Cum putem face să scăpăm de aroganță, ego, orgoliu, narcisism? Cu măsură desigur că e bine să ai orgoliul tău, dar eu vorbesc aici de excese, de atunci când devine negativ. Am foarte mari dezamăgiri personale pe tema asta. În general nu par o persoană care să se laude mult sau să fie arogantă, dar uneori am scăpări foarte, foarte urâte. Chiar am o problema. Uneori e o glumă, iar alteori mă mint că e o glumă. Cel mai mult vin sub formă de gânduri pe care nu le zic nimănui sau nu le "cred". Dar faptul că îmi vin e foarte trist. De exemplu, știu o fată care e, ce să mai zic, Pâinea lui Dumnezeu, o persoană de nota 10. Ea are un iubit, iar la un moment dat mi-a venit un gând foarte urât, de genul "De ce nu are un iubit mai calumea?". Ea fiind o persoana așa de tare mi se părea că iubitul nu era chiar pe nivelul ei. Sunt sigur că e și el super în felul lui, dar de ce să mint, așa am gândit la momentul respectiv. Subconștient poate credeam că sunt eu mai bun decât el, care deja e dezgustător să gândesc așa ceva. Nu sunt genul care să zică "Sunt mai bun ca tine" sau să acționeze ca atare. Dar involuntar îmi vin gânduri din astea, pe care încerc să le resping, dar sunt îngrijorător de multe. Uitați, de curând, eram cu un grup de persoane și mă gândeam eu cum o să mă poftească să beau iar eu, "eroic" o să zic nu. Adică din ceva bun am făcut în capul meu un scenariu orgolios. Și nici măcar nu a fost cazul, nu a băut nimeni. Ego=trist Mi s-a mai atras și atenția când am scăpat și cu voce tare lucruri de genul. Nu suport falsa modestie și încerc să fiu cât mai sincer. Problema e că uneori fiind sincer zic lucruri arogante. Nu vreau să devin mai puțin sincer, vreau să scap de gândurile urâte și ceea ce zic să fie în continuare onest. Îmi este foarte rușine de mine și de unele gânduri pe care le am. Orice sfat este bine venit!

La orgoliu nu renunt un strop, am foarte mult si daca mi-ai gresit nasol cu mine nu mai ai cale de intors. Pot sa fiu si arogant cu cine merita, dar de fel sunt ok cu oamenii, daca esti om cu mine sunt om cu tine, narcisism avem cu totii de la mici doze pana la ceva exagerat, insa trebuie sa fii cu picioarele pe pamant si sa iti stii nivelul. Cei care se lauda mult de obicei sunt aia pielea sulii care numai gura e de ei, aia care fac, ca dreg si cand colo...vai steaua lor. Tu ai crizele varstei pubertatii, nu-ti fa griji dupa acum, nu ai nimic, te educi si te formezi putin mai incolo.

Orgoliul este un lucru bun atata timp cat este in favoarea ta si iti face bine.
Narcisismul cred eu ca se poate considera narcisism atunci cand nu iti ajunge nimeni la nas, devi metrosexual, te lauzi pe tine continu, te consideri perfect si te si vezi asa, consideri ca nu ai pic de greșală in nimic. Daca doar te-ai gandit ca ar fi mai ok ca fata de care "iti place" sa fie cu tine si nu cu altul e cumva norma, nu e narcisism sau mai stiu eu ce.
În legătură cu egoul gen "Dacă mă chiamă fata x la suc de fata cu băieți o refuz ca sa ma dau smecher ca nu umblu eu cu oricine" (exemplu) si faci asta ca sa te simti bine e din lipsa acută de atenție.Adica pur si simplu simti ca nu ai cu ce sa iesi in evidenta si sa te faci remarcat si atunci apelezi la mismacuri de genul sa fi luat in seama. Ceia ce poate fi si un semn a unei stime de sine scazuta.
Aroganța cam toti o avem intr-o anumita masura.Mie una mi se spune ca am o atitudine aroganta si flegmatica.Dar Asta trebuie sa o vezi treptat si sa o mulezi tu in functie de normalitate.

Fii prost! Doar prostii vin cu idei gen: gandeste pozitiv, gandeste asta in momentul zilei cand soarele este in pozitia aia. Nu spune stop gandurilor, spune stop impulsurilor, iar in cazul tau ai spus stop, n-ai actionat. Asta inseamna ca ai disciplina. N-ai cum sa opresti fluxul gandurilor, este ca si cum te-ai duce la unul care este bolnav de depresie cronica si i-ai spune fii fericit. Crezi ca ar functiona? Nu. Acum cateva zile ma gandeam cu ar fi sa nu existe tehnologie, macar sa nu avem comunicatiile pornite, atunci ne-am strange in grupuri intr-un bar si am incepe sa complotam sa preluam puterea. Poate nu eu, nu vecinii mei, dar sigur cineva s-ar gandi la asta si ar omora minoritatile. Dupa care am ramas putin socat, dupa care mi-a placut ideea. Comunismul punea stop ideiilor. De ce am face-o si acum?

Nu trebuie să îți fie rușine de gânduri, să-ți fie rușine când acționezi din orgoliu. Vei scăpa cu timpul de ele, tot ce trebuie să faci e să le analizezi cât de obiectiv poți și vei vedea finutilitatea lor. Când îți vine un astfel de gând, puneți niște întrebări. De ce gândesc asta? Care este cauza acestui fel de a gândi? Ce doresc să obțin prin aceste gânduri? Răspundeți ție însuți sincer la aceste întrebări și vei fi capabil să le dai la o parte. Acest lucru se numește introspecție.
Îți sugerez să încerci să practici și meditația, este un exercițiu excelent care îți disciplinează mintea.

Știu despre ce vorbești.
E absolut normal să-ți vina și nu e nimic ieșit din comun. Nu are de ce să-ți fie rușine de chestia asta. O viață ai, nu are de ce să-ți fie rușine de tine.
Atat timp cât nu faci rău altora prin aroganta ta, e bine sa o ai.
După părerea mea exagerezi calitățile umor fete(formandu-ti o fantezie tu in cap), de aia te întrebi de ce e cu ăla. Că să-ți dai seama de caracterul unei persoane, vezi cu cine umbla. Și nu zic că ar fi inferiori, dar trebuie sa fi conștient de asta. Dacă aia umbla cu drogați. Atunci cel mai probabil e o drogata, numai tu o vezi ca perfecțiunea întruchipată.

Exces e deja când tinzi să ai tulburare narcisică, după cele menționate în prima frază. Nu cred că ai așa ceva, dar autocontrolul e baza când vorbești cu cei din jur, gândurile nu le poți schimba miraculos.

O sa iti spun cum, curand
Vad ca iti identifici egoul. Deja gandesti ca unul care vrea sa il elimine. Iti mai lipseste metoda. Exista o colectie mare de informatii pe tema asta.
Te las in suspans deocamdata