ta, daca ai fi avut nesansa sa locuiesti intr-o astfel de tara. Nici crestinii nu stau prea bine la capitolul asta. E destul sa citesti Geneza ca sa-ti dai seama. Din fericire insa, Europa a trecut printr-o Renastere, am evoluat in gandire, am reusit sa scapam de acele influente daunatoare, in mare parte. Mai ales in Occident.
Apropo de nedretati si de corectitudini, acum cateva zile am auzit la tv cum ca primii 80 cei mai bogati oameni din lume, au in total o avere egala cu cea a celor mai saraci 3, 5 miliarde de oameni la un loc. Asta inseamna jumatate din populatia planetei. Daca asta nu e inegalitate si nedreptate, atunci nu stiu ce e. Si problema e ca lucrurile merg spre mai rau, pentru ca bogatii continua sa se imbogateasca si mai mult, iar saracii continua sa saraceasca si mai mult. In acest fel nu stiu ce viitor poate avea capitalismul. Ma tem ca omul e prea lacom din fire pentru a fi compatibil cu acest sistem economic.

Da, astia suntem, si de asta suntem capabili, se pare. Nu stiu cand ne vom trezi.
Cu placere :) Stiam eu c-o sa-ti placa;))
Exact. E o concluzie logica si perfect normala, pe care o putem trage dupa ce vedem acea poza in care planeta noastra se vede ca o mica stea albastruie. Cand vezi ceva atat de mic si de fragil, si stii cat de important e acel punct pentru noi toti, e inevitabil sa nu realizezi faptul ca are nevoie de grija noastra. Intr-un fel, e un instinct uman sa avem grija de ce e mic;)) Este normal sa vrei sa-ti protejezi si pretuiesti casa, pentru ca altfel nu te poti proteja pe tine. Aceasta poza e extrem de importanta pentru ca ne arata adevarata noastra dimensiune in Univers. Cand privim lucrurile de la nivelul solului, de multe ori avem impresia ca Pamantul e imens, iar oamenii au fost pacaliti de aceasta iluzie milenii intregi. Dar daca realizezi ca Pamantul e de fapt mic, asa cum e vazut din spatiu, dintr-o data conflictele dintre popoare par complet stupide si inutile. E clar ca suntem una, o singura specie. Suntem ca un organism. Iar cand un organism e in razboi cu el insusi, acesta e condamnat.
Uite inca un clip cu el, daca zici ca ti-a placut;)) Asta e mai lung, are 10 minute. :P https://www.youtube.com/watch?v=lPM-vKpiKR0

De la Univers chiar ca nu putem sa stim la ce sa ne asteptam;)) Daca asa ceva s-a putut intampla pe planeta asta, atunci cine stie ce alte "miracole" au putut sa apara prin alte locuri. Chiar ma gandeam ca avem "norocul" sa locuim pe cea mai ciudata planeta din Universul cunoscut;)) Iar noi suntem cea mai ciudata specie pe care am "intalnit-o" pe aceasta planeta;))

Da, se pare că e în firea noastră să ne plângem. Măcar să încercăm să o facem cât mai puţin posibil, să acceptăm acele probleme pentru ca mai apoi să le rezolvăm, sau măcar să ne străduim să facem asta.
Aşa e. Eu sper doar să se facă ceva la timp, pentru că sunt sigură că nord-coreenii ar avea resurse mai mult decât suficiente ca să pornească vreun război, dacă ar dori acest lucru. Şi la ce mentalitate au, nu m-aş mira să găsească motive pentru a face asta.
Da, ai dreptate. Majoritatea ţărilor, respectiv popoarelor, încă au rămas la o mentalitate oarecum primitivă şi depăşită, mai mult sau mai puţin. Degeaba ne aşteptăm ca cei din Africa, de exemplu, să se comporte la fel ca noi, pentru că ei au cu totul alte condiţii de viaţă şi "resurse" mult mai limitate. Ai observat că, în general, cei care au un trai mai greu sunt şi cei care îşi pun mai mult credinţa într-o zeitate şi speră că într-o zi le vor fi curmate suferinţele? E şi cazul celor din Africa; cred că numărul ateilor de acolo e minuscul, complet nesemnificativ.
Într-adevăr, încă sunt foarte multe ţări în care femeile sunt tratate ca fiind mai prejos bărbaţilor, d.p.d.v. social, al drepturilor. Am văzut odată la tv un documentar în care se vorbea puţin despre acest fenomen. Era în Arabia Saudită, dacă îmi aduc bine aminte. Femeia care a fost întrebată despre acest subiect părea să fie chiar foarte în regulă cu acest lucru, din câte spunea chiar îi se părea ceva normal. Asta mă face să mă gândesc şi la cât de "spălaţi pe creier" sunt cei de acolo şi cum au ajuns să accepte această credinţă şi să o urmeze, deşi d.p.d.v logic şi raţional e cu totul greşită.
Da, e complet anormal şi incorect această imensă diferenţă între cei putred de bogaţi şi cei săraci, care abia dacă mai au ce mânca. Pe mine chiar mă scârbesc acei oameni care aruncă cu grămezi de bani, folosindu-i pe lucruri care chiar nu ar avea nevoie. Nu îi înţeleg pe cei care îşi construiesc câte 3-4 sau chiar mai multe vile care mai de care mai împopoţonate, "împrăştiate" prin cele mai luxoase locuri de pe Pământ, cu zeci de dormitoare şi băi fiecare, şi ei de fapt locuiesc singuri sau cel mult cu încă 3-4 persoane, în caz că au şi familie. Nu e doar o risipă enormă de bani, ci şi de resurse, materiale care puteai fi folosite în scopuri cu adevărat importante. Unii oameni pur şi simplu se lasă orbiţi şi corupţi de bani şi de aceste excese şi luxuri care vin odată cu ei.

Nici eu nu ştiu când ne vom trezi, dar sper să o facem cândva.
Ai ştiut bine atunci
" E clar ca suntem una, o singura specie. Suntem ca un organism. Iar cand un organism e in razboi cu el insusi, acesta e condamnat. " Da, ai spus-o foarte bine Noi se pare că încă nu realizăm cât de minuscul e de fapt Pământul, casa noastră, a tuturor, şi de câtă grijă ar avea nevoie, pentru că dacă continuăm să-l "roadem" puţin câte puţin, cum facem acum, până la urmă va fi afectat tot mai mult şi efectele nu vor fi deloc favorabile. Continuăm însă să facem atâtea diferenţieri între noi fără să ne gândim că suntem din aceeaşi specie, că "păşim" toţi pe acelaşi sol, indiferent că suntem mai la nord, mai la sud ş.a.m.d. Nu prea mai ţinem cont de faptul că atunci când suntem copii încă mai avem acea bunătate şi inocenţă în noi, dar din păcate, pe măsură ce creştem suntem învăţaţi şi obişnuiţi cu tot felul de lucruri negative de care ajungem să fim influenţaţi, mai mult sau mai puţin.
Mulţumesc pentru încă un clip frumos Ca să vezi cât de departe ne-a dus curiozitatea... spre explorarea şi descoperirea atâtor lucruri.

Aşa e. Universul e foarte imprevizibil Şi Pământul la fel, şi în special, noi suntem cei mai imprevizibili

Coreea de Nord ameninta cu razboiul nuclear in fiecare an, si se joaca acest joc extrem de periculos cu tarile din jur. De aceea ar trebui facut ceva rapid in privinta lor, pentru ca altfel cine stie de ce ar fi capabili. E nevoie doar de o mica scanteie, sau un mic accident, si totul poate erupe.
E foarte corect ce spui. Am observat si eu ca tarile sarace sunt printre cele mai religioase, si aici intram si noi, din pacate. Saracia inseamna suferinta, iar acea promisiunea ca acea suferinta va fi rasplatita, e cea mai puternica arma a religiei in aceste tari. Apoi mai e si problema educatiei. Cu cat o tara este mai saraca, cu atat e mai slab educata, si viceversa. Acei oameni nu prea au cum sa ajunga sa aiba acces la stiinta, si sa-si dea seama de falsitatea credintelor lor. Iar statul, de cele mai multe ori, va face tot ce-i sta in putinta pentru a opri stiinta sa intre salile de clasa. Asa ca, intr-adevar, numarul ateilor sau oamenilor rationali din Africa, de exemplu, e foarte mic. Chiar anul trecut am avut razboaie religioase in Africa, mai ales intre crestini si musulmani. Acolo unde populatia traieste intr-o ignoranta totala, sansele sa izbucneasca razboaie sunt mult mai mari.
Am vazut si eu astfel de femei, care protestau chiar, cerand ca toate legile islamice sa fie aplicate cu strictete, facand astfel exact ceea ce doreau barbatii de la ele. In tarile musulmane, femeile nu prea au deloc acces la educatie, ceea ce le face si mai usor de spalat pe creier si de manipulat. Ele pur si simplu nu au de unde sa stie ca ceea ce scrie in Coran incalca total drepturile lor. Tot in Arabia Saudita femeile nu au dreptul sa conduca masini. A aratat mult la tv si despre asta. In unele tari nu au dretul sa iasa din casa neinsotita de barbat, sau sa-si arate fata, sau sa se machieze, sau multe alte activitati perfect normale la noi. Iar pedesele sunt si ele foarte primitive si brutale. Barbatii au avut puterea sa le transforme pe femei in sclavele lor, practic. Si aici se vede ca si religia a fost inventata tot de ei, si tot in interesul lor.
Da, se pare ca omul nu mai stie sa se opreasca cand vine vorba de adunat averi. Daca azi face un leu, maine vrea doi, si tot asa pana ajunge sa nu mai stie cand e cazul sa se opreasca. Suntem prea lacomi. Eu nu-i pot intelege nici pe cei care irosesc atata mancare, cand in lume se moare de foame in multe tari. Vedeam o statistica care arata ca in SUA, cam un sfert din mancare se arunca. Si asta e o problema si in Europa Occidentala, sau alte tari dezvoltate.

Inseamna ca incep sa te cunosc
Nu realizam inca, si de aceea cred ca oamenilor le-ar prinde foarte bine daca ar fi mai informati putin in legatura cu planeta noastra, cu astronomia, cu stiinta in general. Ar constientiza apoi mult mai bine care e situatia in care ne aflam, si ca avem o singura planeta, cu resurse limitate, si pe care nu o putem inlocui cu alta. Ne comportam de parca poluarea ar tine cont de granitele tarilor noastre. Asta imi aduce aminte de ceva comic, desi e tragic. In SUA unii oameni au impresia ca pe Pamantul privit din spatiu sunt vizibile granitele dintre tari, asa cum le vedem pe un glob pamantesc sau o harta Religia si nationalismul nu sunt bune deloc. Acestea au fost motivele principale ale razboaielor din trecut. Uitam faptul ca acele granite intre state nu exista decat in imaginatia noastra, ca noi le-am inventat. De multe ori ne luptam pentru resursele altor state, cand ele ar trebui sa apartina tuturor locuitorilor planetei. Ma rog, astea sunt vise, ca-n piesa "Imagine" a lui John Lennon. Dar poate candva vor deveni realitate, cum spune si el in cantec
Da, si eu m-am gandit la acea inocenta pe care ne-o pierdem dupa ce ajungem sa ne maturizam si sa cunoastem lumea asa cum e. Ma intreb de ce a trebuit sa fie asa. De ce a trebuit sa ne schimbam in rau odata ce am trecut de varsta copilariei? Pana la urma, adultii ar trebui sa fie mult mai constienti, si sa stie mult mai bine decat copiii ca trebuie sa ne comportam frumos unii cu altii.
Cu placere Da, curiozitatea e cea care ne impinge spre alte lumi, dupa ce am ajuns sa o exploram pe aceasta. Sa-mi spui daca mai vrei clipuri. Ar mai fi cateva

Cu siguranta noi suntem cei mai imprevizibili, si asta poate fi un lucru bun, dar si un lucru rau

Da, e clar că ar trebui făcut ceva în privinţa lor, şi cât mai repede. Cine ştie când se trezesc într-o zi cu un motiv, un interes pentru care să pornească un război.
Aşa e, cu cât suferinţa şi problemele de zi cu zi sunt mai mari, cu atât există această tendinţă a oamenilor de a spera că într-o zi le va fi mai bine, că o forţă mai presus de oameni are puterea de a le oferi mult râvnita fericire, că după moarte vor ajunge în rai unde vor trăi în puritate, linişte, bucurie... Şi evident, aceste credinţe au de a face şi cu lipsa unei bune educaţii. E păcat că nu se investeşte în aceasta, şi în schimb se aruncă bani pe cu totul alte lucruri mult mai puţin importante sau chiar dăunătoare.
Într-adevăr, acele femei au ajuns cu adevărat "orbite" de religia lor. Sigur că bărbaţilor de acolo le convine acest regim în care femeile sunt practic sclave şi că nu doresc să le facă să-şi dea seama că nu e raţional sau corect acest comportament, tot în interesul lor evident.
Da, suntem mult prea lacomi şi ne dorim mereu tot mai mult. Într-adevăr, se face enorm de multă risipă de mâncare. Chiar văzusem la tv, nu mai ştiu exact în ce ţară era, dar aveau acolo o mâncare foarte populară din câte am văzut, preparată din resturi adunate de pe la restaurante sau alte locuri, şi se vindea îngrozitor de bine, pentru că era şi ieftină, evident, şi la îndemâna celor mai săraci de acolo.

Aşa e. Din spaţiu Pământul nu are graniţe, de acolo sus nu există diferenţe între noi, de acolo Pământul e un tot unitar. Din păcate, aici jos e altă poveste. Oamenii se omoară între ei pentru resursele altei ţări, când de fapt ar trebui să fie a tuturor celor care locuiesc pe Pământ, nu doar "a unei ţări". Într-adevăr, religia şi naţionalismul sunt principalele cauze ale războaielor şi a altor multe probleme. Nici nu ar trebui să existe aşa ceva. Dar merită măcar să ne imaginăm o lume mai bună, aşa cum a făcut-o şi John Lennon; cum zicea şi el, nu suntem singurii care visează la asta, şi poate într-o zi tot mai mulţi oameni vor împărtăşi aceste idealuri.
În lumea asta bazată pe interese proprii nu se mai prea doreşte acea mentalitate pură şi inocentă pe care o avem când suntem copii. Societatea ne influenţează şi ne învaţă şi obişnuieşte cu multe lucruri negative, greşite şi incorecte pe măsura ce creştem, încât ajungem să credem că e normal să fie aşa. Doar o educaţie bună poate rezolva aceste probleme şi să "crească" oameni care să aibă la bază o mentalitate sănătoasă care să nu piardă acele calităţi pe care le avem când suntem copii.
Sigur, simte-te liber să-mi mai dai astfel de clip-uri frumoase; eu chiar mă bucur

Aşa e. A fi imprevizibil e o sabie cu două tăişuri

Ei pot porni un razboi din cel mai stupid motiv, desi probabil sunt si ei constienti ca acest lucru va insemna sfarsitul lor. Oricum, sa fiu sud-coreean si sa locuiesc in Seul, nu cred ca m-as simti tocmai in siguranta.
Exact. Citeam pe un site zilele astea acest lucru: "People are susceptible to the idea that somewhere, a single great human exists who can free them from their darkest fears; it's in our cognitive structures". Si e cat se poate de adevarat. De ce am ajuns sa fim asa, e greu de spus, dar aceasta personificare a naturii nu s-a dovedit a fi corecta niciodata. Practic, noi am transformat natura in acel "great human", si de aici s-a nascut ideea de zeu. Este un clip tot cu Carl Sagan in care se vorbeste despre asta. Poate ca l-ai mai vazut. Mi se pare ca l-am mai pus pe aici. https://www.youtube.com/watch?v=e8P1Y1a7-L4
Da, din pacate, in multe tari arabe femeia e o sclava a societatii conduse de barbati. Si e spalata pe creier in asa fel incat sa-si doreasca asta. E un fel de "masina" de facut copii. Iar atunci nu face copiii potriviti (adica baieti), vina e aruncata asupra ei. Practic, din nastere, fetele sunt considerate inferioare. Bineinteles, mai sunt si exceptii, din fericire.
:)) Restaurantele arunca multa mancare, dar si oamenii de rand. Asa e cand o duci prea bine. Nu-ti mai place orice mancare, mai ales cea care s-a invechit putin. Daca-ti permiti tot timpul mancare multa si proaspata, atunci bineinteles ca-ti vor ramane multe "resturi" pe care tu le vei arunca. Toate acele resturi ar putea hrani toti copiii saraci din Africa, de exemplu. Sau cel putin o mare parte a lor. Dar astia sunt oamenii. Nu prea avem ce sa le facem. Pur si simplu nu sunt constienti de aceste lucruri, si nici nu le pasa suficient de mult de cei aflati in suferinta. Doar propria persoana conteaza. Educatia e cheia si aici, dar asta dureaza mult.

E foarte adevarat ce spui. Si de aceea eu cred ca ar prinde foarte bine ca majoritatea oamenilor sa cunoasca macar putina astronomie. Suficient cat sa-si dea seama de faptul ca suntem extrem de mici. Pentru a ne intelege pe noi si planeta noastra, avem nevoie sa intelegem tot Universul. Multi spun ca astronomia e pentru cei cu "capul in nori" si ca important e ce se intampla aici jos, si ca nu are nicio relevanta ceva ce se afla la asa mare distanta de noi. Cei care spun asta, nu realizeaza ca fara acel Univers indepartat, noi n-am fi existat. Nu-si dau seama ca Pamantul e parte a Universului la fel ca orice altceva, si ca a luat nastere in urma acelorasi procese naturale pe care le observam in cosmos si-n prezent. Daca nu invatam nimic despre acele procese, atunci nu putem sti niciodata cum a ajuns planeta noastra sa existe.
Apropo de ignoranta asta a oamenilor cu privire la astronomie, am citit pe internet odata o poveste comica, desi e cam tragica :)) In anii '90 a avut loc o pana de curent in Los Angeles, si s-a nimerit sa fie intr-o noapte senina. Multi oameni au sunat la politie in acea noapte, spunand ca vad niste lumini ciudate pe cer. La inceput, politistii nu stiau ce sa creada. Se gandeau la OZN-uri. In timp insa, si-au dat seama ca toti acei oameni au vazut stelele pentru prima oara in viata lor, si n-au stiut ce sunt acele lumini :)) Asta se intampla cand locuiesti intr-un oras asa mare si luminat, si n-ai niciodata ocazia sa vezi stelele pe cerul noptii. Cand am aflat asta prima data nu mi-a venit sa cred, dar este adevarat;)) Cat de "orbit" trebuie sa fii, si la propriu si la figurat, de catre societate, incat sa ajungi sa nu stii nici macar cum arata stelele. Poate multi nici nu stiau ca acestea exista in realitate.
Eu sunt sigur ca John Lennon avea dreptate, desi am putea spune ca era visator, cum zice si el in piesa;)) Sunt sigur ca nu suntem singurii care viseaza, si ca in viitor vor fi si mai multi :)
Din pacate, ma tem ca ai dreptate. Se speram ca oamenii isi vor schimba aceste mentalitati in viitor, mai devreme sau mai tarziu. Noi nu cred ca vom apuca sa vedem acele schimbari, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne descurajam. Cineva trebuie sa inceapa, nu?;))
Bine atunci, o sa-ti mai dau :P In acest mesaj ti-am pus deja unul destul de lung, asa ca acum iti arat unul mai scurt;)) https://www.youtube.com/watch?v=lmTmGLzPVyM

Macar ce e imprevizibil, nu e plictisitor deloc;))

Sunt sigură că dacă ar face asta, ar fi sfârşitul lor; poate de aceea rămân, cel puţin deocamdată, acolo în lumea lor.
Nu, nici eu nu m-aş simţi în siguranţă fiind în Coreea de Sud şi ştiind că puţin mai la nord de mine oamenii trăiesc într-un regim al groazei şi al nesiguranţei.
Da, e adevărat ce se spune în acel citat (iar ai uitat de sursă :)) dar am găsit eu oricum ). Într-adevăr, temerile noastre au contribuit la crearea acestor credinţe "salvatoare".
Mulţumesc pentru clip, nu-l mai văzusem până acum :)
Da, se pare că acolo doar simplul fapt de a te naşte fată e o condamnare la sclavie.
Din păcate aşa e. Mulţi nici nu se gândesc că în timp ce ei mănâncă pe săturate şi aruncă o grămadă de resturi, alţii mor de foame şi ar da orice pentru un colţ de pâine măcar. Asta este; când ai prea multe, evident că-ţi permiţi să mai şi arunci. Şi da, educaţia e cheia şi aici, desigur.

Aşa e. Viaţa pe Pământ e legată de "viaţa" Universului, de aceea faptul de a descoperi mai multe lucruri despre acesta ne face să descoperim mai multe lucruri şi despre noi înşine şi Pământul în care trăim.
Chiar ieri văzusem un clip în care se făcea referire la această întâmplare. M-a amuzat şi pe mine acest fapt :)) Adevărul e că majoritatea oamenilor care au trăit vreodată sau încă trăiesc nu au văzut Calea Lactee; asta e din cauza poluării luminoase.
http://upload.wikimedia.org/......s_city.png
Prima poză e cerul nopţii văzut dintr-o zonă rurală iar cea de-a două dintr-o zonă urbană. Ca să vezi ce diferenţă...;)) Din păcate şi eu fac parte din categoria celor care n-au văzut Calea Lactee, dar mi-am propus să fac şi asta într-o zi.;))
Şi eu îi dau dreptate. Lumea pe care o descrie în piesa "Imagine" pare a fi una ideală. :) Să sperăm că în viitor vor fi mai mulţi oameni care să viseze la aşa o lume.
Aşa e, cineva trebuie să înceapă;)) Să sperăm că se va întâmpla asta vreodată, chiar dacă poate nu cât timp trăim noi.
Mulţumesc pentru încă un clip frumos. :) E adevărat ce zice, până la urmă totul s-a dezvoltat pornind de la lucruri simple. De multe ori se întâmplă ca lucrurile simple şi aparent mărunte să fie şi cele mai importante şi semnificative :)

Plictisitor sigur nu e;)) Cât de monoton ar fi totul dacă am şti de la început ce se va întâmpla...