Victor Stenger ia în derâdere argumentul cosmologic spunând că este „last resort of the theist who seeks to argue for the existence of God from science and finds all his other arguments fail". Dar el tot cu ştiinţa încearcă să arate că nu există nicio divinitate. Ştiinţa e ca o minge de tenis aruncată de colo colo peste plasă. Dacă aţi fi invitaţi să participaţi la un astfel de meci, ce parte a terenului aţi alege?
Se pune problema existentei divinității raportate la Știința.
O parte vrea sa demonstreze existenta divinității cu ajutorul științei, cealaltă vrea sa justifice inexistenta acesteia, tot cu ajutorul științei.
Aici e un teren minat.
Oamenii de știință ultra-atei militanți se schimonosesc degeaba încercând sa "demonstreze" științific(în sensul modern) inexistenta lui "Dumnezeu"(privit drept o entitate). In primul rand, spiritualitatea, asa cum o vede creștinismul, este debarasata de aceasta lume fizica. Este inutil. Nu ajunge nimeni nicăieri.Ilegitimitatea Creștinismului(caci doar creștinism au in cap "marii atei" când vorbesc despre "divinitate" ) se demonstrează istoric, nu stiintific(fizica, chimie etc).
Pe de alta parte, religia multimilenara precrestina(in special cea europeana, care a fost nimicita cu mârșăvie de creștinism) considera ca "lumea spirituala" este împletită cu cea fizica.Este vorba despre animism, iar uzul de simboluri(Zei, fapturi mitologice, obiecte magice, mituri, mistere, etc) formează viziunea științifică asupra acestei lumi.Este vorba despre un alt tip de știință și pot spune nu ca îl promovez astăzi, dar ca ii recunosc legitimitatea, întrucât oamenii, în trecutul antic, aveau o cu totul alta conceptie asupra lumii, și anume concepția ciclica asupra naturii.(stiintă diferita de cea moderna care folosește concepția lineara creștină)
Depinde, deci, ce înțelegem prin divinitate.
Eu înțeleg acest animism.Simbolistica și experienta sacrului. Nu cred în divinitatea creștină, nu cred în teoriile științifice.(teoriile care încearcă sa explice "geneza" cosmosului)
Deci ma poziționez in favoarea "teistilor", dar nu orice fel de teisti, ci teistii nonabrahamici. (sau oamenii de știință ai antichității).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Cred că nu o să mă judece nimeni dacă nu am știut până acum cine e Victor Stenger. 
În rest, cred că știi poziția mea, apreciez că până acum aceasta e cea mai inteligentă formulare a des întâlnitei întrebări "Există sau nu Dumnezeu?".
Ce aș avea de completat este că această întrebare nu e atât de importantă, adevărata provocare este "Ce vrea Dumnezeu de la mine?", întrebare de care toți se tem (chiar și eu) ce survine inevitabil odată ce accepți existența Divinității iar de asta mulți preferă mai degrabă să adopte diferite forme de ateism sau agnosticism.
Răspunde
Scuze că intervin dar știi care e chestia?
Dacă nu există viață după moarte/înviere dar ai crezut în asta, când mori nu vei mai ști nimic și n-ai cum sa fii dezamăgit.
Dar dacă există și nu ai trăit după voia lui Dumnezeu, după moarte va fi mare amarul când vei afla că te-ai înșelat.
Stiinta nu are nici o legatura cu acest creator, nici nu pretinde ca stie ca exista sau ca nu exista, din nou acelasi amenitari cu iadul, 5 miliarde de persoane vor arde in iadul vesnic iar ei sunt alesi, crestini care interpreteaza biblia in 6000 de variante, mi-a spus un user ca 99% vor ajunge in iad ei fiind singuri care vor intra, ce tiran e dz asta care te trimite in iad ca nu ai creut in el, credinta oarba
"Argumentul" Cosmologic e un non sequitur. Existența Universului nu implica existența unui creator.
Presupunerea că acea cauza prima ar trebui sa fie o entitate conștientă nu sprijină pe nimic.
De fapt până și presupunerea că trebuie să existe o cauză prima nu sprijină pe nimic. In realitatea ciudată în care trăim cauza ce a generat apariția Universului ar putea fi însăși efectul ei: existența Universului.
O bucla spatiu-timpîn care cauza și efectul se confunda.
Știinta nu poate dovedi că există o divinitate deista. Dar poate dovedi că nu există multe alte tipuri de divinități.
Spre exemplu divinitatea care a creat întâi Pământul și apoi Soarele știm că nu există. Deoarece știm că întâi s-a format Soarele, și apoi Pământul.
O divinitate care contrazice realitate observabilă este inexistenta.
O divinitate mai subtilă, a cărei existență se pliază pe ce știm la ora acuala, poate exista. Nu vad de ce am presupune că există.
Și unicorni fermecați pot exista undeva in Univers dar nu am văzut pe nimeni sa ia in serios aceasta posibilitate. De ce am trata diferit cazul lui Dumnezeu?
De ce ține dumnezeu asta mortis sa ne încredem in el, sa ne rugam la el (fara rezultate), sa facem ce spune el când eu pot fi o persoană cu inimă mare care ii ajută pe ceilalți, nu fac rău nu pentru că te vede dumnezeu, ci pentru că știu ca nu e bine. Daca sunt o persoană mai bună decât multi credincioși dar nu ma duc sa pup icoane sau sa fac rană la genunchi rugandu ma la cineva fictiv, înseamnă că după moarte o sa ma astepte acolo sus dumnezeu si o sa imi dea cu sutu in fund aruncându ma in iad doar pentru ca nu l am slujit? Asta vrea?
Nu am nici un argument stiintific pentru ca sa pot afirma ca exista sau nu exista Dumnezeu. Cine are?
Exista in mintea mea, pentru ca asa vreau eu si este o consolare si un refugiu pentru mine.
Unde este matematica? Exista undeva?
Arbitru, și aș declara jocul inconcludent.
Existența lui Dumnezeu, e o problemă imposibil de demonstrat falsă, deci nu poate fi abordată de știință.
Alt lucru care nu poate fi demonstrat fals, pentru cei care cred că asta înseamnă că asta implică adevărul: Există o stea în galacxie care e orbitată de un ceainic gigant.
Ideea ca stiinta dovedeste ca nu exista Dumnezeu e propaganda ieftina. La fel cu ideea ca stiinta dovedeste ca exista Dumnezeu.
Noup.
Acum sunt preocupata de cursa aia.
Spune'mi aici, o sa fie secretul nostru.
De fapt, se pare că peste jumătate dintre principalele diviziuni ale regnului animal au apărut într-o perioadă relativ scurtă. Întrucât multe forme de viață noi și distincte apar brusc în arhiva fosiliferă, paleontologii folosesc expresia „explozie cambriană" cu referire la această perioadă.
"Argumentul" Cosmologic e un non sequitur. Existența Universului nu implica existența unui creator.
Presupunerea că acea cauza prima ar trebui sa fie o entitate conștientă nu sprijină pe nimic.
De fapt până și presupunerea că trebuie să existe o cauză prima nu sprijină pe nimic. In realitatea ciudată în care trăim cauza ce a generat apariția Universului ar putea fi însăși efectul ei: existența Universului.
O bucla spatiu-timpîn care cauza și efectul se confunda.
Știinta nu poate dovedi că există o divinitate deista. Dar poate dovedi că nu există multe alte tipuri de divinități.
Spre exemplu divinitatea care a creat întâi Pământul și apoi Soarele știm că nu există. Deoarece știm că întâi s-a format Soarele, și apoi Pământul.
O divinitate care contrazice realitate observabilă este inexistenta.
O divinitate mai subtilă, a cărei existență se pliază pe ce știm la ora acuala, poate exista. Nu vad de ce am presupune că există.
Și unicorni fermecați pot exista undeva in Univers dar nu am văzut pe nimeni sa ia in serios aceasta posibilitate. De ce am trata diferit cazul lui Dumnezeu?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
