Sufar ca m am mutat din casa parinteasca desi nu e vanduta... inca nu am reusit sa scap de dor dupa ceva ani, e normal
Probabil ca nimic.Amintirile raman doar amintiri.
Am avut cosmaruri ani de zile cu acel loc, ca ma reintorceam la loc si totul era ca inainte.A fost casa in care am copilarit, si au fost cei mai frumosi 10 ani din viata mea, fata de ce a urmat dupa, cu toate bunele si relele petrecute acolo.
Nici nu mi-au placut schimbarile, atunci cand a trebuit sa ma despart de ceva ori cineva pentru ca abia atunci ajungi sa realizezi cat valorau pentru tine, si esti nevoit sa continui cu aceasta povara in noul tau drum.
Toate lucrurile mici si marunte ce-ti ofereau o usoara senzatie de confort si te faceau sa te simti ca acasa, toate aveau insemnatatea lor, chiar si mirosul placut al cartilor vechi si uzate.
Nostalgie dulce nostalgie.
Cu timpul te obisnuiesti cu ideea, o sa iti placa mai mult in noua casa si nici nu iti mai fie asa dor.
Da, am suferit de un dor cumplit de casa acum cativa ani, cand am plecat de acasa(nu e vanduta sau ceva de genul). Si ma tot gandeam la cum era inainte cand stateam si la lucrurile pe care le faceam. Insa cu timpul m-am obisnuit, ca nu pot sta toata viata intr-un singur loc. Trebuie sa incerci sa treci peste asta, ca altceva nu ai ce face. Nu poti trai din amintiri, ci trebuie sa te gandesti ca viata asta iti da, dar iti si ia.
Multumesc pentru impartasirea amintirilor si nostalgiei. Cu unele lucruri nu ne mai putem intalni niciodata, din pacate...
Aveam dor de casa pana cand am fost si am vazut ce prapad e in cartierul ala, imi venea sa ma duc in Moscova sa programez racheta atomica pentru zona aia. Dupa mine l-as da la schimb cu o garsoniera in alt oras sau i-as da foc apartamentului daca nu l-ar cumpara nimeni mie nu imi place zona aia ma asteptam sa fie bine ca inainte dar nu mai e asa