Concurs: Ce carte te-a impresionat cel mai mult?

Am citit cateva sute de carti. Bat spre o mie, cred. Cine mai sta sa le numere?
Fiecare m-a impresionat intr-un fel sau altul, ca, altfel, nu le mai citeam.
Mi-e foarte greu sa aleg una anume; mi s-ar parea ca le nedreptatesc pe celelalte.
As alege, totusi, doua.
Prima, citita pe cand aveam vreo 16-17 ani, Jurnalul Annei Frank m-a intors pe dos tocmai pentru ca era o marturie (din pacate, de dincolo de mormant) despre niste orori pe care nimeni n-ar fi trebuit sa le traiasca si pe care nici eu, nici cineva din familia mea nu a fost "condamnat" sa le traiasca.
O alta carte, citita, de data asta, mai tarziu, dupa 30 de ani (ca inainte n-as fi avut cum), a fost 1984 a lui George Orwell si in care am recunoscut, pas cu pas, frustrarile pe care le-am trait pana in '89. Chiar ma gandeam, la vremea aceea, ca acea carte a fost o reala sursa de inspiratie pentru regimul comunist.
Mai sunt inca multe alte carti care m-au impresionat, dar n-as vrea sa monopolizez discutia.

M-au impresionat o mutime de carti pana acum si nu ca as vrea sa ma laud, dar pana la varsta mea de doar 18 anisori am citit peste 100 de carti, de la Slavici, Eliade, Calinescu, pana la Hemingway, Jules Verne, Paulo Coelho...
Nu pot sa spun ca am o carte preferata, dar am citit acum nu mult o carte gasita prin biblioteca tatalui meu, uitata de toti.
Scrisa de Henry Kistemaeckers,,, Nelegitima" a reusit sa ma impresionez printr-o structura compozitionala si o rasturnare de situatie oarecum unica.
Roman de dragoste, imbina iubirea celor doua personaje, Jac si Magdalena, cu suferinta interioara a protagonistei. Ea sfarseste tragic, alegand varianta suicidului, decizie oarecum neinteleasa, avand in vedere ca era iubita si totodata, insarcinata. La baza durerii ei se afla insa o viata zbucuimata, plina de tristeze, ura si rusine, peste care ea nu putea sa treaca. M-a impresionat enorm dragostea lui Jac pentru ea, neconditionata si sincera, aproape puerila. Tocmai aceasta pasiune a facut decizia ei de a se sinucide ciudata, caci el nici macar nu ii cere socoteala pentru trecutul ei. Magdalena, victima unui destin crud, ii marcheaza viata iubitului sai in asa masura, incat, dupa moartea ei, el innebuneste si ajunge la un ospiciu. Va voi,, delecta" acum cu cateva pasaje superbe, pe care le transcriu acum din jurnalul meu de lectura:

,, Nu exista fericire...Doar fericiri razlete, ce se ivesc din cand in cand in calea nostra, pentru a face si mai dureroasa nadejdele pe care le lasa in urma..."

,, Niciodata nu vei banui cat curaj mi-a trebuit...Imi las in mainile tale indurerata-mi inima, viata...Era fatal."

,, Pentru o mangaiere as fi dat lumea, daca lumea era a mea."

,, Iata-ma iarasi la bratul lui Satan-calatorim impreuna.E rolul meu. Nu ma plange."

Recomand tuturor aceasta carte, in special devoratorilor de romane de dragoste si drama.

Recent am citit romanul "Ion" de Liviu Rebreanu. La început mi s-a părut plictisitor, fără sens, greu de citit, însă înaintând cu capitolele mi-am dat seama că acest roman este chiar foarte bun.
Terminând cartea, am ajuns la concluzia că omul ar face orice pentru fericirea, bogăția şi viața sa.
Îmi place acest roman deoarece exprimă realitatea, iar acțiunea este desfășurată într-un ritm profund. Cu mâna pe inimă, vă recomand cartea.
Nu pot spune că mi-a schimbat comportamentul această cartea în bine sau în rău, însă m-a ajutat să văd cu alți ochi adevărata personalitate a oamenilor.

Cred ca cel mai mult mi-a placut "Bestia umana" de Emil Zola, am vazut si un film dupa aceasta carte, dar nu mi-a placut atat de mult ca si cartea, de atunci el mi-a devenit scriitorul meu preferat si cred ca am citit tot ce a scris el.
Emil Zola este scriitorul care pe mine m-a facut sa inteleg multe lucruri despre natura umana, chiar si acum mi-am pastrat un caiet tip jurnal unde le notam unele citate de ale lui, mi s-a umplut jurnalul cu citatele/gandurile lui care de multe ori ulterior reciteam, analizam si imi dadeam seama cat de mare dreptate avea.
Pentru mine el este scriitorul care traduce in litere atat de fidel viata omului in general.

Cartea''Elevul Dima dintr-a saptea'' de Mihail Drumes citita anul trecut, la 17 ani.m-a facut SINCER sa vad cu alti ochi anii de liceu, sa vad cu alti ochi profesorii sa vad cu alti ochi viata scolareasca si mai ales nazbatiile elevilor care sunt specifice varstei si normale..de inteles...Mi-a placut muuuult glumele, momentele amuzante, am mai spus mi-a schimbat conceptia despre tineret din care si eu fac parte.Am vazut ca tineretul e nastrusnic, poznas si amuzant, am vazut ca tineretul este deschis si NU TOTI sunt o apa si un pamant precum credeam.Mi-a deschis ochii in aceasta privinta sa zic asa.Traiam dupa ce se intampla in carte, ma gandeam noaptea ce mai urmeaza la acea carte, mi-a placut, nu e o cine stie ce carte dar mie mi-a placut mult.Sincer m-am intristat rau rau cand s-a sinucis un coleg de-al lui Dima si mai ales la sfarsit cand s-au dus pe drumuri diferite el si iubita lui.A fost trist, vroiam neaparat sa se casatoreasca cu fata care era fiica doamnei ce il tinea pe Dima si pe alti baieti in casa.Dar a fost frumos.Nu am sa regret niciodata ca am citit-o.O sa o mai citesc inca o data si pot sa o citesc de 30 ori si nu m-as satura.E savuroasa, amuzanta si frumoasa.La ce concluzii am ajuns:Tineretul nu e ceea ce pare, sunt unii care gresesc, care sunt deplasati dar sunt MULTI DE LA CARE AI CE INVATA! Sunt unii poznasi, amuzanti si de treaba! Deci am invatat ca aparentele inseala.Va recomand daca nu ati citit cartea sa o cititi, nu ve-ti regreta.Si inca ceva, mi-ar placea sa iau premiul, mi-as lua carti care ma intereseaza, pasioneaza.Am in minte cateva.Doamne ajuta! Cititi carti asta e sfatul meu.

Am citit acum vreo 3 ani o carte deosebita.Se numea Eseu despre orbire de Saramago.Era prima carte citita de acest autor.
Am inceput-o cu un fior pentru necunoscut.Am descoperit ca lumea creata e reala:luase contur in mintea mea si filmul se derula lin, incet, cu detalii care faceau tot deliciul.Nu am putut sa o las din mana pana la ultima pagina:trebuia sa aflu daca lumea va mai fi vreodata la fel, daca oamenii au ramas orbi pentru restul vietii sau nu.Cartea aceasta este o mare metafora pentru orbirea actuala a omenirii numita indiferenta, pasivitate la suferinta semenilor.Am invatat ca indiferenta duce la haos,la rasturnarea ordinii mondiale, la crearea unor vieti groaznice celor din jurul nostru. Daca oamenii nu mai au legi, constrangeri, devin monstri, primitivi care omoara pentru mancare si adapost.Am simtit fiecare rand din cartea aceasta.Am plans, am ras, am simtit ca imi vine sa vars, am simtit ca imi vine sa iau in brate eroina principala pentru ca si-a salvat prietenii si pentru puterea de a ierta infidelitatea sotului.Eroina s-a sacrificat:a devenit un model pentru mine.
Aceasta carte reprezinta 3 ore din viata mea in care am trait o alta viata si de aceea multumesc celor care au dat lumii aceasta capodopera ce pune omul pe ganduri,il framanta,il da peste cap, il schimba, il face mai bun, mai bland, mai om.
Multumesc autorului si editurilor care au publicat cartea! O recomand oricui!

Prima carte mai ''serioasa'', care implica sentimente, o poveste mai ampla (dupa basme, si alte povesti pentru copii) pe care am citit-o a fost ''Singur pe lume'' de Hector Malot.
Mi-a ramas intiparita in minte ca o carte speciala, prima poveste care mi-a adus lacrimi in ochi.
Remi e un ''copil gasit''. El este vandut de parintii lui adoptivi lui Vitalis, un comedian ambulant, cu o trupa formata din caini si o maimuta. Trece prin multe peripetii, si sunt multe momente triste si foarte triste. Mai intai Vitalis moare dupa o noapte petrecuta in frig, in mijlocul iernii. Remi este luat de un florar sa locuiasca cu el si cu copii lui, 4 la numar, 2 fete si 2 baieti. Viata lui se imbunatateste, are o familie din nou. Dar florarlu pierde casa pentru ca nu isi poate achita o rata. Intra la inchisoarea datornicilor, si copii trebuie sa plece pe la restul membrilor familiei. Remi nu are de ales, si trebuie sa plece din nou pe drumuri, sa cante la harpa ca sa castige bani pentru a manca. Mai are doar un caine, Capi, din trupa lui Vitalis. Intalneste un alt baiat cu care porneste prin Franta si canta pentru bani.
Reuseste sa stranga niste bani, si cumpara o vaca pentru mama adoptiva, la fel ca cea pe care a trebuit sa o vanda din cauza nevoii de bani. Afla ca familia lui adevarata il cauta. Atunci el porneste pana la avocatii familiei, de unde ajunge sa locuiasca impreuna cu fratii si parintii lui presusi adevarati. Dar trebuie sa fuga, pentru ca ''familia'' lui comercializa haine furate, si Remi a intrat la inchisoare. A jost ajutat sa scape. Pana la urma isi gaseste adevarata mama (doamna Milligan), si descopera ca are si un frate. Eu am sarit peste multe parti, nu am loc sa scriu mai detaliat.
Este o poveste emotionanta, dar foarte usor de citit. Nu este o carte psihologica, sau cu subintelesuri, dar fiindca am citit-o cand aveam vreo 10 ani m-a impresionat foarte mult, si m-a facut sa apreciez FAMILIA.
Desi povestea nu este reala, m-a facut sa realizez ca exista copii fara familii, copii singuri cu o viata grea. Si eu trebuie sa apreciez mai mult persoanele din jurul meu. A avut un impact puternic asupra mea. Citatul nu mi-l amintesc exact, dar este dupa ce moare si florarul, si Remi trebuie sa plece din nou. Era cam asa: ''Asa imi era destinat, cand gasesc o familie pe care o iubesc sa o pierd, sa trebuiasca sa merg mai departe.'' Cred ca e cel mai trist moment din carte.

Dar am citit multe de atunci, si as putea spune ca o carte impresionanta mi se pare ''Pe aripile vantului'' de Margaret Mitchell. O carte superba, o poveste uimitoare. Personaje interesante, bine definite si construite. Povestea lui Scarlet O'Hara, o fata frumoasa care are toti baietii la picioare. Contine informatii si despre yankei.
Scarlet provine dintr-o familie bogata, cu o mosie mare. Totul este bine, are o viata fericita pana ce porneste razboiul. Atunci situatia se inrautateste, mama ei (modelul ei in viata) moare, si Scarlet devine mai egoista, ia decizii proaste. Moare si tatal ei, si ea va lupta ca sa isi pastreze mosia. Negrii sclavi sunt eliberati de yankei, si nu mai are cine sa munceasca pamantul. In timpul razboiului Scarlet este indragostita de Ashley, care este casatorit. Scarlet se casatoreste si ea de 2 ori, ambii soti ii mor, apoi este ceruta de nevasta de Rhet Buttler, care se imbogateste in timpul razboiului. Rhet o iubeste, dar ea nu isi da seama decat prea tarziu, cand el decide sa divorteze. Sfarsitul nu este unul clar, fiecare cititor isi poate imagina ce se va intampla mai departe. In final Scarlet decide sa se intoarca la mosia acum pusa pe picioare, si sa mearga sa il recucereasca pe Rhet, zicand ca : ''Si maine e o zi!''.

Din pacate nu am talentul de a alege cuvinte frumoase ca sa pot descrie o carte asa cum ar trebui.
Din fiecare carte pe care o citesc invat ceva, si probabil ma schimb, chiar daca nu imi dau seama. Schimbarile produse de carti sunt rareori simtite de cititor. Se poate vedea diferenta dintre o persoana citita si una cu un intelect inferior. Schimbarea are loc treptat, incet dar sigur, cu fiecare carte citita.


O zi buna!

O carte ce m-a impresionat profund cand am citit-o prima oara, in clasa a 7a, este "Mandrie si Prejudecata" de Jane Austen.De-a lungul actiunii se prezinta diferite povesti de dragoste, obiceiurile, traditiile si pana la conceptiile societatii secolelor 18-19. Cuplul format de cele doua personaje principale, Elizabeth Bennet si domnul Fitzwilliam Darcy, ramane unul dintre favoritele mele din intreaga literatura prin prezenta de spirit a domnisoarei Bennet, actiunile D-lui. Darcy si prin atractia pe care mandria si prejudecata fiecaruia o exercita asupra celuilalt.

Eu nu sunt o persoana care citeste.sunt atrasa de cartile cu ceva magic in ele.nu citesc eu cine-stie-ce mult dar cand citesc nu las cartea din mana.inca tin minte.cartea care am citit-o intr-o zi in ciuda faptului ca avea destul de multe pagini si era chiar grosuta a fost Colt Alb scrisa de Jack London. Sincer nu m-as fi apropiat de aceasta carte dar am vazut un film, din cate imi amintesc, care era cu Colt Alb la care mi-au dat lacrimile si m-am gandit sa citesc si cartea, care a avut acelasi efect asupra mea :X

Pentru mine, cititul este o evadare in lumea fanteziei, in care problemele, grijile dispar temporar. Ma transpun in pielea unui alt personaj, simtind ce simte el, vazand ce vede el. Este atat de placut sa fii altcineva pentru un timp, sa vezi si alte lumi care poate iti ofera perspective diferite ale realitatii, schimbandu-ti felul de a vedea lucrurile.
In general, cartile ma fac sa fiu mai optimista, pozitiva.
Ce m.a impresionat destul de mult a fost povestea care se intinde pe o serie de sase romane si anume Academia Vampirilor. Poate ca numele aduce a prea multa fantezie dar de fapt este vorba de mai multe lectii de viata.
Sincer, nu am vrut sa citesc aceste carti, dar am primit primul volum cadou si am fost nevoita sa-l citesc. Nu l-am lasat din mana pana nu l-am terminat! Mi-a placut atat de mult incat imediat ce am avut ocazia, mi-am cumparat si celelalte volume si le-am citit pe nerasuflate.
In principal, ne este oferita o perspectiva asupra unei stranse legaturi de prietenie dintre doua fete care si-ar da si viata una pentru cealalta. Dar, lucrurile se complica atunci cand acestea se indragostesc si sunt supuse unor incercari, provocari.
Rose Hathaway, o fata dhampir, este prietena cea mai buna a printesei moroi Lissa Dragomir, ultima ramasa din familia ei cu sange regal, si tot odata, menita sa-i fie gardian dupa absolvirea Academiei Sf. Vladimir.
Lucrurile par sa mearga bine pana la aflarea faptului ca Lissa este o utilizatoare a spiritului, iar puterile ei o innebunesc; Rose se indragosteste de Dimitri Belikov, instructorul ei de lupte, dhampir, cu sapte ani mai mare decat ea. Acesta se indragosteste la randul lui de Rose, insa dragostea lor este una interzisa din cauza relatiei profesor-elev. Lissa se indragoste de Christian Ozera, despre care toata lumea crede ca ar putea deveni strigoi, din cauza trecutului parintilor lui care au ales sa fie strigoi.
Iese in evidenta ideea de sacrificiu in numele dragostei, de a proteja cu orice pret persoana iubita, precum scrie in carte "dragostea si loialitatea sunt mai puternice decat legaturile de sange".
Sunt prezentate toate sentimentele pe care le poate simti un om. De la dragoste la ura, de la fericire la tristete, de la durere la frica etc.; aventuri, intamplari din care reiese cate o morala, o povata, precum si in viata esti supus unor teste din care inveti o lectie.
Binele/dragostea invinge mereu oferindu-ne si aici un final fericit.
Eu am invatat din aceasta poveste ca trebuie sa lupt pentru persoana iubita si ca trebuie sa pretuiesc fiecare clipa, nestiind ce-mi rezerva viitorul. "Traieste clipa".

M-a impresionat total volumul de debut a lui James Frey, ''Un milion de farame''. L-am citit pentru prima data pe nerasuflate, recitindu-l ulterior de mai multe ori atat in engleza cat si in romana. A fost unul din volumele care m-au inspirat sa iau scrisul mai in serios si sa public (lucru ce s-a intamplat incepand cu anul 2010). Stilul brut, franc, necenzurat a lui Frey m-a captivat din prima clipa. Cred ca in timp ce citeam volumul imi stabileam fara sa imi dau seama propriul viitor.

Seria "Cantec de Gheata si Foc" este, intr- adevar, o capodopera. In lumea lui Martin, binele si raul nu exista, personajele apar si dispar atunci cand te astepti mai putin; suspansul si emotia sunt dublate de imprevizibilitate, iar odata ce citesti un capitol, nu realizezi ca ai trecut la urmatorul.
Talentul lui Martin te face sa uiti ca existi si te plaseaza intr-un univers istoric si fantastic, de care nu scapi asa de usor.

Cum spunea si Tyrion Lannister (in prima parte a seriei- "Urzeala Tronurilor"): "O minte are nevoie de cărţi, precum o sabie are nevoie să fie ascuţită."

M-a impresionat in mod deosebit exceptionala,inconfundabila" Coliba unchiului Tom" pe care nu am putut lasa-o din mana,nici macar la scoala(pe care am luat-o cu mine si acolo).M-a marcat evenimentele descrise deoarece sunt ispirate din fapte reala,crude!

Energicul roman prezinta trasaturi din viata de sclav, dar si din cea de stapan. Uneori in lectura vedem rabdare si supunere din partea populatei de culoare alteori razvratire bine-motivata.

In acelasi timp primim reactii si din partea populatiei stapanitoare:-ori nemiloase, brutale sau consideratii inguste, necrutatoare ce spun ca un om negru nu valoreaza mai mult de un obiect ori- reactii de rascoala impotriva societatii cu legi limitate, rele si sentimente de mila si compasiune la adresa celor robi alteori - doar sentimente de indiferenta seaca sau undeva intre cele 2 reactii de mai sus amintite.

Punerea in valore a evenimentelor intamplate intr-o manifestare de necrezut a negativismului sclaviei care subjuga omenirea de culoare aducand-o la un nivel animal,modul artistic cum sunt ilustrate evenimentele "normale" din aceea vreme impletite cu ceea ce inseamna o viata de sclav,sentimentele redate cu mult suflet din partea autorului prin personajele pozitive,care au avut menirea cu o profunda atitudine de a schimba mentalitatea oamenilor de atunci, toate acestea lucruri din roman conduse de o iubire sincera, devotata catre aproapele au dus la o rascoala pozitiva si importanta impotriva petei negre din istorie.

Eu, personal ador aceasta carte, este romanul meu preferat si il recomand tutoror pentru cei care vor o experienta revoltatoare si fascinanta in acelasi timp!

Pana in prezent, la varsta de 16 ani, am citit in jur de 200-250 de carti: in engleza si in romana.
Am citit beletristica, dar si carti pentru scoala.
Cartea care mi-a schimbat modul de gandire asupra societatii este "Elixirul vietii" de Keneth Oppel. Cartea, și subiectul în sine, trezeste multe întrebări și îți dă serios de gândit.
Din aceasta carte am invatat ca exista persoane pe lumea aceasta care si-ar da viata pentru cineva apropiat, aici de fata Vicktor pentru Konrad, fratele sau, care sufera de o boala fara leac.
Cand Vicktor afla ca exista o "licoare", care luata ca tratament ii poate salva viata fratelui sau geaman, face tot posibilul sa descopere cheia catre sanatatea lui Konrad.
Vicktor isi pune viata in pericol in tot acest timp, deoarece reţeta conţine trei ingrediente, extrem de rare şi periculos de obţinut.
In tot acest timp Vicktor se lupta cu dragostea pentru Elisabeth, o verisoasa indepartata, si viitoare sotie a lui Konrad.

" - Dacă am să merg prin pădure în beznă şi am să mă caţăr într-un copac, am nevoie de haine potrivite. Haine care nu se fac pentru femei. O să am nevoie de nişte pantaloni.
- Pantaloni? am spus eu, uluit.
- Pari surprins.
- Am presupus că doar Henri şi cu mine o să ne căţărăm în copac.
- Ah! A dat din cap cu un aer umil. Da, presupun că ai dreptate. Eu pot să stau jos şi să fac goblenuri la lumina felinarului.
- Elizabeth., am început eu, simţind furia din tonul ei.
- ..sau să visez la ultima modă de la Paris.
- Polidori a spus că e foarte înalt copacul.
- Precum cel din care te-am salvat eu acum câţiva ani?"

Din acest citat am invatat ca femeile sunt egale cu barbatii in tot ceea ce fac, iar Elisabeth ar face orice pentru ai salva viata lui Konrad fiind constienta cat de periculoasa este aceasta misiune.

Nici nu stiu cu ce sa incep. In primul rand, am citit toate raspunsurile utilizatorilor, si vad ca TPU are multi "soareci de biblioteca", printre care ma numar si eu. N-am decat aproape 21 de ani, insa am citit pana acum o gramada de carti, bune, rele, ciudate, misterioase, blamate, criticate sau aclamate; de la SF la psihologice, de la romane de dragoste la carti de groaza, biografii, sau carti dupa biografii, inspirate din realitate sau pur fictionale, volume de poezii si teatru, drame sau comedii, in fine, o gramada. Chiar si cateva utopii. Insa nici una nu m-a impresionat asa tare ca Biblia, si sunt dezamagit sa constat ca aici, pe forumul TPU, unde zilnic apar intrebari contradictorii intre asa zisii "atei" si asa-zisii "drept-credinciosi", cum spuneam sa constat ca nu a zis nimeni de Biblie. Si doar Romania este considerata o tara crestina, majoritar ortodoxa, una care are dreapta credinta.
Ma rog, nu am venit sa fac pe desteptul si pe credinciosul, insa vreau sa imi aduc si eu aportul la intrebarea de mai sus si sa declar ca nici o carte nu m-a impresionat atat de mult ca aceasta. Adica, pe de o parte este plina de mister, pe de alta parte plina de promisiuni care fac imaginatia sa o ia razna, dar in acelasi timp si de pedepse, blesteme si judecati, care se ridica la acelasi nivel(ti se zbarleste pielea pe tine numai cand incerci sa ti le imaginezi). Si, in acelasi timp, ceea mi-a atras atentia la aceasta carte, a fost faptul ca prezinta personajele intr-o lumina care descopera totul, nu ascunde si nu menajeaza nimic. Pana si cei mai mari eroi au partea lor de greseli si slabiciuni, decizii gresite si indoieli. Pe scurt prezinta omul asa cum este el, atat pe el cat si gandirea lui, felul lui de a gandi nu este invaluit si protejat de idei filozofice inalte cum am citit adesea in romane psihologice sau alte carti cu nume grele. Ce sa mai spun, inchei facand o invitatie, daca vreti sa invatati lectii de viata(si de moarte), aruncati o privire mai atenta in cea mai vanduta, tradusa si citita carte din lume( 3.9 miliarde exemplare vandute in ultimii 50 de ani)!
O sugestie: cel mai bine incepeti cu inceputul, intrucat are valente istorice si este mai captivanta. Cel putin din punctul meu de vedere.

Nu pot sa mentionez un singur pasaj preferat, dintr-o carte de peste 1200 de pagini, insa pot cita un pasaj, care da o idee asupra dragostei adevarate:"Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, dragostea nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se aprinde de mânie, nu se gândeste la rău."
Referitor la schimbari, sau ce atitudini te determina sa iei citind-o, mi-am adus aminte de cuvintele pictorului Ștefan Câlția: „Bunica Eudochia rostea totul blând, cu vorbe bine alcătuite. Ascultam cum cuvintele curg limpezi şi frumoase. Bătrâna, cu mersul greu, păzea oalele de pe plită şi, când clocotul îi dădea răgaz, se răsucea spre masa unde era cartea şi citea. A citit toată viaţa aceeaşi carte. Aveam mai bine de 40 de ani când mi-am dat seama că bunica mea cu patru clase vorbea atât de frumos pentru că toată viaţa ei a citit Psalmii".
Tot ce pot sa spun e ca pentru mine, sa citesc Biblia a fost o experienta marcanta, este cartea care m-a marcat cel mai mult citind-o.

Sunt asa cum sunt, poate un om bun, poate rau, datorita unei carti:
Alexandr Volcov - Doi frati.
La 13 ani am citit-o si a fost ca o operatie pe creier. M-a facut sa inteleg ca nu conteaza ce esti, conteaza doar cine esti. Am aflat din cartea asta cum s-a ridicat un imperiu, cu ajutorul oamenilor mari, si am inteles in primul rand ce inseamna un "mare om". In carte este vorba de Tarul Petru cel Mare, si un mare om: un simplu strungar, cu a carui dedicare s-a construit Sankt Petersburg. Concluzia este ca poti fi chiar tractorist, dar in acelasi timp, cel mai bun tractorist din cati exista, si tot vei fi respectat.
Aveti un exemplu: Ioandelasal, in categoria Legislatie

Sa nu uit de Robocop Am citit cartea asta cand eram mic, aveam piciorul rupt. In salon cu mine era un pusti de varsta mea, cam 11 ani, care tocmai terminase de citit cartea cand am fost eu internat, si a doua zi avea sa plece. Asa ca am citit pana la doua noaptea, pentru ca el nu a vrut nicicum sa-mi lase cartea, oricat l-am rugat. Ii placea coperta Nu m-a schimbat cu nimic, dar am uitat de durere.

Am o carte pe care am citit-o prima dată la 10 ani şi de atunci o recitesc în fiecare an de câteva ori chiar.Se numeşte "Trei într-o barcă", de J.K.Jerome.Ea m-a învăţat că lucrurile sunt mai simple decât par şi că doar noi le complicăm din proprie iniţiativă.Cu "Trei într-o barcă" am întreprins călătorii uimitoare fără să scot piciorul din casă.
Nu poţi să ştii ce înseamnă umor şi cu ce se mănâncă dacă ai trecut neglijent pe lângă acest roman alegând Coelho sau orice altă vulgaritate literară care depăşeşte orice bun simţ.
Altă carte,alt autor.Îl consideram pe Dostoievski inaccesibil,mi-era teamă că n-o să-l înţeleg,dar cartea pe care am citit-o,"Crimă şi pedeapsă", mi-a schimbat părerea.Din "inaccesibil", a devenit extraordinar de bun.
Mi-a fost greu să mă despart de carte, mi-a arătat ce face deznădejdea din om, cum îl marchează pe om sărăcia şi viaţa grea.
„Cine are constiinta, sa sufere, daca devine constient de greseala lui. Asta-i va fi pedeapsa – in afara de ocna, bineinteles."

Cel mai mult mi-au placut "invocarea" de Kelley Amstrong.Si toate voumele din "jurnalele vampirilor".Au fost super nu m-am despartit de acele carti cat timp le-am citit.

Singur pe lume (titlul original Sans famille) este un roman celebru în toată lumea, publicat inițial de Hector Malot în 1880 la editura Hetzel din Paris.Am citit aceasta carte si m-a impresionat personajul principal Rémi.Imi place lupta lui cu viata, vointa si dorinta de a trai. Jérôme Barberin un personaj foarte crud si nemilos dar prin comportamentul sau ne dam seama ca este un om care a trecut prin multe in viata, adica l-a vandut pe Rémi doar pentu a face banii ceea ce evidentiaza setea neastamparata pentru banii.
Personajul Vitalis : muzician ambulant, care îl cumpără pe Rémi de la Jérôme Barberin, un om milos si bun la suflet! Suflețel, Capi, Zerbino și Dolce : animalele din trupa ambulantă a lui Vitalis, sunt foarte amuzante dar in multe intamplari dau dovada de loialitate. Toate personajele au un farmec aparte si impresioneaza printr-o calitate ascunsa! Cel mai mult m-a impresionat acest fragment:
''În familie

Au trecut anii... mulţi, dar scurţi, căci au fost plini numai de zile bune şi fericite. Locuiesc acum în Anglia, în casa părinţilor mei. Copilul nimănui, copilul părăsit şi azvârlit de colo-colo, în voia soartei, fără o licărire de speranţă care să-1 călăuzească în vâltoarea vieţii, fără un acoperiş sub care să se adăpostească, are azi o mamă şi un frate, pe care îi iubeşte şi care îl iubesc. Sărmanul hoinar care în copilărie a petrecut atâtea nopţi prin grajduri, prin şuri sau prin margine de pădure, sub lumina stelelor, este acum în casa lui şi a părinţilor lui.

La vreo douăzeci de leghe spre vest de la locul unde m-am îmbarcat cu ani în urmă, hăituit de poliţie, pe un deal împădurit, se înalţă o casă acoperită cu iederă bătrână. Frunzişul ei des năpădeşte cu mantia lui de verdeaţă arabescurile şi chenarele măiestrit săpate în piatră albă în jurul uşilor şi ferestrelor. De jur împrejur se întinde o grădină mare, cu copaci bătrâni, neatinşi de secure şi topor, şi străbătute de pârâiaşe limpezi ce udă mereu iarba fragedă. Într-o pădurice de fagisrtăvechi din apropiere se strâng ân fiecare noapte cârduri de ciori care vestesc prin croncănitul lor revărsatul zorilor sau asfinţitul soarelui.

Aici în casa părinţilor şi bunicilor mei; locuim întreaga familie; mama, fratele, soţia mea şi eu.'' Din aceasta carte am invatat ca nu conteaza conditia sociala orice fiinta trebuie ajutata si ocrotita, Am invatat sa ma multumesc cu ce am pentru ca altii nu au, am invatat sa-mi apreziez mai mult prietenii care chiar daca nu o arata ma iubesc si sunt acolo la clipe de fericire si tristete!

Eu sunt mai mult cu acele carti care au actiune si o poveste buna care sa aiba si putina logica in ele.

Si mai mult imi place literatura SF, mai ales cartile mai "horror" cu foarte multe detalii.

Deci, revenind la intrebare, cartea mea favorita este "World War Z" de Max Brooks.

Desi am citit destul de multe carti, ultima m-a impresionat mult, Eon: Ochiul dragonului se intoarce de Alison Goodman, e o carte frumoasa ce imbina mitologia Japoniei si Chinei, este despre tradare si incredere. Este o carte ce arata cum te poate schimba un titlu nobiliar si o minciuna. Personajul principal este foarte unic si interesant

Fluturi de Irina Binder.
Când îmi doresc,, să evadez,, aleg lectura. Pentru mine, cărțile sunt o comoară, dar și un refugiu. Cu fiecare carte citită, acumulez cunoștințe bazate pe experiențe de viață, sentimente și trăiri din cele mai diverse. Pasajul meu preferat e următorul:,, Viața, drumurile, loviturile și oamenii ei te pot îndepărta sau apropia de tine...Totul ține doar de alegeri.,, Îmi plac aceste cuvinte, deoarece exprimă realitatea pe care o trăim...zi de zi.În afară de cele menționate deja, conținutul dar și modul de exprimare al autoarei m-au ajutat să trag concluzia următoare:
Existența noastră e o piesă de teatru cu o singură reprezentație ( ni se oferă o singură șansă de a ne juca rolul).

Cel mai mult mi-a placut cele 3 volume scrise de kelley amstrong:invocarea, revelatia si rafuiala.cand m-am apucat de citit nici nu am mai putut sa le las, sunt foarte frumoase.

Cartea care m-a impresionat cel mai mult....Bel-Ami de Guy de Maupassant.Nu stiu exact pasajul dar este atunci dupa ce se casatoreste cu fiica lui Rousset si ii spune lui Clotilde ca de fapt o iubeste pe ea.M-a ajutat sa ajung la concluzia ca in viata, orice ar fi, trebuie sa-ti atingi telul.Nu stiu daca m-a schimbat intr-un fel...
Numai bine!

Fluturi de Irina Binder.
Cartea arata tot ce un om poate simti.Te impresioneaza cum tu te regasesti in ea, in cuvintele ei, in trairile ei.E superba.
Povestiile ei iti arata tot ce si tu ai simtit la un moment dat sau vei simti.
Povesteste cu daruire, spune tot ce simte si tot ce simtea.
Pasaje sunt multe, cam toata cartea este despre viata unui om.

Cele mai dragi carti ale mele sunt cele scrise de Eric-Emmanuel Schmitt, vorbesc aici despre "Ciclul invizibilului", carti in care copii sunt inocenti, scumpi, au nevoie de protectie si indrumare. Adultii sunt in general cei care ii indruma, ies niste romane pe care le citesti dintr-o suflare. Tot la fel mi se pare si cartea Aglajei Veteranyi, "De ce fierbe copilul in mamliga", o carte abosult simpatica, cu un umor savuros. Cartea o prezinta pe autoare in copilarie, prezentata din perspectiva eului-copil, romanul prezinta familia si contextul in care aceasta a trait, dar si viata nelipsita de suisuri si coborasuri. Se trage dintr-o familie de circari, familie in care normalul inseamna anormal, de la mama care "atarna pe par" pana la tatal vitreg care e clovn si cineast amator. Din cauza ca este narat la persoana intai, cu vocea unei fetite, naratiunea este plina de inocenta, chiar daca evenimentele descrise sunt si traumatizante, eveniment ca violul si relatia incestuoasa.
Pot sa spun ca este una dintre cele mai abstracte carti pe care le-am citit, va las un citat:"În fiecare oraş nou sap o groapă în pământ în faţa vagonului în care locuim, îmi vâr mâna înăuntru, apoi capul şi aud cum respiră Dumnezeu sub pământ şi mestecă. Uneori aş vrea să mă scufund, în ciuda fricii mele, până acolo, ca să mă las muşcată de el. (…) Îngerul dansează pe cântecul trist al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu vrea să se bucure.", am savurat-o la maxim si imi doresc sa o recitesc, ba chiar sa o am in biblioteca personala. M-am regasit in aproape fiecare pasaj al cartii, si eu eram genul de copil care analizeaza totul in jur fara a vorbi prea mult. Daca as castiga, sigur cartea aceasta ar fi in topul listei.
P.S va recomand si voua sa cititi aceasta carte, daca doriti sa intrati in lumea circului, in lumea unei familii de circari cu bune si cu rele, prin ochii unei copilite inocente care trebuie de voie de nevoie sa devina maleabila si sa se adapteze familiei sale.

Dintre toate cartile, pe mine m-a impresionat Dama de pica
De ce? Pentru ca de cate ori ma intreaba careva ce m-a impresionat si zic "Dama de pica" ori rade ca prostu', ori se enrveaza ca il iau peste picior...
Dar mie imi place Puskin, umorul sau fin si taios, acum ce sa fac?! Ce vroiai sa zic?
Ca mi-a placut Dama cu camelii, numai ca sa inteleaga bolovanu' la ce ma refer? Nu mi-a placut aia, na, prea siropoasa dupa gustul meu...

Jurnalele vampirilor

Cel mai mult mi-a plăcut cartea "Mănâncă, roagă-te, iubește" scrisă de Elizabeth Gilbert deoarece prezintă lucrurile cu adevărat importante în 3 țări impresionante: Italia, India și Indonezia.