Apoi parasesti taramul acela de basm cu o amintire de neuitat, lasand in urma unica dovada a faptului ca totul a fost real:numele tau scris cu aur pe zapada.
„...in lumina neagra a lunii..."
Tare-s curioasa, de unde ai mai scos-o si p-asta?
Ba da, mai ales când iarna-i în martie şi în loc de ''acel vânt uşor, rece şi uscat'' erai obişnuit cu o adiere caldă ce purta mireasma zambilelor lu' tanti Veroana, vecina, până în adâncul sinusurilor şi cosinusurilor tale.O adevărată eliberare cathartică.
Awesome moment!
NU, nu imi place acel moment dar... imi place cum ai descris tabloul noptii de iarna
anonim_4396 întreabă:
LisaJulie întreabă: