Oamenii sunt niste fiinte complexe. Avem sentimente si stari sufletesti pe care inca nu le intelegem. Dar intr-o zi le vom intelege.
Exemplu: Vezi un catelus cu trei picioare pe strada. Simti mila.
Este acelasi lucru. Nu trebuie sa fi ruda cu cineva sau sa fi cunoscut pe cineva pentru a-ti fi mila sau pentru a te face trist.
Creierul da comanda. Dar. la fel si inima. Creierul si inima ''gandesc'' diferit. Nu vor fi mereu de acord. Inima iti spune albe, iar creierul negre. Si pur si simplu cedezi nervos.
Suferiti pentru moartea acestuia pentru ca, intr-un fel, va simtiti legati de el, spiritual vorbind.Preotul este persoana care te asculta si nu te judeca pentru modul de gandire si faptele tale.El te indruma spre bine cu fiecare predica pe care o tine in biserica la sfarsitul litrurghiei...de fapt,un preot patrunde in sufletul celor cu care s-a intalnit chiar daca acestia nu observa: modul acestuia de a vorbi si de a trata diferitele probleme, linistea pe care ti-o insufla, bunatatea care se citeste pe chipul sau-sunt lucruri care, vrem nu vrem, ne raman intiparite in suflet si ne fac sa tinem la acel om ca la o ruda de-a noastra-.Si eu si prietenii mei am fost foarte tristi cand s-a stins preotul din localitatea noastra.Desi nu avusesem prea multe legaturi cu el, povestile pe care le spuneau adultii din jurul nostru despre acesta ne faceau intr-un fel sa ne para rau ca a murit un om atat de bun.Deci,revenind la intrebarea ta:uneori, moartea unei persoane pe care o consideram un om bun, milos, intelegator, ne afecteaza chiar daca acea persoana nu este ruda cu noi si chiar daca nu am intalnit-o de foarte multe ori in viata noastra.De multe ori, creierul nostru nu intelege ceea ce este in inima noastra (secretele inimii nu pot si divulgate in totalitate nici de creierul care o conduce)