E ca o ''lectie'' de viata... Daca e compusa de tine multe felicitari si incurajari.
Continuarea
Daca iti vor fi prieteni adevarati
Te vor ajuta mereu
Iti vor fi ca niste frati
Viata e frumoasa trebuie sa stii sa o traiesti
Sa razi sa plangi si sa iubesti
Tu poti sa-i pastrezi aproape
Dar ei sa te vorbeasca pe la spate
Pana la urma o sa auzi vorbe
Si iar o sa scrii strofe
Despre ce prieteni ai avut
Si despre cum i-ai pierdut
Nu vreau sa te superi, dar nu e poezie, e poem, imbini elemente care se vor lirice cu elemente narative, lipsite de lirism. Mai ai de lucru, nu ti-ai gasit "calea", te afli intre cararile creatiei.
Ai grija la modul cum scrii: "traiesc", "ti-i", "de-o".
Logica trebuie sa nu ti-o pierzi si sa tii contactul permanent cu ideea initiala, altfel ajungi sa divaghezi "viata ce mi-o traiesc" - e evident ca nimeni altcineva nu iti traieste viata.
Inversiunile pe care le-ai folosit sunt fortate si deranjante: "Si prieteni multi iti faci".
Incearca proza, mai bine!
Ciocinta_Alexandru_1976 întreabă: