Au fost momente in viata voastra cand v-ati zis ca ar trebui sa renuntati la ea, ca nu vi se intampla nimic bun sau ca fericirea te ocoleste? Exact asta simt eu acum.
Ce as putea face? Oricum in afara de parinti si de bunici nu ar suferi nimeni. absolut nimeni..Sinuciderea e cel mai mare pacat sau ma rog unul dintre cele mai mari, dar uneori pare solutia ideala.

Razi din orice rahat si o sa ai parte de intamplari bune in viata

Au fost momente cand mi-am spus ca nu are niciun rost si ca oricat efort as depune eu nu va fi de ajuns. M-am simtit singur pentru ca as fi putut vorbi cu ceilalti cam orice si m-ar fi ascultat, mai putin lucrurile care conteaza pentru mine. Care pentru ei trebuiau sa decurga doar la modul vezi tu ce-o fi, nu si cu organizare si pregatire ca sa stii la ce te astepti si sa iei decizii bazate pe informare. "Asa facem de cand lumea. Te trezesti tu sa vrei acum altfel?"
M-am gandit la faptul ca nimeni nu e de inlocuit si ca principala capacitate a omului e sa se adapteze. Lumea ar fi continuat sa mearga bine mersi si fara mine. Chiar si familia si poate chiar i-ar fi apropiat mai mult.
Nu stiu in ce masura m-a facut sa ma opresc ideea de a-i rani pe ei. A contat in rationamentul meu destul de mult. Ideea ca ei vor trai ca jumatate sau sferturi de oameni, procesul lor principal de a fi ocupandu-se de atunci inainte doar cu intrebari gen: de ce nu am stiut? ce puteam sa fac? de ce nu l-am inteles mai bine? etc.
Religios vorbind nu stiu ce va fi dupa. Poate ca si incertitudinea asta m-a oprit. Nu pot fi un ateu, chiar daca am incercat din rasputeri.
Am incercat si calea manastirii. Am vrut sa ma fac calugar. Eram fericit acolo. Simteam ca sunt intr-o familie si am alaturi oameni care inteleg cu adevarat despre ce este viata. Pana la un punct in care ei totusi apartineau strict de o religie, iar eu apartineam doar unui suflet si a unei iubiri care nu stie ca religiile exista. Nu ma puteam adapta canoanelor si rugaciunilor care mi se pierdeau pierdere de vreme fiind din punctul meu de vedere o forma irationala de scurgere a timpului. Rugaciunile hiperbolizate si faptul ca vreau sa iubesc femeia nu doar la un mod platonic m-au facut sa realizez ca nu e locul meu acolo totusi. A fost o experienta de care aveam nevoie.
Nu stiu cat de pacat e sinuciderea la modul religios, dar la modul classic vorbind e pacat sa nu traiesti.
E pacat sa nu intalnesti oameni care iti pot oferi totusi fericiri, chiar daca sunt doar niste lumanari mici palpaind in abis. E pacat sa nu fii tu o lumanare, atat cat mai ai putere sa fii.
Lumea nu se invarte in jurul nostru, dar e atat de frumos sa vezi cum poti inspira pe cineva. Sa vezi ca te iubeste cineva atunci cand esti cel mai nedemn de a primi asa ceva. Sa stii ca totul e trecator si orice incepi are si un inceput si totusi asta sa nu schimbe frumusetea de acum.
Nu cauta formele de succes ale altcuiva. Vezi de ce ai tu nevoie. Nu cred ca sunt chestii atat de sofisticate. Solutii sunt. Indraznind un pic azi, un pic maine vei ajunge sa faci lucrurile de care nu stiai ca esti in stare.
Viata trebuie sa o privesti manat de curiozitate si sa o experimentezi ca o joaca. Si ce daca ma dau astia afara? Ia sa vad? Oare care va fi noul meu job? Si ce daca ne-am certat? Sunt curios, ce scuze vom gasi sa ne vorbim iar? Si ce daca ne-am despartit? Sunt curios, dat fiind ca nu vreau sa mai am o relatie, cand si de ce voi nesocoti rationamentul asta?
Viata din pacate sau din fericire nu se manifesta in timp real. De cele mai multe ori mai ai nevoie de o experienta ca sa iti schimbi viziunea si ea nu vine. O ultima piesa de puzzle.
Ori pentru ca fugi tu de ea, ori pentru ca nu ai intalnit persoana potrivita.
De obicei suferinta cea mai mare vine din faptul ca ne mintim in legatura cu ce reprezinta pentru noi fericirea. Imprumutam unul de la altul fericiri fara sa intelegem cu adevarat ce sta la baza lor si daca sunt valabile in cazul nostru.
Si uitam ca fericirea de ieri, chiar daca era a noastra, e posibil sa nu mai fie o fericire azi.
Ieri erai fericit de exemplu sa profiti de raul cuiva. Azi te-ai trezit si asta nu mai poate fi o fericire.
Ieri erai fericit ca puteai sta in natura cate o zi. Acum nu mai poti fi pentru ca stii ca acasa parintii lucreaza si o fac fara tine.
Conflictele interioare ne macina si singura cale de a rezolva nedumerirea asta, pentru ca mental iti spui ca nu exista alta cale iar sufleteste esti convins ca varianta pe care ai anuntat-o de fapt nu exista, este sa mai treaca o zi. Si inca o zi. Si inca una. Si cate vor trebui sa treaca sa vezi lucrurile diferit macar intr-o arie mica de interes. Si de acolo vezi pe mai departe.
Provoaca-ti convingerile. Vezi oameni care cred exact opusul. E singurul mod de a vedea in ce masura rationamentele tale pentru a fi cine esti stau sau nu in picioare.
Vei intalni oameni care te vor critica si vei ajunge sa ii injuri, sa ii urasti poate.
Vei intalni oameni care te vor critica dar te vor bate cu propriile tale arme. Vor reusi sa te faca sa intelegi ca exista cai mai bune de a obtine ce vrei tu sa obtii. Vorbim aici de o filosofie a moralitatii si responsabilizarii.

Ce te face sa crezi ca moartea este opusul lucrurilor ce le simti in momentu asta?
Cu toate ca sunt constient ca n ai de gand sa faci chestia aia,ca de ai fi vrut, n ai mai fi apucat sa scrii mesaju asta, ti as recomnda sa ti folosesti timpu si sa schimbi situatia in care sa te afli, nu sa cauti atentie si compasiune pe mai stiu eu ce site, e penibil.

Tu crezi ca esti singura persoana care a fost nevoita sa renunte la persoana iubita?
Te asigur ca majolitatea oamenilor inainte de gasi persoana potrivita cu care a-si intemieize o familie au trecut prin asfel de experinte.Chiar si dupa aceea au constatat ca nu e persoana potrivita.....si asta dupa ani buni de convetuire! Nu s-au sinucis,sau daca au facut-o au fost foarte putini,asfel populatia ar scadea considerabil!
Ce ai putea face? Sa mergi inainte! Te asigur ca mai sunt fete pe lumea asta!
Fericirea NU te ocoleste,incearca sa o gasesti in alta parte,in lucrurile simple,care iti infruseteza viata!
Incerarca sa fii voluntar undeva, sa ajuti oameni!
Iesi pe strada, mergi prin spitale, la azile de batrani, pe casele sw copii si vei vedea ca sunt oameni mai nefericiti ca tine.
Problema ta nu este un motiv pentru sinucidere...

Rezista, pentru ca nenorocirea aceasta niciodata nu a rezolvat vreo problema... Niciuna in intreaga istorie a omenirii...
Cum spuneam, sinuciderea nu face decat sa PERMANENTIZEZE IN VESNICIE zbuciumul cu care SUFLETUL VA PASI "DINCOLO"...

Ai putea să lupţi. Hai, capul sus.

Dar ce aveti toti azi?

Solutia ideala la ce?
Mi se pare o prostie din mai multe motive...
Principalul ar fi nesiguranta. De unde sa stii daca este o varianta buna sau rea cand nici macar nu cunosti ceea ce te asteapta dupa ce faci asta?
Merita sa risti?

Poate ca le-ar pasa doar parintilor/bunicilor dar chiar si asa... ar merita sa-i faci pe acestia sa sufere?
Astfel de momente te intaresc... te fac imun la alte nedreptati ale vietii.

Incearca sa vezi partea buna a lucrurilor *chiar daca aceasta este aproape inexistenta* Pentru ce ai luptat pana acum? De ce te-ai mai nascut daca ai de gand sa faci asa ceva? Te-ai nascut ca sa mori asemenea tuturor si sa nu lasi in urma nimic?
Inainte de a-ti da un raspuns trebuie sa-ti raspunzi singur la aceste intrebari.
Asa o sa-ti dai seama de raspuns.
Sinuciderea nu este o optiune. Ai primit o viata pe care ar trebui s-o traiesti, cu bune si cu rele.
Succes!

solutia ideala pentru slabi nu pentru luptatori

Nu pare soluutia ideala, numa daca nu crezi in Dumnezeu.Deci daca nu crezi in Dumnezeu sfantu normal ca vezi totul in negru si esti in depresie.Pai unde e calea de iesire atunci fara Dumnezeu? Pai sinuciderea normal, dar cand crezi in el calea de iesire este el.Pai ma omule,tu ai viziune? Unde-s acele scopuri frumoase care te fac sa mergi mai departe? Sau ce crezi ca te doare sufletul si esti prea slab sa fi puternic? Nicidecum, aceaisi energie are un om bolnav, unul sarac, o vedeta si un om normal. Energia aia trebuie s-o folosesti cu cap, nu sa te autoamagesti ca suferi.Nu suferi deloc, nici daca ai suferi de vreo boala. Bunica a avut 85 ani, era singura avea multe boli si era ca un adolescent in putere.Meregea mereu la prietene si barfea, se distra si chiar beea palinca.A murit cu zambetul pe buze, si dorea din rasputeri sa mai traiasca.Este efectul placebo care il simt sinucigasii, este o mare prostie.Si daca chiar ai o sensibilitate atat de mare, asta nu inseamna ca trebuie sa suferi, michael jackson era sensibil si nu suferea.Multi orfani, saraci chiar sute de milioane de oameni au nevoie de tine.Trezeste-te si goneste porcaria aia de depresie la mama ei si fi tu fericit, ce Dumnezeu.

Sinuciderea nu e o solutie pentru nimic. Aceasta e pentru cei slabi si lasi care nu vor sa lupte cu greutatile vietii si sa le depaseasca. Tu nu iti doresti sa mori, ci sa nu mai suferi. Descopera lucrurile care te fac fericit si lupta pentru fericirea ta, asta e solutia la probleme, nu sinuciderea. In plus doar parintilor si bunicilor le-ar pasa daca ai face un asemenea gest? Doar? Inseamna ca ei nu sunt prea importanti pentru tine, nu ca tu nu esti important pentru ei.

da, au fost si mai sunt uneori. nu prea îmi apreciez viața, cu atât mai puțin pe mine. dar ce te-a apucat pe tine? stai cuminte că trebuie să te duci la Galati

Sa renunti la propia existenta? Pentru ce? Pentru ca ti-e lene?

Preferi ai o existenta mizerabila sau sa nu existi de loc?
Eu stiu ce as alege.