Care este oare scopul vietii pana la umra? Dupa 30 de ani de traume, stres, esecuri, dezamagiri, abuz de alcool, nopti nedormite, tradari, izolare, ura, nepasare, blocaj, experiente negative, etc. Am ajuns sa-i dau dreptate lui Cioran, singurul scop al vietii este moartea.
Viata nu este altceva decat un lung sir de rahaturi care nu se mai termina.
Desi imi e oarecum frica sa ma sinucid, tot sper ca o sa mor mai repede sa se termine tot rahatul asta o data.

Sa te mantuiesti!

Nici nu ma asteptam la vreun raspuns inteligent!

Depinde de tine sa iti gasesti ceva ce nu e rahat. "Mergi la sala" sau alte de-astea. Nu sala, dar chestii cu ocazia carora sa cunosti oameni misto, care de cele mai multe ori ajung sa vada ce e misto dintr-o situatie naspa - ciclisti, bikeri, montaniarzi, pasionati de un anume gen de muzica (bine, aici ma gindesc in special la metalisti si aia fierti pe simfonica sau jazz), omuletzi care se implica in actiuni de voluntariat, si lista ar putea continua.

Eu cred cu Adevărat și din toată inima mea și din tot sufletul meu Scopul vieții, este să fim oamenii în rândul oameniilor.

Orice necazuri orice probleme, orice ne întâmpină în viața de zi cu zi este important, să rămânem conștiienți noi în sine, să luptăm cu Adevărat pentru toate visele dorințele pe care le avem în viață, indiferent căt de greu ne va fi, trebuie să continuăm să luptăm săi mulțumim lui Dumnezeul pentru binele pe care ni-l oferă, săle mulțumim oameniilor care ne stau alături la greu și la bine, să fim oamenii în societate, cu oamenii să nu discriminăm alții oamenii indiferent de religie, să Nu fim rasiști, Să nu fim nesimțiți cu oamenii!

Viața este grea, nu-i ușoară pentru nimeni, important este să luptăm prin muncă, și onestitate să obținem de la viață tot ce neam propus și dorit! Fără săi deranjăm pe alți oamenii, fără să furăm sau săne batem joc de binele pe care ni-l face alți oamenii nouă, este enorm de important să înțelegem că, prin muncă putem obține totul în viață!

Mulțumeștei lui Dumnezeul pentru tot ce ai, Mulțumește oameniilor care teau ajutat la greu petru tot ce ai, este important să fim recunoscători cu Adevărat oameniilor care neau făcut bine în viață.

Merg la sala deja. cel mai bine ma inteleg cu un antrenor care si el e la fel de suparat pe viata ca si mine.
La mine in oras nici nu prea sunt tineri, in mare parte babe si mosi. Ideea cu voluntariatul nu e una rea doar ca mi se pare o pierdere de vreme daca nu ies bani sau nu castig nimic.

Scopul este sa fentezi rahaturile, si sa faci o bula frumoasa in jurul tau.
Sau sa adopti o credinta si sa crezi ca te vei intalni cu El, dupa ce mananci soia si dai bani alora care nu vor sa munceasca.
Ma regasesc si eu in primul paragraf, dar dupa orice trauma sau tradare, am izolat rahatul si m-am axat spre lucruri bune.
Pe vremea noastra (adica prin 2008-2010), daca aveai ganduri din astea, te anturai cu emo sau rockeri (de multe ori erau amestecati), si dupa cateva beri, te simteai mai bine.
Incearca sa reproduci atmosfera, in caz ca ai trait-o si tu.

Cartierele sunt pustii, doar pixde cu carucioare si mosnegi, cu cine sa bei? cu boschetarii poate.
Nici dupa 20 de galeti de bere nu ma simt mai bine.

Daca ti-a ramas mic orasul, schimba-l. Si eu fac asta.
Caut munca intr-o zona care imi place, si plec sub pretextul jobului.

As fi plecat la Bucuresti dar mna...chiriile mari, preturile mari, salariile mici.
Nici nu stiu ce sa fac.

Incearca sa gasesti un job cu cazare. Sunt mai rare, dar uneori apar agentii ce angajeaza rapid pentru fabrici, de exemplu, si ofera cazare + ceva mancare.
Pentru cateva luni, cat sa vezi orasul/sa faci legaturi, ar fi perfect. Apoi vezi daca merita sa iei chirie mai serioasa, eventual sa cauti si job mai bun.