Considerati ca fericirea este un privilegiu? indiferent de forma sau masura.
Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii?
Corect, dar poti fi multumit de eforturile pe care le faci pentru a schimba circumstantele. Si Michael Jordan a ratat peste 9000 de aruncari la cos, dar perseverenta si munca depusa l-a motivat sa mearga mai departe. Daca privesti viata din perspectiva asta, orice in lumea ce ti se intampla poate fi vazut ca o provocare, decat ca un dezastru. Depinde de tine cum privesti situatia.
De exemplu Epictet. Un mare filosof Grec a trait majoritatea vietii sale sub sclavie. Nu avea absolut nimic in posesia lui. Cu exceptia unui singur lucru: Mintea lui. Mintea unui om nu poate fi detinuta de nimeni in lumea asta. Nici macar de Dumnezeu daca chiar exista. Si uite asa Epictet al nostru si-a folosit mintea la capacitate maxima, traind fericit, ajungand in final chiar sfatuitor al imparatilor din era aceea.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Privilegiu e sa ti-o pastrezi, ca in copilarie foarte multi sunt fericiti indiferent de greutati, apoi isi pierd fericirea pe drum...
Răspunde
Este multa discutie de facut referitor la ceea ce intrebi, ar fi multa 'filosofie'!
am sa incerc sa fiu precis si sa scriu putin!
Din punctul meu de vedere, am ajuns la concluzia (actual) ca fericirea ti-o dau oamenii, oamenii din jurul tau, oamenii pe care ii intalnesti, rudele, apropiatii, chiar strainii de multe ori etc
oamenii in societate iti deschid sau inchid usi! sunt unii care cred ca ei traiesc solitari, si nu au nevoie de nimeni, dar poate sunt sus pe scara ierarhica ca si meserie...deci si ei sunt inconjurati de oameni la servici,pe strada, in orice loc merg...ei se simt singuri si traiesc ca atare,dar vor nu vor depind si de altii!
cred si faptul ca unii oameni sunt nefericiti indiferent ce fac, uneori tine de propriul lor comportament,gandire,unii au afectiuni psihice,altii afectiuni de alta natura,boli care ii fac sa nu fie vreodata fericiti,altii nu stiu cum reusesc dar sunt impacati si fericiti desi sunt putrezi de bolnavi!
am intalnit oameni care nu aveau propria lor masa,casa,masina etc se chinuiau de pe o zi pe alta, munceau sa isi duca traiul, dar aveau o anumita fericire in chip si imi dadeam seama de acest lucru stand de vorba cu ei si analizand gesturile lor si vorbele lor, cunoscand si situatia lor
am intalnit oameni nefericiti care aveau de toate, nu le lipsea nimic!
ar fi foarte multe de discutat
"Considerati ca fericirea este un privilegiu?"
da, daca ea este oferita de o Putere din Univers, doar unora!
"Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii? "
pe acelasi principiu cu universul si daca acest lucru este dictat de lucruri metafizice atunci putem afirma ca unii sunt sortiti sa fie nefericiti
imi amintesc versurile Deliei si pun doar un fragment mic dintr-o piesa din trecut, care are relevanta in ceea ce discutam noi aici, si anume "am tot ce imi doresc, dar nu pot sa zambesc"
daca ai totul atunci ce iti lipseste? de ce nu poti fi fericit?
deci ceva lipseste!
Pai tu alegi daca esti captiv sau faci astfel incit sa te bucuri de rol...
Te referi la faptul cum privesi lucrurile? asta e nebunie curata sa preferi sa vezi altfel o situatie decat asa cum e.
Si da si nu!
familia nu ti-o poti alege, insa prietenii da!
unii merg strict dupa dictonul 'cine se aseamana se aduna se aduna', am amici din copilarie care sunt proxeneti, ce crezi? nu sunt prieten cu ei si nici ei cu mine, pentru ca nu avem scopuri si nici ocupatii identice! nu vreau sa ma insotesc cu astfel de oameni!
am si zis ca tine de mai multe chestii unele strict de viata altele le-am numit "metafizica", ceea ce ai spus tu "soarta"!
cred ca este un subiect destul de complicat de dezbatut si mai ales de tras concluzii si reliefat postulate, insusi intrebarea are un caracter nepalpabil, care nu poate fi perceput cu simturile noastre...cand aducem in discutie termenul de soartă! dar nu spun prin asta ca sunt vorbe in vant sau fara a putea fi posibile!
in prima parte a "discursului" de mai sus m-am raportat la fericire si nefericire prin prisma umanitatii, in josul comentariului am spus de metafizica, de soarta si de lucruri care nu sunt palpabile!
viata este putin din toate
Simplul fapt de a fi inca in viata, sănătoasă si capabila.
Înțelept răspuns, dar uneori totul pune atâta presiune încât nu mai știi ce să faci, nu mai poți, îți vine să dispari și înțelegi că nimeni n-o să-și aducă aminte de tine. Și la urma urmei fiecare om are un comportament diferit și oricum găsesc pe cineva care să le fie aproape și să-i iubească, dar de ce nu în cazul tuturor se întâmplă asta? De ce unii oameni trebuie să fie așa puternici ca să treacă prin viața asta? Poate nu vor. Poate vor să fie și ei primiți și plăcuți așa cum sunt. De ce nu se întâmplă așa și în cazul lor? Pot exista oameni cu aceleași comportament. Să presupunem că 2 persoane au un comportament la fel și una dintre ele găsește omul care să-l iubească, dar celălalt nu? De ce se întâmplă astfel? Cum ar trebui să procedeze o persoană care este respinsă de societate? Care nu găsește prin jur oameni pentru el?
Nu vreau sa dau un raspuns care sa implice peste 2000 de cuvinte!
insa si in cazul celor expuse de tine cu cele 2 persoane care sunt relativ la fel (desi biologic suntem diferiti) dar doar 1 singura persoana are noroc in viata, pe mai departe, este vorba despre aceasta metafizica, SANSA
cine crede ca viata este doar probabilitate matematica, atunci greseste! are si 'matematica' influenta ei asupra vietii dar nu 100%
posibil si in Univers sa guverneze aceeasi forma 'matematica' dar asigur pe toate lumea ca ea nu este o "matematica de liceu" ci una de nivel "universitar"...ca sa explic aceasta analogie exista lucruri in Univers care au logica pamanteasca si altele guvernate de un 'Haos organizat' 
crestinii aduc in discutie guvernarea Universului de catre Dzeu
eu consider acelasi Dzeu stapanul Universului, insa cred ca mai sunt multe alte elemente pe langa Dzeu pe care la fel nu le stim si nici nu avem cum sa le luam in calcul
Cred ca am metaforizat corect prin termenul 'haos organizat', totusi acest paradox
Edward Lorenz spunea, "Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic." În termeni mai simpli, există o ordine ascunsă în orice evoluție aparent haotică a oricărui sistem dinamic complex.
Cred ca fericirea tine mult de ce iti doresti si in ce masura esti sau nu pe drumul care duce la ceea ce iti doresti.
Nefericirea o vad ca pe un lucru care apare atunci cand esti intr-un stadiu in care nu vrei sa fii. Poate nu-ti mai suporti seful sau nu mai suporti ceea ce faci, dar esti obligat sa ramai acolo de diferite circumstante. Poate nu-ti mai suporti sotul, dar ramai pentru copil, etc. Asta ar fi explicatia palpabila, simpla si logica.
Totodata, cred ca fericirea e ceva ce trebuie sa existe in prezent, pentru a exista si in viitor. Daca nu poti fi fericit cu ce ai acum, nu vei putea fi fericit nici cu ce vei avea in viitor.
"Te referi la faptul cum privesi lucrurile? asta e nebunie curata sa preferi sa vezi altfel o situatie decat asa cum e."
Tocmai, ca trebuie sa o privesti exact asa cum e. In viata, se intampla o multime de lucruri pe care nu le poti controla. Ce poti controla, este felul in care te raportezi la ele.
Tu esti controlat de gandurile tale. Odata ce incepi sa le intelegi si sa le controlezi, vei putea sa vezi altfel lucrurile si probabil vei fi si mai prezent si fericit. Mancarea de exemplu, are un gust complet diferit cand doar mananci si nu te gandesti la nimic altceva.
"Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii?"
E un subiect mult prea complex. Cred ca majoritatea oamenilor functioneaza dupa un set de reguli, principii, frici si trairi din copilarie. Acelasi lucru ar putea fi interpretat in 100 de moduri, de 100 de oameni diferiti. Totodata, daca un om care s-a nascut fara maini sau picioare poate fi fericit si unul care are totul, de la bani, la familie, la sanatate, poate fi nefericit, inseamna ca fericirea nu e ceva ce iti e sortit sau nu.
Gandeste-te ca nu esti niciodata nefericit in somn. Nefericirea vine abia cand te trezesti si creierul tau incepe sa iti spuna tot ce nu e ok cu viata ta. Daca il lasi sau nu sa o faca, e doar alegerea ta.
Poate n-ar trebui să fim chiar răi, doar că nu ar trebui să mai avem așteptări, pentrucă așteptările ne distrug. Poate ar trebui să nu mai fim atât de organizați și să primim lucrurile așa cum sunt și surprizele vieții. Să trăim viața așa ca nouă să ne fie bine și dacă noi o să ne simțim bine se vor aranja și lucrurile din jur.
Păi în niciun caz nu m-am referit la ei, ce-i care au avut conflicte cu mine să nu se gândească că sunt așa. Unii ar trebui să mai lase de la ei și să nu se creadă mereu prea deștepți pentru că nu e așa. Și oricum aici pe TPU oamenii ar trebui să fie mai prietenoși că o să mai vreie după asta apreciați sau să primească răspuns la întrebări.
Cauzele nefericirii sunt sociale sau de situatia vietii. Cauzele genetice sau biologice exista, dar nu sunt asa de important, sunt numai predispozitii. Sunt 9 cauze ale nefericirii in cartea Lost Connections de lui Johann Hari.
1. Deconectarea de la munca semnificativă;
2. Deconectarea de la alte persoane;
3. Deconectarea de la valori semnificative;
4. Deconectarea de la traumele din copilărie;
5. Deconectarea de la statut și respect;
6. Deconectarea de natură;
7. Deconectarea de la un viitor sigur;
8 si 9. Cauze genetice si psihologice
Deconectarea de la traumele din copilarie- pai asta nu e un lucru bun?
El spune ca traumele trebuie procesate si integrate.
Iata ca si cei trecuti de 25-30 de ani, 40 sau de 50 de ani ar trebui sa ia atitudine si sa plece urechea si la vorbele acestei tinere pline de intelpciune, nu glumesc!
dar multi in aroganta lor specifica, nu baga in seama pe nimeni si se cred din simpli muritori adevarati zei ai Universului, ai intelepciunii si atotcunoasterii
Nu. Poti sa fi fericit si daca esti rupt in fund de foame. De ce ar fi un privilegiu?
Nu. Cum am spus si mai sus, nu depinde de soarta. Depinde de perspectiva.
Cand vorbim de oameni privilegiati, vorbim de oameni cu anumite atuuri sau cu statuturi sociale distincte in avantajul lor. Fericirea nu poate fi un atu sau un statut pe care doar unii il au. Fericirea e un mod de a privi viata. Asta nu ti-o poate da nimeni, pentru ca deja exista in noi toti. Depinde de noi daca alegem sa fim sau nu fericiti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
