Ai putea sa suni castronul si sa ii zici ca esti ingrijorata si ca daca nu vine acasa o sa ameninti cerealele cu lingura si gura
.
Sa stii ca relatia cu castronul de cereale este una aparte. Imi aduc aminte de primul meu castron din care am mancat cereale. Era bleu si rotund. Eram asa fericiti cand stateam la masa, ori in fata televizorului, era clar ca intre noi exista ceva special. Pana cand, intr-o zi crunta de vara, l-am lasat pe marginea mesei, iar cotul meu diabolic, in nestiinta lui, l-a executat fara mila. Am fost distrus zile intregi, m-am dus la Carreffour sa imi cumpar altul, dar toate erau la fel, fara personalitate. Trei luni nu am mai mancat cereale in semn de respect pentru castronul meu bleu si nici nu m-am tuns. Dar, intr-o zi, parca de nicaieri, mi-am zis ca trebuie sa merg la supermaket. Acolo mi-am luat doua, trei lucuri si cand sa ma duc sa caserie, s-a intamplat minunea! Il vedeam acolo, stingher, ultimul din stoc, un castron albastru inchis, la fel de rotund ca si cel dinainte. L-am luat acasa, l-am spalat si l-am pus la loc de cinste intr-un dulap. De atunci, petrecem in fiecare dimineata cele mai placute clipe, desigur, cu o urma de regret fata de pierderea suferita candva. Sper sa il gasesti, iar daca nu, sa fii la fel de norocoasa ca si mine. Pofta mare!
Ce sa faci? Poi poti incepe prin a nu mai fuma iarba, cucuta sau orice rahat halucinogen care te face sa te indragostesti de castroane.Bafta!
LisaJulie întreabă: