Etnogeneza tătarilor de astăzi suscită controverse vii și puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruși îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongolă. Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, de la bun început, ca element component al lumii proto-turce. Cunoscuți deja de cronicarii chinezi sub numele de "Da-da" sau "Ta-ta", de cronicarii persani sub numele de "Tatar", ei înșiși se numesc "Tatar", în cronica autohtonă ‘Istoria secretă a Mongolilor", epopee contemporană intrării lor pe scena istoriei universale la începutul sec.al XIII-lea. Tătarii, care în secolul V trăiau în deșertul Gobi și care după subjugarea în secolul IX de către dinastia Liao au migrat spre sud și au participat la fondarea Imperiul Mongol al lui Genghis Han. Diferența fundamentală dintre mongoli și tătari constă azi în religiile diferite pe care aceștia le-au îmbrățișat: în timp ce mongolii practică budismul de orientare lamaistă, tatarii sunt musulmani suniți.
Se crede că toate popoarele turcice sunt originare din Asia Centrală. Unii istorici pretind că turcii sunt originari din Asia de vest și au migrat în timpuri preistorice în Asia Centrală, în timp ce alții cred că migrația către Asia de vest și interacțiunile turcilor în diferite parți ale lumii în perioada antică, (înainte de apariția hunilor), au apărut via Asia Centrală.
Comparații ale limbii sumeriene antice, (pe care ei o numesc limba uralo-altaică), cu limbile turcice moderne arată similarități de vocabular. Se afirmă, având ca bază această comparație, ca sumerienii sunt cel mai vechi popor turcic menționat în documente, că ei își au originile în estul Mării Caspice dar și-au clădit o civilizație în Mesopotamia. Alții resping aceasta ca pe o expresie a ideologiei pan-turcice, arătând că majoritatea lingviștilor consideră sumeriana ca o limbă izolată, în timp ce alții o leagă de limbile dravidene. Mai mult, clasificarea limbilor într-un grup uralo-altaic este deseori criticată, datorită lipsei de dovezi și a lipsei de similarități evidente dintre limbile clasificate astfel.
Unii savanți consideră hunii, ale căror origini merg până spre anul 1200 î.Hr, ca unul dintre primele popoare turcice.
Lăsând aceste controverse de-o parte, data precisă a expansiunii inițiale din țara mamă rămâne neștiută. Primul stat cunoscut ca "turc", care mai apoi a dat numele multor state și popoare după aceea, a fost acela al gokturcilor din secolul al VI-lea (gog = 'albastru' sau 'ceresc'). Acest stat pare să apară în urma răscoalei unui popor de origine turcică, cel pe care chinezii îl numeau tu-kiu, împotriva juan-juanilor (Jou-jou). Căpetenia lor Bumin își va lua numele de Kagan, fiind urmat de fratele său Istemi-Kagan. Începând cu anul 581 î.e.n, confederațiile statale de la est și vest de Altai se despart, turcii numindu-se astfel occindentali și orientali.
Popoarele turcice mai târzii includ karlucii (mai ales în secolul al XVIII-lea), uighurii, turcii oghuz sau turcii Ğuz și turkmenii. Cum aceste popoare au fondat state într-o zona cuprinsă între Mongolia și Transoxiana, au venit în contact cu popoarele musulmane și au adoptat treptat islamismul. Totuși, au fost și mai sunt încă popoare turcice de alte religii, cum sunt: creștinism, iudaism (vezi khazarii), budism și zoroastrism.
Soldații turcici din armata califilor Abbasizi au ajuns conducătorii de facto ai Orientului Mijlociu musulman (exceptând Siria și Egiptul), în mod deosebit după secolul al X-lea. Oghuzii și alte triburi au ocupat diferite țări sub conducerea dinastiei turcilor selgiucizi și până în cele din urmă au cucerit teritoriile dinastiei Abaside și ale Imperiului Bizantin.
În acest timp, kirghizii și uigurii se luptau între ei și cu puternicul Imperiu Chinez. Kirghizii s-au așezat în final în regiunea cunoscută acum ca Kârgâzstan. Tătarii au cucerit teritoriul bulgarilor de pe Volga care astăzi este Tatarstanul, urmând invazia mongolă spre vest a lui Ginghis Han din secolul al XIII-lea. Bulgarii au fot numiți de ruși tătari din greșeală. Adevărații tătari trăiesc numai în Asia. Tătarii europeni sunt de fapt bulgari. (Bulgarii au venit în Europa în secolele al VII-lea și al VIII-lea). Peste tot, populațiile turcice s-au amestecat într-o oarecare măsură cu alte populații locale.
În vreme ce statul selgiucid a intrat în declin după invazia mongolă, Imperiul Otoman s-a ridicat ca noul stat turcic care a juns să domine nu numai Orientul Mijlociu, dar și Europa de sud-est și părți ale Rusiei sudice și ale Africii de nord. În același timp, alte grupuri turcice au fondat dinastii în Iran sau în nordul Indiei (Imperiul Mogul).
Imperiul Otoman a slăbit datorită repetatelor războaie cu Rusia și Austria, ca și datorită creșterii mișcărilor de eliberare națională din Balcani și mai apoi a dispărut dupa primul război mondial, în locul lui apărând republica Turcia din zilele noastre.