Care este visul avut de voi cel mai interesant (daca se poate), care sa releve si preocuparea voastra cea mai mare? Eu anul trecut, cam pe vremea asta, visasem ca, tot ce fac, era pentru ultima data, la fel se intampla cu toata lumea.Se petrecea intr-un oras mare, cu zgarie-nori (gen New York), iar terminarea unor actiuni ale mele sfarseau prin a fi "dezintegrate" (intocmai teleportarii din "Star Trek"). Am urcat scarile de la metrou, au disparut, am mers cu bicicleta, a disparut si ea, am mancat o prajitura pe o terasa (singur), s-a dus si masa, si scaunul, tot, ...La fel se intampla cu toti oamenii. Orice faceau, dupa ce obiectivul fusese atins, lucrurile materiale dispareau parca dezintegrate si se faceau praf (nu si daca mai era folosit de inca cineva, cum ar fi autobuzul, etc). Deodata, ma trezisem din vis, trist, dar eram inca in vis.Adica, visam in vis. Si fiindca nu doream sa dispara lumea, de teama, ma gandeam ca, daca am face fiecare ceva, orice, pentru celalalt de langa noi, lumea nu mai dispare, pentru ca se preia gestul, si astfel el ar deveni perpetuu.Primesti atentia cuiva, dar esti obligat moral sa faci altele la randul tau celorlalti (altora decat celor ce ti-au daruit ceva), si asa nu se mai termina lumea.Cam ciudat, da`, na! >:"

Nu e de loc ciudat visul tau. Inseamna ca in subconstientul tau exista preocuparea ca tu sa faci ceva, sa ajuti, sa sprijini pe cei aflati langa tine, ori care depind de tine. Stim cu totii ca daca nu faci nimic si daca speranta iti dispare, lumea ta interioara se destrama si atunci nu mai vezi "luminita de la capatul tunelului".
Cred ca esti un om profund si te preocupa dezinteresul de care dau dovada cei din jurul tau. Ai dreptate, lumea nu dispare daca si noi muncim pentru a proteja natura si pentru a fi "sustinatorii" binelui in fiecare zi din viata noastra. Dragostea pentru natura si pentru cei in mijlocul carora traim, da sens vietii noastre si ne determina sa speram ca lumea noastra este "eterna". Nu faci bine cuiva doar pentru a-ti fi rasplatit, insa binele si iubirea ne pot salva atat pe noi, cat si planeta in care traim.
Ca sa-ti raspund la intrebarea ta :visul meu este legat de realizarile mele, de gandurile la cei dragi, iar cosmarul meu este sa nu dezamagesc, sa nu cad in ridicol.
Bun mod de analiza si trebuie sa ne confruntam cu realitatile de fiecare zi, pentru a putea sa contribuim la binele nostru si la mentinerea unei vieti echilibrate pe TERRA.
Omenirea nu va dispare de la sine, dar noi putem sa grabim dezastrul si sa ne facem vietile noastre un chin, prin dezinteres, poluare, delasare, negativism si rautate.
Un gand bun tuturor si faceti doar bine pentru ca, drept corespondent, veti primi si voi binele multiplicat, prin ceea ce vor face urmasii vostrii pe aceasta lume, pentru ca depind de voi si de puterea voastra de a-i educa si de a-i pregati pentru viata.