Am nevoie de un sfat va rog (de preferat de la persoanele mai mature care poate au trecut prin ceva similar, dar nu neaparat).
E chiar asa importanta adolescenta? Am pierdut ceva valoros daca am irosit-o? Intr-un final am fost diagnosticata cu depresie. Asta e ultima vara ca minor si realizez ca s au cam dus "cei mai frumosi ani" si nu am fost capabila sa fiu ca ceilalti, sa ma integrez bine intr-un grup, sa fiu mai extrovertita si sa ma simt bine cu mine, am pierdut atatea oportunitati si doar am stat in pat uitandu ma la storyurile altora cum se distreaza.
Simt ca am pierdut ceva important ce nu se poate recupera si imi vine nici sa nu mai incerc sa ma vindec si ca n o sa pot oricum experimenta vreodata ce ar fi trebuit. Dar nu stiu daca e realitate sau gandesc asa doar din cauza stereotipurilor.
Consider ca ar fi fost altfel daca as fi dezvoltat depresie ca adult, as fi avut mai putin de pierdut, nu stiu ce sa zic.

Da e importanta. Desi mai sunt si alte perioade. Postadolescenta. familia. Prin unele locuri sunt grupuri care fac drumetii. Sunt organizatii de voluntariat. Era o tabara pe la Manastirea Oasa candva. Viata de dupa e diferita, pot sa fie atmosfere de lucru neplacute, sau placute. Poate fi munca extenuanta sau placuta. Poate fi spirit de lupta, sapaturi sau, din contra, coabitare foarte buna.
Poate ai tragi o carte buna ca loc de munca sau familie, cine stie.

Fiecare etapă e vietii e importanta. In adolescenta înveți poate cel mai mult la școală cât și în viața. Îți faci prieteni și îi pierzi, îți găsești iubirea și poate o pierzi. Dar chiar dacă ești aproape de majorat nu e totul pierdut. Mai ai 1 2 ani de liceu nu e prea târziu să începi de acum. Trăiește și fii fericita

Da, adolescenta este una din cele mai frumoase perioade din viata unui om, fiindca face trecerea de la copilarie la maturitate, unde inveti sa vezi lumea diferit, unde intelegi ce se intampla in relatiile dintre oameni, unde ai aspiratii si oportunitati sa alegi o profesie/cariera in functie de indemanarea sau cunostintele tale, unde poti lega prietenii care pot tine o viata samd.
Inca nu ai pierdut nimic, dimpotriva, ai marea sansa sa te schimbi in bine, sa faci ce vrei si sa ajungi ce-ti doresti, daca renunti la izolare si depresie.
Stii ca depresia este o boala psihica care progreseaza spre alte boli psihice mult mai grave? De ce Dumnzeu ai depresie?
Chiar atat de rau este acasa la tine?

E importanta adolescenta dar nu se aplica asta la toata lumea! fiecare isi traieste viata cum se simte mai bine! nu poti compara viata ta cu al altora! unii/le isi petrec viata in casa la tv/pc ca asa le place altii nu. deci nu poti generaliza ca viata de adolescent fiind intr-un fel sau altul pentru ca nimeni nu e le fel! fiecare isi traieste viata cum se simte mai bine indiferent ca e adolescent sau adult! atunci e mai greu daca te obliga cineva sa nu traiesti viata cum vrei tu dar in cele mai multe cazuri aceste mici,, rele" duc spre ceva mult mai bun pentru viitor! concluzie: viata e asa cum e si trebuie sa gasim in ea micile noastre bucurii nu sa tanjim dupa bucuriile altora ca poate pe noi oricum nu ne-ar bucura atat de mult deoarece nu suntem la fel si doar ne-ar face rau intr-un viitor mai indepartat sau mai apropiat, cine stie... ia viata asa cum e si bucurate de ce poti, nu te intrista de ce nu poti ca nu aduce nimic bun in viata ta, ba chiar poti ajunge la o depresie severa! alimenteaza-ti mintea cu ce poti avea si bucurate de ele numai asa poti avea o viata linistita si pe placul tau!

Este importanta adolescenta, dar nu la modul ca daca tu crezi ca ai irosit-o, gata, esti terminata.
Este importanta la modul in care la maturitate vrei sa fi cu un pas inaintea celorlalti sau cel putin pe acelasi pas.

Nu e o mare catastrofa daca simti ca ai "irosit" adolescenta pe ceva ce nu ai facut sau ai facut. Singurul inconvenient este ca, atunci cand vei intra la maturitate, vei avea de infruntat ceea ce in mod normal trebuia sa infrunti in adolescenta. E ca si cum ai pierde startul, sa spunem mai pe scurt.

De exemplu nici mie nu mi-a placut cum am trait adolescenta. La fel de depresiv si introvertit eram. Dar in ciuda tuturor inconvenientelor de atunci, inca mai speram ca oricum a fost doar un start pierdut si ca pot sa ma imbunatatesc la maturitate. Nu e musai sa fiu in rand cu ceilalti daca stiu ca nu ma incurca prea mult aspectul asta.

Ideea e ca e mult mai bine sa ai parte de necazuri si de suferinta mai devreme, decat sa ai parte de ele la maturitate. Pentru ca la maturitate tu deja ti-ai format un caracter de baza dupa care iti traiesti viata, si daca nu ai experimentat greutati pe care sa le infrunti si sa inveti din ele, o sa iti fie mult mai greu sa le infrunti fara nici o experienta la maturitate.

Poti sa te imbunatatesti si sa evoluezi in orice parte a vietii tale, Doar ca dificultatea de a o face creste pe masura ce inaintezi in varsta. Asta-i tot ce ai nevoie sa stii.

Eu am 26 de ani si inca ma imbunatatesc. Mult noroc si tie !

Cea mai importanta pe langa copilarie, daca nu ti-ai facut prieteni ai pus-o in viata.