Considerati ca fericirea este un privilegiu? indiferent de forma sau masura.
Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii?
Corect, dar poti fi multumit de eforturile pe care le faci pentru a schimba circumstantele. Si Michael Jordan a ratat peste 9000 de aruncari la cos, dar perseverenta si munca depusa l-a motivat sa mearga mai departe. Daca privesti viata din perspectiva asta, orice in lumea ce ti se intampla poate fi vazut ca o provocare, decat ca un dezastru. Depinde de tine cum privesti situatia.
De exemplu Epictet. Un mare filosof Grec a trait majoritatea vietii sale sub sclavie. Nu avea absolut nimic in posesia lui. Cu exceptia unui singur lucru: Mintea lui. Mintea unui om nu poate fi detinuta de nimeni in lumea asta. Nici macar de Dumnezeu daca chiar exista. Si uite asa Epictet al nostru si-a folosit mintea la capacitate maxima, traind fericit, ajungand in final chiar sfatuitor al imparatilor din era aceea.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Fericirea e rara, majoritatea oamenilor sunt sortiti nefericirii.
Si asta pentru ca, ca sa fi fericit trebuie sa ai un mix din mai multe si echilibrat, chestie cam rara:
1 - Sanatate
2 - Implinirea sufleteasca durabila (nu doar la indragosteala), dar si in amicitii.
3 - Fizic atractiv pentru a avea parte repede de simpatia sexului opus, fapt care duce la implinirea sexuala macar, care este foarte importanta, sau chiar poate iesi si ceva sufletesc pe termen lung.
4 - Cariera dorita si situatia financiara dorita
Putini au toate astea, deci da, e un privilegiu, e loteria vietii.
I-am explicat lui GabiDumitrescu dar la alta chestie, si anume de ce in copilarie suntem fericiti chiar independent de greutati.
Si poate asta trebuia sa mai adaug ieri la intrebarea ta.
Ca s-ar putea sa nu fie chiar asa cum ca neaparat lipsa acelui mix ar duce la nefericire.
Dar e doar o varianta.
Pana la urma dereglarea e la bibiloi. Ca si aia care le au pe toate o sa vezi ca se apuca de droguri ca se plictisesc, sau ajung sa nu mai fie fericiti tocmai ca au tot fost.
Deci oricum la copii asa ceva nu se intampla, sunt ok la infinit.
Chimia din creier, ca daca e o dereglare (chiar naturala cum i-am zis lui Gabi), oricum o dai nu e bine! Aici e aici, cam asa reiese ca e chimia problema si nu neaparat mediu.
Varianta asta e mai realista decat aia data de mine ieri.
"Mda, sunt nefericit, vreau sa fiu, nu sunt ca..aia aia".
"aaa am fost fericit, le am pe toate dar nu sunt bine, parca vreau altceva...dar nu stiu ce".
Prob e ca orice ar avea, e tot una, ca nu acolo e problema.
Unii se drogheaza si devin fericiti in acelasi mediu, si aia care nu erau fericiti, si ala care erau dar s-au plictisit (alta dovada ca, chimia e de vina si era), adica se repara deficitul de neurotransmitatori care in copilarie nu era.
Doar ca nu tine mult pentru ca apare toleranta si te simti ca dracii daca nu mai iei, iar daca iei abia daca esti pe la cum erai inainte.
Ca e hiperstimulare si creierul se apara, el strica distractia, nu drogul in sine e de vina.
Adica devi prea fericit peste normalul din copilarie.
Deci e destul de complicata treaba.
Si nici medicii nici psihologii nu iti spun toate astea.
Te iau tot cu mediu si atat.
Dar nu iti explica de ca ca si copil erai foarte bine cam indiferent de mediu.
Nu iti spune de ce la o zapada excesiva, ei rad, iar adultii plang, desi si copiii sunt afectati de asta. Iti doarme pe banca dar rad si se joaca.
Privilegiu e sa ti-o pastrezi, ca in copilarie foarte multi sunt fericiti indiferent de greutati, apoi isi pierd fericirea pe drum...
Cand s-a dus copilaria esti captiv in rol...
Pai tu alegi daca esti captiv sau faci astfel incit sa te bucuri de rol...
Te referi la faptul cum privesi lucrurile? asta e nebunie curata sa preferi sa vezi altfel o situatie decat asa cum e.
Fericirea sa pierde pe drum pentru ca apare o depresie mascata naturala. Ca de aia in copilarie suntem fericiti orice e.
Chimia din creier sta sus adica ca la programare:
If e ok, atunci ma simt bine.
If nu e ok, atunci tot bine ma simt.
Adica...in urma unei probleme nu pica chimia in urma careia nu mai esti bine.
E strict chimica treaba.
Asa se si arata ca depresia nu prea e data de mediu cat de reactia la mediu, iar aia e data de genetica cum da chimia aia.
Cauza acestei depresii mascate ar fi cum ca, copilul trebuie sa fie asa ca sa invete aia si aia, curiozitate, bucurie ca sa-l motiveze sa invete si altele.
Odata adult nu s-a mai considerat (de natura) ca e cazul sa fi asa, ci doar sa folosesti ce ai invatat.
Asa ca...nu mai conteaza sa te bucuri asa mult la ceva, conteaza sa tragi ca sa nu mori.
Dar daca te joci pe la chimia aia, se poate sa fi fericit oricum ca in copilarie, doar sa stie medicii ce sa dea, cum sa dea.
Nu stiu ce e daca un sanatos ia antidepresiv, daca elimina depresia aia naturala mascata.
"Sanatos", ca real...din moment ce nu te ma bucuri asa ca lumea de chestii marunte, nu mai consider sanatos.
Eu m-am mai jucat cu chimia si se vedeau imediat modificari.
Deci are explicatie, nu e asa aiurea treaba.
Multi constata ca nu mai sunt ca in copilarie dar nu stiu de ce concret, nu stiu mecanismul.
Lasa grijile, ca exact cum ai spus, indiferent de greutati erai fericit in copilarie.
Ca aveai griji mai ca adultii, invatai de rupeai, teme acasa, ascultat la n materii, examene, nu e ca nu aveai griji.
Cand e inundatie oamenii vaaai ce e, copiii se joaca in apa aia, si ala de 11-12 ani.
Chiar daca casa le e afectata, tot au tonusul sus si chef de joaca.
Interesanta abordare a problemei si realista.
Din cate am observat eu personal depresia poate sa fie de mai multe feluri, raspunsul tau la mediul inconjurator cum ai zis si tu, depresia data de un nivel prea mare de serotonina/dopamina cum ar fi abuzul de droguri/alcoale, un eveniment tragic din viata ta peste care nu poti sa treci si depresia genetica, ma rog, predispozitie genetica spre depresie. Un exemplu bun fiind traumele la care mama este expusa cat timp copilul este in ca un fat si se transmit copilului de catre mama.
Depresie e endogena si exogena, prima nu are leg cu mediu.
Aici la oamenii astia ba nefericiti ba plicitisiti de fericire, e un dezechilibru chimic.
Ptr ca la nefericiti e un deficit de serotonina sau ce o fi (aia naturala probabil), la ailaltii nivelul de serotonina si dopamina care a stat sus mult timp, face toleranta!
Ca la droguri de fapt, nr de receptori se reduc si aceiasi cantitate de din aia nu mai dau starea okey chit ca ai de toate.
Dar la copii nu apare toleranta!
Nu apare ca genetic sunt programati sa nu apara, si poate are legatura cu evolutionismul cum am zis.
De aia trebuie daca putem umbla la chimie sa fie la nivelul din copilarie dar sa nu apara toleranta! Aici e complicat.
Ca plictisul ce e? Nu te mai bucuri de mare lucru ca in depresie desi ai de toate.
Te plictisesti de iubirea partenerului, te plictisesti de ce faci cu banii, deci iti pica chimia.
Si atunci ce face, ia droguri, alea urca chimia si cu nr de receptori redusi, o sa ai cam acelasi efect sau mai sus, ca inainte.
Nr de receptori se reduc si mai tare ca reactie la abuz, si ai pus-o.
Mareste doza de drog, se vor simti iar bine, receptorii se retrag si mai tare pana ce cantitatea maxima de chimie data de orice doza de drog nu poate sa iti mai dea starea aia cu nr ala de receptori extrem de mic.
Si...cand scoti drogul, secretia revine la cum era inainte dar pe un nr de receptori f mic, si te simti ca dracii, ala e sevrajul.
De aia daca faci pauza de drog iti poti reveni, corpu stie ca nu e okey si incet incet iti urca nr de receptori la loc, si o sa fi iar plictisit dar mai bine ca in sevraj. Ca te intorci la starea de la care ai plecat.
E delicat.
Da, stiu cum functioneaza treaba pe pielea mea...
Deci stii cum functioneaza, e bine, am inteles ce vrei sa spui.
Cand om ajunge sa manipulam genetica complet, atunci va fi altceva.
Adica cand ajungi sa faci ce fiinta vrei tu in laborator cu ce caracteristici vrei tu, de la cate degete are la maini sau la ce o fi, si pana la caracter, instincte, dorinte, metabolism, etc.
Vei programa genele sa comande modificari, de exemplu, e unu cu inteligenta slaba.
Aia vine tot din creier, undeva ceva e diferit fata de la un destept.
Si...stii cum e programata gena aluia care a comandat formarea creierului, o programezi si la asta la fel, incepe zona aia sa se modifice ca la ala destept, si devine si asta destept.
Asa va fi, dar nu mai apucam, ca, cu poluarea asta vom muri mai repede.
Altfel fericirea e rara si intamplatoare si scurta la adulti cam orice ai avea.
Mi-e scarba ca sunt om si natura s-a gandit doar la supravietuire si reproducere si deloc si la confortul nostru.
Ca de aia suntem asa! Ce nu ajuta la alea, nu a considerat ca mai e necesar.
De ce suntem rai majoritatea? Ca...nu e necesar sa fim buni, aia buni mureau in acenstral si nu se reproduceau.
Asta apropo de aia care "oare de ce suntem asa rai?".
Primesc tot felul de raspunsuri (doar ala corect nu), si iar ramane cu intrebarea pana moare.
Aia buni sunt f putini.
Este multa discutie de facut referitor la ceea ce intrebi, ar fi multa 'filosofie'!
am sa incerc sa fiu precis si sa scriu putin!
Din punctul meu de vedere, am ajuns la concluzia (actual) ca fericirea ti-o dau oamenii, oamenii din jurul tau, oamenii pe care ii intalnesti, rudele, apropiatii, chiar strainii de multe ori etc
oamenii in societate iti deschid sau inchid usi! sunt unii care cred ca ei traiesc solitari, si nu au nevoie de nimeni, dar poate sunt sus pe scara ierarhica ca si meserie...deci si ei sunt inconjurati de oameni la servici,pe strada, in orice loc merg...ei se simt singuri si traiesc ca atare,dar vor nu vor depind si de altii!
cred si faptul ca unii oameni sunt nefericiti indiferent ce fac, uneori tine de propriul lor comportament,gandire,unii au afectiuni psihice,altii afectiuni de alta natura,boli care ii fac sa nu fie vreodata fericiti,altii nu stiu cum reusesc dar sunt impacati si fericiti desi sunt putrezi de bolnavi!
am intalnit oameni care nu aveau propria lor masa,casa,masina etc se chinuiau de pe o zi pe alta, munceau sa isi duca traiul, dar aveau o anumita fericire in chip si imi dadeam seama de acest lucru stand de vorba cu ei si analizand gesturile lor si vorbele lor, cunoscand si situatia lor
am intalnit oameni nefericiti care aveau de toate, nu le lipsea nimic!
ar fi foarte multe de discutat
"Considerati ca fericirea este un privilegiu?"
da, daca ea este oferita de o Putere din Univers, doar unora!
"Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii? "
pe acelasi principiu cu universul si daca acest lucru este dictat de lucruri metafizice atunci putem afirma ca unii sunt sortiti sa fie nefericiti
imi amintesc versurile Deliei si pun doar un fragment mic dintr-o piesa din trecut, care are relevanta in ceea ce discutam noi aici, si anume "am tot ce imi doresc, dar nu pot sa zambesc"
daca ai totul atunci ce iti lipseste? de ce nu poti fi fericit?
deci ceva lipseste!
Pai daca susti ca fericirea poate veni de la oamenii din jurul nostru inseamna ca tot un privilegiu este, daca omaenii din jurul tau familia, rudele, prietenii sunt de rahat atunci nu esti un privilegiat, am dreptate?
Si da si nu!
familia nu ti-o poti alege, insa prietenii da!
unii merg strict dupa dictonul 'cine se aseamana se aduna se aduna', am amici din copilarie care sunt proxeneti, ce crezi? nu sunt prieten cu ei si nici ei cu mine, pentru ca nu avem scopuri si nici ocupatii identice! nu vreau sa ma insotesc cu astfel de oameni!
am si zis ca tine de mai multe chestii unele strict de viata altele le-am numit "metafizica", ceea ce ai spus tu "soarta"!
cred ca este un subiect destul de complicat de dezbatut si mai ales de tras concluzii si reliefat postulate, insusi intrebarea are un caracter nepalpabil, care nu poate fi perceput cu simturile noastre...cand aducem in discutie termenul de soartă! dar nu spun prin asta ca sunt vorbe in vant sau fara a putea fi posibile!
in prima parte a "discursului" de mai sus m-am raportat la fericire si nefericire prin prisma umanitatii, in josul comentariului am spus de metafizica, de soarta si de lucruri care nu sunt palpabile!
viata este putin din toate
Înțelept răspuns, dar uneori totul pune atâta presiune încât nu mai știi ce să faci, nu mai poți, îți vine să dispari și înțelegi că nimeni n-o să-și aducă aminte de tine. Și la urma urmei fiecare om are un comportament diferit și oricum găsesc pe cineva care să le fie aproape și să-i iubească, dar de ce nu în cazul tuturor se întâmplă asta? De ce unii oameni trebuie să fie așa puternici ca să treacă prin viața asta? Poate nu vor. Poate vor să fie și ei primiți și plăcuți așa cum sunt. De ce nu se întâmplă așa și în cazul lor? Pot exista oameni cu aceleași comportament. Să presupunem că 2 persoane au un comportament la fel și una dintre ele găsește omul care să-l iubească, dar celălalt nu? De ce se întâmplă astfel? Cum ar trebui să procedeze o persoană care este respinsă de societate? Care nu găsește prin jur oameni pentru el?
Nu vreau sa dau un raspuns care sa implice peste 2000 de cuvinte!
insa si in cazul celor expuse de tine cu cele 2 persoane care sunt relativ la fel (desi biologic suntem diferiti) dar doar 1 singura persoana are noroc in viata, pe mai departe, este vorba despre aceasta metafizica, SANSA
cine crede ca viata este doar probabilitate matematica, atunci greseste! are si 'matematica' influenta ei asupra vietii dar nu 100%
posibil si in Univers sa guverneze aceeasi forma 'matematica' dar asigur pe toate lumea ca ea nu este o "matematica de liceu" ci una de nivel "universitar"...ca sa explic aceasta analogie exista lucruri in Univers care au logica pamanteasca si altele guvernate de un 'Haos organizat' 
crestinii aduc in discutie guvernarea Universului de catre Dzeu
eu consider acelasi Dzeu stapanul Universului, insa cred ca mai sunt multe alte elemente pe langa Dzeu pe care la fel nu le stim si nici nu avem cum sa le luam in calcul
Cred ca am metaforizat corect prin termenul 'haos organizat', totusi acest paradox
Edward Lorenz spunea, "Un fenomen care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic." În termeni mai simpli, există o ordine ascunsă în orice evoluție aparent haotică a oricărui sistem dinamic complex.
Da, exact asa ma simt si eu, un paria al societatii, un outcast, nu sunt cu nimic mai prejos decat ceilalti dar cand ii vezi pe multi ca sunt vai de capul lor si sunt atat de apreciati si iubiti de te ia capu si te gandesti ce are prostu ala in plus fata de mine?
Karma a spus:
"Uneori trebuie să suferi în viață nu pentru că ai fost rău, ci pentrucă nu ți-ai dat seama unde și când să nu mai fii bun."
Lume inteligenta in ultimul timp pe aici pe TPU judecand mai ales dupa comentariile voastre de la intrebarea asta, serios vorbesc, am ramas placut surprins.
Inainte pe platforma asta erau numai bombe de oameni.
Poate n-ar trebui să fim chiar răi, doar că nu ar trebui să mai avem așteptări, pentrucă așteptările ne distrug. Poate ar trebui să nu mai fim atât de organizați și să primim lucrurile așa cum sunt și surprizele vieții. Să trăim viața așa ca nouă să ne fie bine și dacă noi o să ne simțim bine se vor aranja și lucrurile din jur.
Lecțiile vieții. Dacă ar fi. Doar că viața uneori e așa plictisitoare.
Poate că mai sunt pe aici oamenii buni, doar că când sunt mai mulți răi cei buni nu găsesc curajul să se arate. Dar eu cred că pe aceasta platformă stau oamenii care sunt speciali în lumea asta (mă refer la persoanele care sunt mai active).
Sau cum se spune in popor, >> lume multa! oameni putini
Corect,dar 'speciali' sunt considerati si oamenii cu dizbilitati de exemplu
si nu cred ca in topul TPU nu exista cel putin o astfel de persoana
si nu ma refer la locul 1 ca iar zice ca lovesc in el, nu ma refer la el! ci la un loc sau doua mai jos de locul 1
Păi în niciun caz nu m-am referit la ei, ce-i care au avut conflicte cu mine să nu se gândească că sunt așa. Unii ar trebui să mai lase de la ei și să nu se creadă mereu prea deștepți pentru că nu e așa. Și oricum aici pe TPU oamenii ar trebui să fie mai prietenoși că o să mai vreie după asta apreciați sau să primească răspuns la întrebări.
Iata ca si cei trecuti de 25-30 de ani, 40 sau de 50 de ani ar trebui sa ia atitudine si sa plece urechea si la vorbele acestei tinere pline de intelpciune, nu glumesc!
dar multi in aroganta lor specifica, nu baga in seama pe nimeni si se cred din simpli muritori adevarati zei ai Universului, ai intelepciunii si atotcunoasterii
Mă lauzi doar tu, dar încă mai am multe de învățat și încă învăț și e inevitabil să nu fac și eu vreo greșeală. Da sunt aroganți, dar și indiferenți, deja nu le mai pasă de nimic și asta întristează tare. Mulțumesc pentru compliment, ești tare drăguț au mai rămas bărbați în lumea asta
Pai daca ai tot ce trebuie vei fi fericit o vreme, asa e la majoritatea, apoi apare plictisul, deci problema nu e acolo. Si te trezesti ca orice ai avea nu te mai bucura.
Cand esti copil nu se intampla asta.
Deci..., te bucuri mult si de la o ciocolata indiferent de lumea din jur.
Psiholoaga mi-a zis, era un medic de 50 de ani si a jucat un joc pe calc, cand a castigat s-a bucurat ca un copil, a zis:
"vai ce minune...rar se intampla asta dupa copilarie".
Delia chiar avea ce isi dorea, dar nu o mai bucura, nu lipsea nimic.
Lipsea sus la procesor.
Uite eu, in 2004 nici o camera video nu ma multumea! Ziceam "aaa, nu se vede cum as vrea eu".
Si alea de 4000 de euro la fel.
Nu stiam ca e procesoru defect.
Zici "aaa pai lipsea aia care sa iti convina", nu era asa.
Acuma... oricum se vede sunt multumit, chiar nu ma deranjeaza. Trag de pe Youtube la 360 si se vede bine. Am vazut si HD si 4 K, nu prea ma incanta, se vede mai bine dar nu am nevoie ca sa fiu multumit.
Vezi?
Si e reprezentativ cazul.
De acolo expresia "se plictiseste omu de atata bine". Copiii insa nu.
Ce concluzie tragem?
Eu unu nici in copilarie nu prea ma simteam okey, dar la mine e altceva ca eram handilau de mic si se stie si de ce.
Cel mai bine m-am simtit intre martie 1993 si feb 1994, dupa aia nu, dar nici inainte, mediul nu se schimbase!
Delia nu stia cum merge procesoru`, a vazut consecinta dar nu stie de ce.
Eu am relatat niste fapte, acum fiecare gandeste cum vede treaba.
Cred ca fericirea tine mult de ce iti doresti si in ce masura esti sau nu pe drumul care duce la ceea ce iti doresti.
Nefericirea o vad ca pe un lucru care apare atunci cand esti intr-un stadiu in care nu vrei sa fii. Poate nu-ti mai suporti seful sau nu mai suporti ceea ce faci, dar esti obligat sa ramai acolo de diferite circumstante. Poate nu-ti mai suporti sotul, dar ramai pentru copil, etc. Asta ar fi explicatia palpabila, simpla si logica.
Totodata, cred ca fericirea e ceva ce trebuie sa existe in prezent, pentru a exista si in viitor. Daca nu poti fi fericit cu ce ai acum, nu vei putea fi fericit nici cu ce vei avea in viitor.
"Te referi la faptul cum privesi lucrurile? asta e nebunie curata sa preferi sa vezi altfel o situatie decat asa cum e."
Tocmai, ca trebuie sa o privesti exact asa cum e. In viata, se intampla o multime de lucruri pe care nu le poti controla. Ce poti controla, este felul in care te raportezi la ele.
Tu esti controlat de gandurile tale. Odata ce incepi sa le intelegi si sa le controlezi, vei putea sa vezi altfel lucrurile si probabil vei fi si mai prezent si fericit. Mancarea de exemplu, are un gust complet diferit cand doar mananci si nu te gandesti la nimic altceva.
"Credeti ca unii oameni sunt sortiti nefericirii?"
E un subiect mult prea complex. Cred ca majoritatea oamenilor functioneaza dupa un set de reguli, principii, frici si trairi din copilarie. Acelasi lucru ar putea fi interpretat in 100 de moduri, de 100 de oameni diferiti. Totodata, daca un om care s-a nascut fara maini sau picioare poate fi fericit si unul care are totul, de la bani, la familie, la sanatate, poate fi nefericit, inseamna ca fericirea nu e ceva ce iti e sortit sau nu.
Gandeste-te ca nu esti niciodata nefericit in somn. Nefericirea vine abia cand te trezesti si creierul tau incepe sa iti spuna tot ce nu e ok cu viata ta. Daca il lasi sau nu sa o faca, e doar alegerea ta.
Aici e o diferență de nuanță,bucuria provine din interior,fericirea din exterior.
Poti fi fericit după o partidă de sex,in timp ce bucuria vine in timp ce privești apusul răsăritul,adică din chestii ce nu au legătură cu o alta persoana.
Concert,fericit ești făcut de alții,bucuros poți să te faci tu însuți.
Acum,fericirea poate fi un privilegiu,atât timp cât oamenii din jurul tau sunt ok cu tine și ai o relație bună cu aceștia,in schimb,nu mai e privilegiu in situațiile în care te simți ca ultimul om pentru că anturajul te umilește,familia te jignește,ai prins ideea.
Nimeni nu este sortit nefericirii,ci unii oameni au traume prea apăsătoare și aleg sa trăiască în toxicitate(fie și involuntar),alții rămân în suferința din comoditate.
Cum din comoditate,ma întrebi?
Pai daca relația e toxica,pleacă,daca angajatorul e mârlan,du-te-n alta parte etc.
Ceea ce multi prefera sa se complaca in situația respectivă din comoditate,frica etc.
Concluzia,vrei sa fii fericit? Bucură-te de orice mică reușită din viața ta,bucură-te de lumina soarelui,de tot ce înseamnă frumos și vei fi și fericit când vei atinge lucruri mai mari cum ar fi o relație sănătoasă, un loc de muncă bănos.
Și acum vine "Pai da, dar tu nu ai trecut prin ce am trecut eu"
Așa, si?
Nici tu nu ai trecut prin ce am trecut eu și totuși, eu am atins bucuria, in ciuda unei vieți nu foarte plăcute din anumite puncte de vedere.
E doar o chestiune de exercițiu!
Am schimbat n locuri de munca, am plecat din n relatii, am schimbat n prieteni, rezultatul mereu acelasi, toti sunt ciudati si rau intentionati si fiecare isi vede interesul.
Ăm,ok,n-o lua personal, dar tu cum ești ca persoana?
Ăă,daca chiar e adevărat ce spui (deși mă îndoiesc),atragi ceea ce gândești,ce faci.
Adică? Adică,daca tu bârfești,te încarci cu energii negative de la alții și nu îți mai poți vedea de drumul tau,practic,ești ca un bețiv într-o crâșmă.
In loc sa te duci spre casa, spre obiectivul tau,tu ramai în chestii "umane"…daca pot spune așa.
Daca tu umbli după femei și îți bați joc de ele sau poate le iubești într-un mod toxic datorita experimentelor tale traumatice,la fel,rămâi blocat în negativism,placeri carnale si nu îți permiți să evoluezi.
Daca te gândești că toți îți vor răul, toți îți vor vrea răul, pentru că tu asta emani in univers. Daca tu te victimizezi, vei vedea problemele, nu și soluțiile.
Concluzia, ești ceea ce gândești și ce faci!
Bai Petre Tutea las-o mai moale cu cartile ca-ti fac rau la tample.
Meh, treaba ta, dar oricât ai nega un lucru, sa știi că asta e purul adevăr.
Nu. Poti sa fi fericit si daca esti rupt in fund de foame. De ce ar fi un privilegiu?
Nu. Cum am spus si mai sus, nu depinde de soarta. Depinde de perspectiva.
Cand vorbim de oameni privilegiati, vorbim de oameni cu anumite atuuri sau cu statuturi sociale distincte in avantajul lor. Fericirea nu poate fi un atu sau un statut pe care doar unii il au. Fericirea e un mod de a privi viata. Asta nu ti-o poate da nimeni, pentru ca deja exista in noi toti. Depinde de noi daca alegem sa fim sau nu fericiti.
Sunt de acord cu ce ai spus mai putin faza cu modul in care privesti viata, tin sa te contrazic nu alegi sa fi fericit, ori esti multumita circumstantelor ori nu.
Corect, dar poti fi multumit de eforturile pe care le faci pentru a schimba circumstantele. Si Michael Jordan a ratat peste 9000 de aruncari la cos, dar perseverenta si munca depusa l-a motivat sa mearga mai departe. Daca privesti viata din perspectiva asta, orice in lumea ce ti se intampla poate fi vazut ca o provocare, decat ca un dezastru. Depinde de tine cum privesti situatia.
De exemplu Epictet. Un mare filosof Grec a trait majoritatea vietii sale sub sclavie. Nu avea absolut nimic in posesia lui. Cu exceptia unui singur lucru: Mintea lui. Mintea unui om nu poate fi detinuta de nimeni in lumea asta. Nici macar de Dumnezeu daca chiar exista. Si uite asa Epictet al nostru si-a folosit mintea la capacitate maxima, traind fericit, ajungand in final chiar sfatuitor al imparatilor din era aceea.
Pe tine ce te face fericita?
Simplul fapt de a fi inca in viata, sănătoasă si capabila.
Cauzele nefericirii sunt sociale sau de situatia vietii. Cauzele genetice sau biologice exista, dar nu sunt asa de important, sunt numai predispozitii. Sunt 9 cauze ale nefericirii in cartea Lost Connections de lui Johann Hari.
1. Deconectarea de la munca semnificativă;
2. Deconectarea de la alte persoane;
3. Deconectarea de la valori semnificative;
4. Deconectarea de la traumele din copilărie;
5. Deconectarea de la statut și respect;
6. Deconectarea de natură;
7. Deconectarea de la un viitor sigur;
8 si 9. Cauze genetice si psihologice
Deconectarea de la traumele din copilarie- pai asta nu e un lucru bun?
El spune ca traumele trebuie procesate si integrate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
