Un coleg este dator cu niste bani la mine de ceva timp si pare ca evita sa vorbeasca despre asta si eu imi cam vreau banii inapoi dar nu stiu cum sa fac. Nu stiu cum as putea sa il fac sa imi dea banii, nu ca si cand as putea sa ii fac ceva.
Voi ce ati face?
Mersi!

Nu ti-e frica de moarte? ia fa un copil sau 2. si mori asa, cand au iei un an, sa-i lasi singuri, sa se recasatoreasca nevasta-ta cu un betiv, si sa-i bata ala toata ziua.
Ti-ar mai fi frica de moarte atunci?

Moartea poate veni oricand, de ce sa iti fie frica de ziua mortii cand stii ca trebuie sa mori, este ceva natural. Asa ca atunci cand vine vine cu un motiv. Si tu te poti trezk peste ceva timp cu un infarc, tu fiind sanatos tun, nu fumezi, nu bei, faci sport, dar totusi poti sa faci si infarct. Asa ca ce rost are sa iti fie frica de moarte? Vrei sa traiesti mereu cu frica si sa nu poti fi atent la bucuriile vietii? Bucura-te de ceea ce ai, multumeste pentru ceea ce ai si lasa fricile si tot ce iti intuneca mintea (grijile, invidia, mania, mandria, iubirea de sine, intristarile..etc.) si lasa totul sa se desfasoare natural si cu iubire.

Da, ai mare dreptate. Unui om nu ii este permis sa fie obligat sa faca aia sau aia, unui om trebuie sa ii explici si sa il invezi, apoi daca el nu asculta ( tu stiind din experienta care poata fi soarta lui), si el fiind capos si nu vede fiind cuprins de orgoliu, il lasi sa vada, il lasi sa intre in "problema" aceea ca apoi sa vada in ce s-a bagat, si d-acolo se pot intampla 2 lucruri: ori isi da seama si stie ca a gresit, ori se ambitioneaza mai mult si ura lui creste si va vedea lucrurile si mai negre. Iar ceea ce zici tu cu diferentele dintre noi, tu, eu, toti trebuie sa ne respectam credintele, principiile, gandurile tuturor, pentru ca suntem toti diferiti. De aici scandaluri si conflicte: nu ne raspectam alegerile, fiecare vine cu parerea lui si vrea sa impuna si celuilalt parerea, chiar daca poate e gresita parerea pentru comunitate, el in sinea sa vede ca acea parere e buna. Asa si pentru noi, eu cred in Dumnezeu, imi place sa fiu cu Dumnezeu, simt sufletul descatusat de toate problemele vietii si simt bucuria Dumnezeului meu. Daca exista sau nu, e strict treaba mea. Daca eu vreau sa cred si asta ma face ferivit e strict treaba mea. Tu nu ai dreptul sa ma hulesti si sa ma scuipi pentru credinta mea, asa cum nici eu nu am dreptul sa iti impun sau sa te oblig sa crezi in Dumnezeu, mai ales ca nu Il cunosti. Asa ca fiecare cu alegerile si deciziile lui. Tu ramai la credinta ta, lumeasca, dar respecta-i si pe ceilalti, respecta-le deciziile, da-le sfaturi, dar lasa-i pe ei sa aleaga, pentru ca viata fiecaruia se compune din rezultatul emotional al fiecarei alegeri. Daca tu stai sa il injuri si sa il hulesti si sa te enervezi pe el, nu rezolvi nimic, ba din contra, poti inspira frica, poti inspira orgoliu si celalalt sa iti raspunda tot cu orgoliu, poti inspira mandrie, si celalalt sa te ia peste picior. Asa ca fii bland si intelept si explica-le oamenilor ceea ce tu crezi dar nu ii obliga.