Am 20 de ani si o mica problema de personalitate, caracter. Sunt studenta si am o relatie de 3 ani jumatate cu un baiat care a plecat de un an si ceva in Anglia, sa munceasca. Vacanta asta am venit sa muncesc si eu, cum nimic nu imi iese. nici asta nu mi-a iesit si nu m-am angajat deci. Acum parintii sunt suparati pe mine ca am plecat toata vara, ca vin in Octombrie si ca e prea tarziu, am stat mult. Ca stau sa depind de cineva, si nu stiu de ce ma afecteaza asa tare. dar ma simt foarte epuizata psihic si sunt deprimata, posaca. nu stiu cum sa le explic ca nu e chiar cel mai rau lucru din lume ca am stat 3 luni cu prietenul meu si ca nu am venit acasa si ca nu am muncit.
Ori sunt orbita eu de toata chestia asta cu relatia si ca ne vedem foarte rar, ori chiar e un lucru rau si nu stiu eu sa ma mobilizez si sa iau decizii care sa ma faca sa progresez si sa nu bat pasul pe loc. Cum sa gestionez situatia ca sa nu ma mai macin pe interior iar ei sa fie intr-un final fericiti?

Buna, Dyony01!

In primul rand, nu inteleg partea cu "e prea tarziu". E prea tarziu sa mai faci bani vara aceasta sau?
In al doilea rand, te simti asa, deoarece tu ai ales asta. Crede-ma.
Am 21 de ani.
Si m-am intors acasa, la parinti, acum o luna si jumatate.
M-am lasat de facultate dupa primul an.
Mi-am dat demisia dupa primul an de la locul de munca.
Iar acum m-am intors acasa, ca sa-mi incep propria agentie media.
Stii care e partea trista? Am venit acasa cu 0 lei si un telefon pe care am dat 50 de lei.
Momentan castig foarte putin spre deloc si am refuzat sa ma intorc la Cluj-Napoca. 6000 de lei pe luna. FK IT!

Stii care e partea interesanta?
Sunt mai implinit ca niciodata!
Fac ceea ce-mi place, deoarece stiu ca intr-un final o sa-mi fie bine. Iar atat timp cat pot sa profit de oportunitatea aceasta de a sta acasa, o s-o fac. Nu platesc chirie, nu platesc mancare. PERFECT!

Nu e nimeni suparata pe mine, desi nimeni nu se astepta sa iau deciziile acestea.
Dar stii de ce?
Pentru ca le-am comunicat tuturor membrilor familiei mele ce vreau sa fac.
Iar daca dau fail, ma duc la facultate si la 30 de ani. Si la 50.
Nu-mi pasa!
Dar fac ceea ce vreau si ceea ce-mi place pentru ca o singura sansa am la viata.
Una singura!

Asadar, draga mea, nu te stresa ca nu faci ceea ce trebuie.
In locul tau, daca tot iti pasa atat de mult de parerea parintilor despre tine, m-as duce la ei si le-as spune ce am de spus.
Poate ei sunt suparat ca tu le-ai spus ca mergi sa lucrezi, dar sa zicem ca nu a fost nevoie sa o faci si ai stat cu prietenul tau. Perfect de acord!
Doar... comunica cu ei!

Iar in legatura cu ce ai facut: te rog, nu te stresa, pentru ca ai 20 de ani! 20! Poti sa mai faci o gramada de greseli, daca le consideri asa.
Mi-am amintit de ce spunea Dinu Patriciu: "Nu trebuie sa-ti para rau de ceea ce ai pierdut, ci sa-ti faci socoteala la ceea ce ai castigat din pierderea aceea."
Adica sa inveti, sa progresezi.

Trebuie sa-ti raspunzi anumitor intrebari, iar eu sunt dispus sa te ajut pe mai departe daca vrei.

Stii ce mi-a spus un profesor in facultate?
"Ca inginer, si nu numai, trebuie sa privesti lucrurile din mai multe perspective."

Sper ca te-am ajutat cu raspunsul acesta!
Iti doresc o zi minunata!
Paul

---------------
PS: Ia parte si la discutiile de pe canalul meu de YouTube: www.youtube.com/watch?v=CDRcAZ_hTdQ | Videoclipuri zilnice | Dezvoltare personala + antreprenoriat;)