am unul sau mai multi prieteni atei. ce sa fac? adica NU ma influenteaza sa nu mai cred in Dumnezeu. am incercat sa le zic sa creada, dar nu m-au ascultat. ce pot sa fac? ii cunosc de atata vreme si nu vreau sa rupem prietenia. (nu vreau comentarii gen "nu exista Dumnezeu" sau stiu eu ce chestii. multumesc)

Omoara-i cu pietre, ca doar asa scrie in cartea cartilor...
P.S. Problema e ca nu s-a demonstrat nici ca exista, nici ca nu exista, asa ca atita vreme cit credinta e o optiune personala si o lasi asa, nu ar trebui sa fie o problema. Tu nu le bagi credinta ta pe git, ei nu iti baga necredinta lor pe git si toate bune si frumoase.
P.S. 2 Legat de arsul... esti amuzant. Ai 11 ani? Una e sa crezi intr-o oarecare divinitate, si alta e sa pui botul la povestile de speriat copii ale bisericii asteia imputite.

Asta e motivul principal pentru care nu am un prieten negru, adica de ce dracu nu se face alb?
Da prietenii de care vorbesti poarta pantaloni ca ai tai, sau tricouri ca ale tale, sau au un numar de neuroni identic cu al tau?

Dacă le-ai fi prieten, nu le-ai băga viciul tău pe gât şi nu ai încerca să-i transformi în alţi oameni (unii rupţi de realitate şi intoxicaţi cu basmul tău preferat).
În relaţii interumane reuşite acceptarea reciprocă este cheie.
Dacă ei te acceptă cu tot, cu credinţele tale iraţionale, acceptă-i şi tu aşa, mai raţionali şi neghidaţi de superstiţii. Iar dacă nu poţi, mai bine lasă-i în pace. E urât să obligi pe cineva să fie ceva ce nu e, doar pentru că ai tu o problemă.

1Corinteni15:33

Deci tu esti gata sa iti sacrifici prietenia cu ei pentru prietenul tau imaginar de pe norisori?

Daca chiar nu vrei probleme, nu adu vorba de religie.

Daca prietenia e puternica, deci va intelegeti bine si va potriviti, atunci n-are rost sa strici totul pentru aceste credinte. Fiecare om are motivele lui pentru care crede una sau alta. Eu sunt ateu de multi ani, dar asta nu m-a oprit sa ma inteleg bine cu un coleg de clasa crestin, care mi-a fost chiar cel mai bun prieten. Am stat in aceeasi banca 8 ani, si ne-am inteles foarte bine, desi el venea dintr-o familie foarte religioasa, cu tatal preot si mama profesoara de religie. Stia ca sunt ateu, dar asta nu a prea contat, pentru ca discutam foarte rar probleme ce tin de religie. Evitam subiectul, pentru ca stiam amandoi ca nu avem cum sa-l facem pe celalalt sa-si schimbe parerea.

Daca ei nu te influenteaza tu de ce vrei sa le schimbi parerile?!?

Sa renunti la o prietenie doar pentru ca tu crezi si el nu e absurd, oricum de cate ori ai vorbit ceva legat de Dumnezeu cu o persoana care crede? La Craciun si Pasti poate sa fii amintit ceva

Pai ideea este in felul urmator: daca ei nu incearca sa te faca sa nu crezi tu de ce incerci sa ii faci sa creada? "credinta" este o chestie personala, hai sa te intreb altceva: daca ei erau musulmani? sau evrei? sau hindusi? sau mai stiu eu ce religie, atunci ce faceai? sau mai bine spus de unde stii ca tu ai dreptate sau musulmanul are dreptate?

Deci, indiferent ce le-ai spune nu iti va folosi la nimic pentru ca ei intotdeauna vor crede ceea ce vor ei.
Dar daca treci la practica atunci mai ai doua posibilitati:
-prima: sa "ii platesti" sau sa ii "rasplatesti" ca sa spuna ca sunt credinciosi.
- a doua, ii mai simpla: Daca pentru ei "nu exista D-zeu" asta nu inseamna ca nu exista corectitudine. Ceea ce pentru tine se numeste "D-zeu si adevar", pentru ei se numeste "corectitudine". Asta inseamna sa fi corect in toate chestiile pe care le aveti de impartit zilnic, niciodata sa nu profiti de pe ei sau de pe altii; evident ca nu trebuie nici sa te lași trișat.
Vorba aceea: "Prietenul la nevoie se cunoaste...iar cazurile in care vreun prieten de al tau nu se poate descurca singur este o raritate, astel ca zilnic ii poti articula pentru orice incorectitudine de a lor... fi sigur ca doar din atat nu o sa obosesti.

Spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cine esti.
Ori ei sunt semicredinciosi ca majoritatea "ateilor"de pe aici ori tu esti un semiateu.

Nimic, nu poți să îi convingi, tot ce poți face e să le spui ce crezi. Vorba vine "dragoste cu forța nu se face".

Daca zici ca esti religios stii si putina istorie. Istoria te invata foarte clar, ia ca exemplu cruciadele. Prin forta asa trebuie sa le impui religia prietenilor tai ca un bun crestin ce esti. Poti ii lovesti sa le disloci maxilarul sau sa ii intepi cu ceva ascutit sa ii tai, sa ii lovesti cu ceva contondent. Dumnezeu fie cu tine! PAce! Amin!

Păi dacă zici că îţi sunt prieteni, ce legătura are prietenia ta cu viziunile lor "existenţiale"? Sau tu îţi rezumi prietenia la opţiunile spirituale ale prietenilor? Eu stau şi mă gândesc de ce acceptă ei sa fie prieteni cu o persoană care alt lucru mai bun de făcut n-are decât să-i convingă de existenţa unei fiinţe nevăzute/nesimţite/nedemonstrate? Pentru tine asta înseamnă prietenia?

Daca au devenit atei, inseamna ca au avut probleme, sau au fost influentati de altii. Dar probabil prima varianta!
Si tu nu ii poti influenta cu nimic. Nu o sa ii schimbi.