Cand auziti "adevaratele poezii incep acolo unde se sfarsesc, pe hartie" la ce va ganditi?

Hmm, asta e parerea mea... Adevaratele poezii sunt scrise pe hartie de un autor renumit, iar cand moare, tot acolo raman pana cand lumea nu va mai exista!

Ma gandesc la foaie de hartie care sta langa o lumanare si unde este scrisa o pezie cu litere de mana F.F.F frumoase.

Valoarea subiectivă dată oricărei scrieri este creată de impactul pe care l-a avut asupra ta. Ce ai scris tu e ce am zis eu într-un mod mai puțin metaforic.

O poezie incepe frumos si daca it place parca iti imaginezi tu mai departe ceea ce inseamna ca o poezie, poezia vieti tale incepe dupa terminarea une poezi care te-a impresionat pe harte mai ales daca e o poezie eminesciana ce au un alt inteles pentru fiecare si o continuare in inima fieceruia dintre noi SUCCES si sper ca ti-am fost de folos ca ti s-a parut un sfat bun si vrei sa mai vorbim adresa mea este alinuta_maria96@yahoo.com

Ca acolo mor., dar cu adevarat raman in suflet.

Buna!
Dincolo de text, "adevarata" poezie ne permite sa ne proiectam intr-un spatiu imaginar, intr-o lume "poetica", paralela cu cea reala, de la care porneste, si totusi atat de fascinanta... Poezia pentru mine este un mod de a trai,un mod de exprimare, o arta a cuvintelor imbinate.
Bye, bye!

Asa si este; de ex.,citim:
"Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit
Azi o vedem si nu e."
Pe hartie sunt patru randuri de cuvinte,fiecare"sunand din coada",ca sa nu spun ca rimeaza,iar la sfarit:punct.Daca numai asta ar insemna poezia,daca n-ar rasuna in mintea,in sufletul nostru gandurile formulate de un genial poet acun un veac,atunci zadarnic ar fi gestul de a deschide o carte.Dar minunea e ca,dupa lectura, imaginatia noastra capata aripi,ne amintim cerul adanc al noptilor de vara si intelegem imensitatea coplesitoare a Universului,distantele enorme,de necuprins cu mintea omeneasca,care ne despartr de luminitele atat de familiare noua si carora le spunem stele. Daca hartia e doar un suport material pentru niste semne ce-si descopera tainele doar celui care le cunoaste,realitatea spirituala de dindaratul lor e cea mai valoroasa,cea mai miraculoasa intamplare care potenteaza,cum ar spune Blaga,misterul sensibilitatii sufletului omenesc. Orice poezie sfarseste,concret,semiologic, adica sub aspectul semnelor, pe hartie; dar abia dupa punctul final incepe marea ei calatorie in suflete.Si,cu cat poezia e mai valoroasa si poetul mai maiestru, cu atat efectul ei e mai indelungat, poate etern pentru un suflet receptiv.Eu cred ca demult am uitat hartia pe care am citit prima oara vestitul vers al nelinistituluil Arghezi:"Vreau sa te pipai si sa urlu:"Este!",dar el inca rasuna in sufletul nostru ori de cate ori ne simtim singuri, parca parasiti de o divinitate absenta, pe aceasta albastra planeta.Numai bine.