Nu stiu de ce,dar de la o vreme parca nu ma mai bucura absolut nimic,nici cadourile, nici daca imi iau haine, absolut nimic.Decat cu prietenii ma mai distrez dar in rest nimic,cand sunt acasa ma simt singura si sunt foarte ingrijorata.Din ce in ce mai ingrijorata pentru ca nu mi mai place sa stric banii si vreau sa ma abtin cat mai mult de la a cumpara ceva, ptc tata si mama se tot cearta pe motivul ca mama cumpara pe ascuns si mereu sunt certuri urate din cauza banilor, ca in orice familie.Tocmai deasta...incerc sa economisesc cat mai mult.Mai ales ca mama are si probleme cu dantura, stiti si voi ca mai cad dintii la batranete si parca mi a picat fata.Ai mei vor sa stranga bani sa faca un alt etaj, dar parca simt ca tot mai prost merge pe plan economic.Din contra ca suntem o familie destul de bine instarita cand vine vorba de bani dar ma simt foarte nasol si sa ii mai cer 10 lei pentru un suc cu prietenii.
Am nevoie de iubire.Am cautat iubire.N am prea avut noroc.Am un iubit in momentul de fata dar se pare ca iubesc eu cat pentru 2. Avem 3 luni. Tipu cam evita sa iasa cu mine afara ptc prefera mai mult pc ul si jocurile lui.Clar ca ma deprima enorm de mult si el.Alt motiv sa ma simt singura.Am discutat mult cu el despre asta dar degeaba.
Tata e si el destul de batran si ma ingrijoreaza faptul ca daca doamen fereste se intampla ceva cu el sau moare o sa ajung pe strazi ptc e singurul care ne intretine si face afacere.Si ma cam omoara gandul asta.Sunt tot mai stresata de la un timp si parca toate gandurile napustesc asupra mea, ganduri care nu ar trebui sa le am la o varsta de 15 ani.
Incerc sa imi petrec cat mai mult timp afara cu prietenii, dar tot singura ma simt cat timp EL nu e cu mine si totu merge nasol dinnou.Nu am consultat nici un pshiholog pana acum si nu prea am cum si nici nu vreau sa dau banii aiurea cand altii m-ar putea indruma sau sfatui...

Gandeste la partea plina a paharului si viata o sa fie mai buna, nu mor amandoi in acelasi timp tu mai ai 3 ani si poti munci.

Eu o sa-ti raspund din propria experienta.Esti asa, si mi se pare normal pentru ca in primul rand... esti dependenta financiar, social de familie, nu prea poti face mare lucru cand trebuie sa te gandesti daca parinti te lasa, daca au sa-ti de ceva bani pentru o cheta cu prietenii, in fine. In al 2-lea rand cred ca esti asa din cauza inertiei, ce vreau sa spun? Momentan esti intr-o continua rutina : scoala, acasa, pc, prieteni, te-ai cam plictisit si nu te astepti la prea multa actiune, poti prevestii foarte usor ce se va intampla peste un an. Insa la facultate, sau daca nu faci. cand te apuci de munca, o sa vezi ca viata o sa te schimbe si o sa se schimbe, o sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut, o sa experimentezi lucruri noi, locuri, oameni, anturaje. Daca te-as sfatui as spune ca trebuie sa fi optimista, sa faci liceul, sa te gandesti la ce-ti place sa faci ca sa o materializezi in facultate ca mai apoi sa-ti castigi existenta.Doar sti ca oamenii se invart dupa bani si nu invers deci daca esti stabila din punctul asta de vedere poti traii lucruri frumoase (nu trebuie sa fi bogata). Daca ai vrea sa te uiti la tine, la viata ta cu alti ochi te-as ruga sa te compari cu cei inferiori, de exemplu, sunt copii care mor pe strada de foame, sunt oameni care au marturisit faptul ca niciodata nu au simtit senzatia burta plina, ca nu au mancat niciodata o paine intreaga.Chiar daca nu prea imi place sa vorbesc despre asta pentru ca se indreapta inspre tabu. doar gandeste-te ca TU ...esti bogata. Poate nu financiar, insa daca esti sanatoasa, daca nu ai o boala cronica sau nici macar nu esti racita inseamna ca esti bogata, daca ai prieteni, daca ai parinti (eu am ramas cu unu) inseamna ca merita sa traiesti. Uite cum ma gandesc eu : Daca tu in momentul asta traiesti, inseamna ca exista un motiv pentru care existi.Stiu,cand esti singur, cand eu de exemplu nu prea pot dormi noaptea, meditezi la tine si la viata ta si iti vin ganduri negative : nu esti bine cum esti, iti lipseste aia, aia si aia dar crede-ma ca nu e asa.Si la sfarsit iti pot spune ca nu trebuie sa traiesti la extrem, maxim cum zic unii (yolo, you only live once ), gresit, traiesti in fiecare zi, si trebuie s-o faci sa merite ziua. Apropo, eu am 18 ani. ti-am spus aceste lucruri pentru ca si eu am avut momentele si trairile tale.

Nu am vorbit cu tata de o luna, tatal meu e cam greu de iubit, dar foarte usor de respectat cred. oriunde as merge vorbesc cu tacerea.
nu m-am iubit niciodata pe mine insumi, poate nici tu, dar ar trebui, este mult mai putin stresant sa fii multumita cu tine, poate sa citesti niste carti de dalai lama, e bun la subiectul asta
in familia mea sunt aceleasi certuri, poate mai grave, acum am impresia ca tata e bolnav! dupa felul in care se comporta cu mama si protejand-o mereu ma simt responsabil si afectat de singuratatea ei, de orice sentiment negativ pe care ea il are. psihologul meu a spus ca parintii mei au propriile lor probleme emotionale asa cum au si propriile tabieturi. ca viata mea este in cea mai stransa legatura cu mine mai intai si ca sunt o parte la fel de importanta ca si ei.
iubirea si poate nu vreau sa vorbesc de iubire, dorinta de a fi iubit e un lucru atat de usor de ucis. niciodata nu m-am ingrijorat ca nu mi se raspunde la iubire (sunt foarte afectuos) pentru ca am stiut ca pot sa imi sting emotiile facand ceva productiv, sunt recunoscator ca nu mi-am facut vreodata rau, ca am perseverenta si ca de cele mai multe ori sunt fie invizibil fie neinteles, lucru care recunosc, are dezavantajele lui
uneori sunt atat de singur incat plang ca un turbat si ma sperii de tot ce ma inconjoara. e foarte periculos sa arat asta. si mersul la o petrecere ar face lucrurile mai rele de atat.
atunci cel mai bine e sa imi gasesc un loc prielnic unde sa ma simt mai bine cu un subiect prielnic, care sa nu presupuna o atmosfera cu care sa nu fiu de acord si din lipsa de colectiv, o pana de lebada.
apoi imi las corpul sa se odihneasca. apoi imi inchid ochii si inspir 5 secunde, expir cinci secunde. nu ma gandesc la nimic, doar repet cuvantul unu in cap cand inspi si doi cand expir. fac asta cat vreau, 10-20 de minute. si cand termin imi deschid ochii incet si incerc sa imi revin in activitate. altii fac yoga, se roaga, dar asta e ce fac eu. apoi imi simt inima foarte calda si linistita incat stau acolo si ma uit la perete pentru inca 10 minute pentru ca sunt prea calm sa ma misc.
am un prieten care vrea doar sa fie el insusi. pot sa ma dau cu capul de tot peretii, am inteles ca niciodata nu va intelege ca avem suflet, si ca niciodata nu o sa imi tina sufletul deschis cat sa ma unesc cu al lui si sa ma simt in siguranta

Http://www.hazdenecaz.info/......ry-things/

Buna, in privinta cu familia: ai putea sa discuti cu parinti tai faptul ca te deranjeaza certurile lor si nu te fac se te simti bine, ei vor intelege, totusi sunt parinti tai

Si acum cu iubitul: daca prefera mai mult pc-ul si jocurile lui, inseamna ca nu te merita, cauta o persoana care sa te iubeasca si pretuiasca

Acum cu parinti tai: nu iti fa griji de pe acum ca se va intampla ceva, tu ajuta-i cat poti si fai fericiti de tine

Si nu e nevoie sa mergi la psiholog, ai putea sa discuti asta cu o prietena, cea mai buna prietena, te va ajuta sa descarci emotiile pe care le ai si te va ajuta foarte mult

App: traieste viata l; a maxim in prezent, si fa-o cat mai buna pentru tine, familia ta si prieteni tai