Concurs: Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Singur pe lume (titlul original Sans famille) este un roman celebru în toată lumea, publicat inițial de Hector Malot în 1880 la editura Hetzel din Paris.Am citit aceasta carte si m-a impresionat personajul principal Rémi.Imi place lupta lui cu viata, vointa si dorinta de a trai. Jérôme Barberin un personaj foarte crud si nemilos dar prin comportamentul sau ne dam seama ca este un om care a trecut prin multe in viata, adica l-a vandut pe Rémi doar pentu a face banii ceea ce evidentiaza setea neastamparata pentru banii.
Personajul Vitalis : muzician ambulant, care îl cumpără pe Rémi de la Jérôme Barberin, un om milos si bun la suflet! Suflețel, Capi, Zerbino și Dolce : animalele din trupa ambulantă a lui Vitalis, sunt foarte amuzante dar in multe intamplari dau dovada de loialitate. Toate personajele au un farmec aparte si impresioneaza printr-o calitate ascunsa! Cel mai mult m-a impresionat acest fragment:
''În familie

Au trecut anii... mulţi, dar scurţi, căci au fost plini numai de zile bune şi fericite. Locuiesc acum în Anglia, în casa părinţilor mei. Copilul nimănui, copilul părăsit şi azvârlit de colo-colo, în voia soartei, fără o licărire de speranţă care să-1 călăuzească în vâltoarea vieţii, fără un acoperiş sub care să se adăpostească, are azi o mamă şi un frate, pe care îi iubeşte şi care îl iubesc. Sărmanul hoinar care în copilărie a petrecut atâtea nopţi prin grajduri, prin şuri sau prin margine de pădure, sub lumina stelelor, este acum în casa lui şi a părinţilor lui.

La vreo douăzeci de leghe spre vest de la locul unde m-am îmbarcat cu ani în urmă, hăituit de poliţie, pe un deal împădurit, se înalţă o casă acoperită cu iederă bătrână. Frunzişul ei des năpădeşte cu mantia lui de verdeaţă arabescurile şi chenarele măiestrit săpate în piatră albă în jurul uşilor şi ferestrelor. De jur împrejur se întinde o grădină mare, cu copaci bătrâni, neatinşi de secure şi topor, şi străbătute de pârâiaşe limpezi ce udă mereu iarba fragedă. Într-o pădurice de fagisrtăvechi din apropiere se strâng ân fiecare noapte cârduri de ciori care vestesc prin croncănitul lor revărsatul zorilor sau asfinţitul soarelui.

Aici în casa părinţilor şi bunicilor mei; locuim întreaga familie; mama, fratele, soţia mea şi eu.'' Din aceasta carte am invatat ca nu conteaza conditia sociala orice fiinta trebuie ajutata si ocrotita, Am invatat sa ma multumesc cu ce am pentru ca altii nu au, am invatat sa-mi apreziez mai mult prietenii care chiar daca nu o arata ma iubesc si sunt acolo la clipe de fericire si tristete!

In opinia mea, cea mai frumoasa carte pe care am citit-o vreodata este "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte, iar cel mai frumos pasaj din aceasta carte este urmatorul: "Lasa-ma-n pace! Lasa-ma-n pace! zise Catherine plângând în hohote. Dac-am gresit, îmi platesc greseala cu viata. E destul! Si tu m-ai parasit, dar eu nu te condamn! Te iert. Iarta-ma si tu!"; iar concluzia la care am ajuns in urma acestui pasaj este ca cea mai frumoasa lectie de viata pe care cu totii ar trebui sa o invatam este aceea ca intotdeauna trebuie sa iertam.
Momentan citesc The shining - Stephen King, care la fel ca si cealalta, din punctul meu de vedere este o carte captivanta, plina de intrigi, care nu te plictiseste niciodata, carte pe care nu o lasi din mana nici macar in sesiune.

Volumele Potopul de Henryk Sienchewickz, le-am citit pe nerasuflate, un roman presarat cu razboaie, suferinte, iubire, tradare, pacate, credinte, indreptare. desi actiunea se petrece in Polonia anilor 1700, faptele si vorbele sunt atat de actuale si povestite intr-o maniera atat de atragatoare incat nu le poti lasa din mana

Jurnalul unui Pusti! puntru ca este amuzanta si cu benzi desenate>

Pe mine m-a impresionat cel mai tare cartea lui Barbu Stefanescu delavrancea,, Razboi si datoria noastra,, deoarece poti simti dorinta romanilor de a realiza unirea cea mare.Eu cred ca orice Roman trebuie sasi cunoasca istoria tari sale si sa stie sacrificile facute pentru realizarea Romaniei mari.Cartea are mesajul pentru Romani care trebuie sa intre in razboi de partea antantei pentru a se uni cu ardealul.propozitile ca,, Istoria povesteşte izbânzile şi suferinţele, gloria şi urgia, pe cari le-a gustat şi le-a îndurat neamul nostru nefericit adeseori şi pururea cu acelaşi instinct şi cu acelaşi gând de unire,, sau,, moldovenii, ardelenii şi muntenii … sunt acelaşi neam din aceeaşi tulpină", dar ei sunt "o fiinţă pe care Carpaţii nu o despart, ci o întregesc,, ne poate exprima dorinta impliniri Romaniei Mari o tara care cuprindea toti romani in teritorile sale

Mi-a placut Tess D'Urberville si Jane Eyre prin scenariu si desfasurarea actiunilor :3

Nici nu stiu cu ce sa incep. In primul rand, am citit toate raspunsurile utilizatorilor, si vad ca TPU are multi "soareci de biblioteca", printre care ma numar si eu. N-am decat aproape 21 de ani, insa am citit pana acum o gramada de carti, bune, rele, ciudate, misterioase, blamate, criticate sau aclamate; de la SF la psihologice, de la romane de dragoste la carti de groaza, biografii, sau carti dupa biografii, inspirate din realitate sau pur fictionale, volume de poezii si teatru, drame sau comedii, in fine, o gramada. Chiar si cateva utopii. Insa nici una nu m-a impresionat asa tare ca Biblia, si sunt dezamagit sa constat ca aici, pe forumul TPU, unde zilnic apar intrebari contradictorii intre asa zisii "atei" si asa-zisii "drept-credinciosi", cum spuneam sa constat ca nu a zis nimeni de Biblie. Si doar Romania este considerata o tara crestina, majoritar ortodoxa, una care are dreapta credinta.
Ma rog, nu am venit sa fac pe desteptul si pe credinciosul, insa vreau sa imi aduc si eu aportul la intrebarea de mai sus si sa declar ca nici o carte nu m-a impresionat atat de mult ca aceasta. Adica, pe de o parte este plina de mister, pe de alta parte plina de promisiuni care fac imaginatia sa o ia razna, dar in acelasi timp si de pedepse, blesteme si judecati, care se ridica la acelasi nivel(ti se zbarleste pielea pe tine numai cand incerci sa ti le imaginezi). Si, in acelasi timp, ceea mi-a atras atentia la aceasta carte, a fost faptul ca prezinta personajele intr-o lumina care descopera totul, nu ascunde si nu menajeaza nimic. Pana si cei mai mari eroi au partea lor de greseli si slabiciuni, decizii gresite si indoieli. Pe scurt prezinta omul asa cum este el, atat pe el cat si gandirea lui, felul lui de a gandi nu este invaluit si protejat de idei filozofice inalte cum am citit adesea in romane psihologice sau alte carti cu nume grele. Ce sa mai spun, inchei facand o invitatie, daca vreti sa invatati lectii de viata(si de moarte), aruncati o privire mai atenta in cea mai vanduta, tradusa si citita carte din lume( 3.9 miliarde exemplare vandute in ultimii 50 de ani)!
O sugestie: cel mai bine incepeti cu inceputul, intrucat are valente istorice si este mai captivanta. Cel putin din punctul meu de vedere.

Nu pot sa mentionez un singur pasaj preferat, dintr-o carte de peste 1200 de pagini, insa pot cita un pasaj, care da o idee asupra dragostei adevarate:"Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, dragostea nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie, nu se gândeste la rău."
Referitor la schimbari, sau ce atitudini te determina sa iei citind-o, mi-am adus aminte de cuvintele pictorului Ștefan Câlția: „Bunica Eudochia rostea totul blând, cu vorbe bine alcătuite. Ascultam cum cuvintele curg limpezi şi frumoase. Bătrâna, cu mersul greu, păzea oalele de pe plită şi, când clocotul îi dădea răgaz, se răsucea spre masa unde era cartea şi citea. A citit toată viaţa aceeaşi carte. Aveam mai bine de 40 de ani când mi-am dat seama că bunica mea cu patru clase vorbea atât de frumos pentru că toată viaţa ei a citit Psalmii".
Tot ce pot sa spun e ca pentru mine, sa citesc Biblia a fost o experienta marcanta, este cartea care m-a marcat cel mai mult citind-o.

Sa nu uit de Robocop Am citit cartea asta cand eram mic, aveam piciorul rupt. In salon cu mine era un pusti de varsta mea, cam 11 ani, care tocmai terminase de citit cartea cand am fost eu internat, si a doua zi avea sa plece. Asa ca am citit pana la doua noaptea, pentru ca el nu a vrut nicicum sa-mi lase cartea, oricat l-am rugat. Ii placea coperta Nu m-a schimbat cu nimic, dar am uitat de durere.

Pentru mine, cititul este o evadare in lumea fanteziei, in care problemele, grijile dispar temporar. Ma transpun in pielea unui alt personaj, simtind ce simte el, vazand ce vede el. Este atat de placut sa fii altcineva pentru un timp, sa vezi si alte lumi care poate iti ofera perspective diferite ale realitatii, schimbandu-ti felul de a vedea lucrurile.
In general, cartile ma fac sa fiu mai optimista, pozitiva.
Ce m.a impresionat destul de mult a fost povestea care se intinde pe o serie de sase romane si anume Academia Vampirilor. Poate ca numele aduce a prea multa fantezie dar de fapt este vorba de mai multe lectii de viata.
Sincer, nu am vrut sa citesc aceste carti, dar am primit primul volum cadou si am fost nevoita sa-l citesc. Nu l-am lasat din mana pana nu l-am terminat! Mi-a placut atat de mult incat imediat ce am avut ocazia, mi-am cumparat si celelalte volume si le-am citit pe nerasuflate.
In principal, ne este oferita o perspectiva asupra unei stranse legaturi de prietenie dintre doua fete care si-ar da si viata una pentru cealalta. Dar, lucrurile se complica atunci cand acestea se indragostesc si sunt supuse unor incercari, provocari.
Rose Hathaway, o fata dhampir, este prietena cea mai buna a printesei moroi Lissa Dragomir, ultima ramasa din familia ei cu sange regal, si tot odata, menita sa-i fie gardian dupa absolvirea Academiei Sf. Vladimir.
Lucrurile par sa mearga bine pana la aflarea faptului ca Lissa este o utilizatoare a spiritului, iar puterile ei o innebunesc; Rose se indragosteste de Dimitri Belikov, instructorul ei de lupte, dhampir, cu sapte ani mai mare decat ea. Acesta se indragosteste la randul lui de Rose, insa dragostea lor este una interzisa din cauza relatiei profesor-elev. Lissa se indragoste de Christian Ozera, despre care toata lumea crede ca ar putea deveni strigoi, din cauza trecutului parintilor lui care au ales sa fie strigoi.
Iese in evidenta ideea de sacrificiu in numele dragostei, de a proteja cu orice pret persoana iubita, precum scrie in carte "dragostea si loialitatea sunt mai puternice decat legaturile de sange".
Sunt prezentate toate sentimentele pe care le poate simti un om. De la dragoste la ura, de la fericire la tristete, de la durere la frica etc.; aventuri, intamplari din care reiese cate o morala, o povata, precum si in viata esti supus unor teste din care inveti o lectie.
Binele/dragostea invinge mereu oferindu-ne si aici un final fericit.
Eu am invatat din aceasta poveste ca trebuie sa lupt pentru persoana iubita si ca trebuie sa pretuiesc fiecare clipa, nestiind ce-mi rezerva viitorul. "Traieste clipa".

Cartea''Elevul Dima dintr-a saptea'' de Mihail Drumes citita anul trecut, la 17 ani.m-a facut SINCER sa vad cu alti ochi anii de liceu, sa vad cu alti ochi profesorii sa vad cu alti ochi viata scolareasca si mai ales nazbatiile elevilor care sunt specifice varstei si normale..de inteles...Mi-a placut muuuult glumele, momentele amuzante, am mai spus mi-a schimbat conceptia despre tineret din care si eu fac parte.Am vazut ca tineretul e nastrusnic, poznas si amuzant, am vazut ca tineretul este deschis si NU TOTI sunt o apa si un pamant precum credeam.Mi-a deschis ochii in aceasta privinta sa zic asa.Traiam dupa ce se intampla in carte, ma gandeam noaptea ce mai urmeaza la acea carte, mi-a placut, nu e o cine stie ce carte dar mie mi-a placut mult.Sincer m-am intristat rau rau cand s-a sinucis un coleg de-al lui Dima si mai ales la sfarsit cand s-au dus pe drumuri diferite el si iubita lui.A fost trist, vroiam neaparat sa se casatoreasca cu fata care era fiica doamnei ce il tinea pe Dima si pe alti baieti in casa.Dar a fost frumos.Nu am sa regret niciodata ca am citit-o.O sa o mai citesc inca o data si pot sa o citesc de 30 ori si nu m-as satura.E savuroasa, amuzanta si frumoasa.La ce concluzii am ajuns:Tineretul nu e ceea ce pare, sunt unii care gresesc, care sunt deplasati dar sunt MULTI DE LA CARE AI CE INVATA! Sunt unii poznasi, amuzanti si de treaba! Deci am invatat ca aparentele inseala.Va recomand daca nu ati citit cartea sa o cititi, nu ve-ti regreta.Si inca ceva, mi-ar placea sa iau premiul, mi-as lua carti care ma intereseaza, pasioneaza.Am in minte cateva.Doamne ajuta! Cititi carti asta e sfatul meu.

Cautând-o pe Alaska de John Green,
"Atunci când adulții spun," Adolescenții cred că sunt invincibili ", cu acel zâmbet viclean, prost pe fețele lor, ei nu știu câtă dreptate au. Nu vom fii niciodată fără speranța, fiindcă nu vom fii niciodată asa de disperați. Noi credem că suntem invincibili, deoarece suntem.
O carte superba despre descoperirea sinelui și chiar aprecierea percepțiilor altora despre probleme comune.

Cel mai mult mi-a plăcut cartea "Mănâncă, roagă-te, iubește" scrisă de Elizabeth Gilbert deoarece prezintă lucrurile cu adevărat importante în 3 țări impresionante: Italia, India și Indonezia.

Cel mai mult mi-au placut cartile Academia Vampirilor. Acum am terminat de citit Vampirii din Morganville si sunt destul de reusite.

Tender is the night, o carte frumoasa dar si foarte trista.Prima carte pe care am citit-o scrisa de marele Scott Fitzgerald.Nu am mai putut sa o las din mana...Tristetea ei, dar si atmosfera...parfumul de vara petrecuta intre oamenii frumosi, m-au captivat.Pot sa spun ca a fost cartea care m-a convins ca Fitzgerald este cel mai bun scriitor si m-a ajutat sa ma maturizez, sa privesc lumea cu alti ochi.Cand am terminat de citit ultimele randuri ale cartii am ramas cu un sentiment dulce de melancolie, ca si la celelalte carti scrise de Fitzgerald.
Cartea este foarte trista si are un final pe masura, deoarece Scott s-a inspirat din relatia lui cu Zelda cand a scris-o, de aceea sentimentul pe care ti-l lasa este unul si mai trist.
"Arată-mi un erou şi îţi voi scrie o tragedie" Francis Scott Key Fitzgerald

Pur şi simplu ador cartea asta! Am citit şi * Elevul Dima dintr-a şaptea * şi * Scrisoare de dragoste* m-au impresionat mult toate trei. Le-aş citi de 100 de ori pe fiecare. Toate au ceva unic.

Jurnalele vampirilor

Eu am vazut filmele...

Cartea mea preferata este Amintiri din copilarie deoarece Ion Creanga isi aminteste cu drag toate momentele din copilarie: Cum ii pedeapsea preotul pentru ca nu invatau lectiile din saptamana respectiva, cum a plecat sa fure cirese la Matusa Marioara, iar aceasta la alergat prin canepa, cum s-a dus la scaldat si mama sa cand l-a vazut ca sta pe nisip fara haine a asteptat sa intre in lac sa-i ia hainele, le-a luat iar acesta a trebuit sa mearga prin papusoi si prin gradinile oamenilor ca sa ajunga acasa...si multe alte patanii...Cu toate ca a facut multe nazdravanii dar cu timpul a ajuns ceva in viata.M-a facut sa ajung la concluzia ca Nica, cu toate ca era foarte nazdravan a plecat la o scoala buna ca sa-si continuie studiile.Nu am ce sa spun mai mult decat ca mi-a placut foarte mult. Dupa parerea mea cred ca trebuie sa fie citit de multele persoane care nu au citit-o.

Eu am citit ieri povestea Alice in tara minunilor si acum este povestea mea preferata! Ma impresionat faptul ca totul era visul lui Alice. Mi-au placut toate personajele deoarece erau personificate, regina juca croket cu flamingo, iar in loc de mince era un arici. Pisica, care a ajutat-o pe Alice sa alega drumul corect, se putea face invizibila? Nu stiu, dar ceea ce stiu e ca acele carti de joc erau niste gradinari... Regina era un pic cam rea cu toti slujitorii ei( vroia sa le taie capul la toti :o ). Alice a ajuns in aceasta lume nebuna din cauza iepurelui care a lasat-o singura intr-o pestera/tunel.
Vreau sa mai spun ca prajiturelele si sticlutele alea le-as dori si EU!
Povestea asta mi-a marcat copilaria!