Esti apreciat in masura in care stii cum sa te promovezi, si mai ales in ce conditii. Invidia e in floare in societate de astazi si vor exista unii sa spuna ca esti desteapta si urata sau proasta, dar frumoasa. Si niciodata si desteapta si frumoasa. Asta nu trebuie s-o spui tu in gura mare, ci sa lasi pe altii sa te descopere. Frumusetea e trecatoare si se gasesc multi care sa profite de tine pentru asta. Dar tu trebuie sa fii suficient de inteligenta incat sa nu le faci jocul sau sa ii convingi sa danseze pe ritmul pus de tine. Nu spune ca esti desteapta, demostreaz-o! Si vei avea parte de "succesuri".
Nu. Eşti apreciată pentru ceea ce faci cu frumuseţea şi deşteptăciunea. Cineva ar putea fi frumos şi deştept dar să-şi folosească talentele pentru a lăsa oameni fără casă, sau pentru cine ştie ce alte lucruri. Chiar dacă, nu ai face nimic negativ, tot n-ai merita apreciere pentru deşteptăciune şi frumuseţe dacă nu le foloseşti la nimic. Singurul loc unde ai putea fi apreciată doar pentru deşteptăciune şi frumuseţe ar fi la un concurs de frumuseţe.
As zice ca pentru aceste calitati nu ai facut nimic ca sa le dobandesti, ci le-ai primit de la Dumnezeu. Sunt si ele calitati dar nu te fac o persoana deosebita sau speciala, desi te ajuta in viata. Calitatile care sunt demne de apreciere sunt acelea ce tin de alegerile pe care le faci tu in fiecare zi: sa fii buna, miloasa, rabdatoare, iertatoare, umila, vesela, multumitoare, generoasa, etc.
Frumuseţea e de la părinţi sau bunici sau strabunici, dar uneori mai ţine şi de tine, poţi să te naşti frumos dar să ajungi urât, la fe cum însă te poţi naşte urât dar dacă depui destul efort ai destui bani de operaţii ai putea deveni frumos. Cât despre deşteptăciune, atâta timp cât nu eşti redus mintal, orice om e capabil să fie deştept, diferenţa dintre un om deştept şi unul prost, e lenea, născătoare de ignoranţă. Orice om e capabil să citească, să priceapă chestii elemenatare iar pe baza celor elementare să le înţeleagă pe cele superioare, astfel deşteptăciunea, ţine mult de individ. Dumnezeul tău, n-are legătură nici cu deşteptăciunea şi nici cu urâţenia.
Şi dacă zici că Dumnezeu re sponsabil de darurile respective, cu cei retardaţi mintal şi cei extrem de urâţi ori deformaţi din născare, cum rămâne?
pe ei i-a pedepsit? n-a mai avut bani de daruri şi pentru ei? au făcut ceva înainte să se nască?
Cel mai simplu lucru pentru omul cazut, in a carui inima este moarte si pacat este sa-L urasca si sa-L invinuiasca pe Dumnezeu pentru tot raul din lume. De la Dumnezeu n-a venit niciodata ceva rau, ci omul a stricat totul pacatuind, tradand pe Creatorul Sau. Odata intrat pacatul in lume a intrat si moartea, raul, bolile, defectele fizice, etc. Tot ce ai bun, fie ca vrei sa crezi sau nu, sunt daruri de la Dumnezeu. Dumnezeu te iubeste si pe tine, atat de rau cum esti si a dat pe Fiul Sau si pentru tine, sa moara pentru a plati pacatele tale, ca tu sa poti avea viata vesnica. Depinde numai de tine daca Il vei primi in viata ta pe Hristos si il vei lasa sa te transforme intr-o fiinta noua, nascuta din Dumnezeu care nu mai merge spre moarte ci spre viata vesnica. Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor bune. Nimic bun nu poate aparea de la sine. Este extrem de absurd sa spui ca un tablou s-a pictat singur, nu a existat pictorul lui, la fel cu este extrem de absurd sa spui ca o lume atat de complexa si fiinta umana au aparut pur si simplu. Dumnezeu exista si nimeni nu va avea nici o scuza la Judecata sa spuna ca nu a avut dovezi sa creada in El, cand tot ce ne inconjoara este marturie ca El exista! Numai ca pacatul sta intre Dumnezeu si om si pana nu este eliminat acest zid, omul nu poate ajunge la El.
Normal că da.
Dar nu te aștepta să te respecte și să te aprecieze oricine. Desigur, vor fii fete care n-au citit o carte în viața lor și care au stat doar pe lângă golani. Acele fete nu te vor aprecia niciodată sau acei băieți.
Totul depinde pe cine întâlnești.
Te pup.
E greşit să gândeşti aşa. Toţi suntem egali, toţi aşteptăm aprecieri. Revenind, ce ai făcut tu sau ce ai tu mai special ca să fii apreciată? Dacă ai făcut ceva bun pentru cineva/societate/şcoală etc. atunci da, da, meriţi să fi, dar dacă nu, atunci de ce naiba ar trebui ca cineva să te aprecieze
Doamne-doamne i-a dat aceste calitati din saculetele lui magice, dar se pare ca a uitat sa strecoare putina modestie!
De cine anume sa fii apreciata?! Pune-ti in valoare aceste calitati (pe care tu te lauzi ca le detii), si poate ca vei fi apreciata!
Nu trebuie nimeni sa te aprecieze, adica nu este obligat! Dovedeste intai ca esti frumoasa ( mai ales acea frumusete interioara), dovedeste ca esti desteapta. Abia atunci sa ai pretentii...
Mulţumesc pentru predică, apreciez că n-ai răspuns la nimic din ce te-am întrebat. Faptul că " de la Dumnezeu n-a venit niciodată cu ceva rău", cred că e extras din Biblia pentru copii sau din predicile preoţilor, dar am să sar peste aspectul ăsta, şi te întreb, de ce sunt eu rău?
Asta dacă eşti capabilă să răspunzi la o întrebare, nu doar să predici. De ce sunt eu rău, şi dacă eu rău aşa cum sunt duc o viaţă normală, însa un infractor/violator ce la sfârşitul vieţii decide să creadă, de ce ar merita acel cineva un loc în rai şi de ce aş merita eu un loc în iad?
Desigur! Dar nu totul tine de asta... poti fiii si sarac dar destept! Ideea este ca nu toti au aceleasi pareri...
Iti voi da doar raspunsul la aceasta intrebare:
Nu! Nu astepta de la nimeni sa fii apreciata doar din motivele astea.Iti trebuie un efort mai mare + sa ii ajuti pe altii mereu si asa s-ar putea sa fii aprecita.Am uitat sa spun ceva,cand unii sunt invidiosi(din pacate,in societatea de azi,invidia este folosita foarte des), incearca tu sa nu fi ca ei, pentru ca ce dai, aia primesti...dai bunatate primesti bunatate, ii apreciezi pe altii si vei fi apreciata la randul tau, chiar si de cei care nu te au la suflet.Multa bafta in continuare si vei vedea in curand,daca faci asa, cum toti sunt de partea ta, iar cand vine ziua aceea, sa nu incepi sa fii mandra ci din contra, sa le areti ca poti sa nu fi invidioasa si rea, chiar daca lumea te apreciaza