De ce nu am prieteni? Oare ar trebui să accept faptul că nu sunt eu în măsura să am standarde la persoanele din jurul meu sau la relațiile cu ele pentru că sunt Analfabetă funcțional și tăcută?

(Context)
Bună dimineața, ziua sau seara, depinde de fluxul orar a fiecăruia de pe acest site!
Sunt o tânără de 19 ani, originară din Nord-estul țării care a finalizat liceul dar nu a promovat examenul de bacalaureat. (bine măcar că nu sunt din capitală, probabil răspunsurile mele ar fi apărut la categoria perlelor)
Am o problemă puțin mai mare decât un un examen picat, și anume faptul că nu am avut niciodată prieteni.
Nu mai țin minte de ce nu vorbeau copiii cu mine la grădiniță sau în clasele primare dar voi presupune că motivul a fost comportamentul meu de copil răsfățat.
Abia la finalul anului 2018 mi-am făcut un grup mic de prieten, ani mai târziu, respectivele persoane îmi spuneau că s-au împrietenit cu mine din milă (stăteam singură în bancă și rareori scoteam un cuvânt).
M-am mutat de la țară pentru a-mi continua studiile, (deși consideram că 8 clase îmi sunt de ajuns dar părinții mei nu m-au ascultat) ajungând să îmi petrec următorii 4 ani pe profil real. (Thank God it was not mate-info!)
Încă din prima zi am plâns, gândindu-mă că nu voi avea prieteni și că voi fi chiar proasta clasei. În satul în care am copilărit și am finalizat școală generală și câte un profesor preda în jur de 3-5 materii, unii din ei neștiind ce predau și puneau note de 9 și de 10 din burtă, marea majoritatea dintre noi, elevii, nu știam să citim calumea, nu făceam nimic la ore, doar scriam de la "REȚINEȚI!" și învățăm pe de rost că după să uităm.
Sincer mă așteptam la liceu să rămân corigentă sau repetentă, fiindcă atât eu cât și marea majoritatea dintre colegii din generală am rămas în urmă cu informațiile de la școală.
Într-adevăr, asta s-a întâmplat.
Primele "realizări" ca boboacă au fost notele care nu treceau de 4, corigențe la 3 materii și situații de corigență la alte 5, în primul semestru și examenul din vară la matematică. În restul anilor situația mea școlară a rămas la fel, mai puțin în clasa a 10-a când am avut noroc.
Nici la liceu nu am avut prieteni, persoanele cu care am vorbit le pot numi cunoștințe, nimic mai mult. Vorbeam rar, mai ales când era vorba de teme. (eu eram cea care copia, logic)
Luna trecută voiam să mă înscriu la postliceală dar dintr-o dată am făcut un fel de criză de plâns și de nervi că în cele din urmă să nu mă mai înscriu.
(oricum ajungeam personaj penibil)
Nu am multe pasiuni, îmi e greu la cei aproape 20 de ani ai mei să nu citesc pe silabe, să vorbesc sau să scriu coerent.
Aveam obiceiul să am pretenții la oameni să avem ce discuta dar eu nu am nimic de oferit.

Am uitat că am pus aceeași întrebare anul trecut?

Ai libertatea de a alege ce îți dorești cu adevărat, și tu ai ce oferi dar trebuie sa te cunoști pe tine, tu te cunoști pe tine?

Dupa mesajul pe care l-ai scris aici, cu siguranta nu esti analfabeta functional si nici prea tacuta nu cred ca esti. Ori ai o parere extrem de proasta despre tine ori ai chef de glume. Oricum, in legatura cu pretenii, asta se va rezolva in timp, o sa cunosti oameni cu care te vei putea intelege bine. Nu e doar problema ta, o buna parte din cei de varsta au trec prin aceeasi situatie, cred ca s-au schimbat vremurile, s-au schimbat si oamenii, este mai greu sa iti faci un grup de prieteni acum, dar nu e imposibil, trebuie doar sa ai rabdare pentru acesti prieteni nu vor aparea exact cand vrei tu.

Salut! Consider că mă cunosc sufiecient de bine, încât mi-am făcut și o autoanaliză (după opiniile celorlalți despre mine sau momentele în care mă comparam cu alții). După ce spuneam altora că nu sunt bună de nimic, oamenii spuneau opusul, crezând probabil că asta vreau eu să aud, nu părerea lor sinceră. Mulțumesc pentru răspuns!

Bună! Oamenii care scriu mult pot fi tăcute în viața reală, depinde de fiecare persoană. Despre mine pot spune că îmi este mai ușor să vorbesc prin text, pe internet decât în viața reală. În legătură cu analfabetismul meu funcțional, nu este o glumă și nici nu este o părere proastă despre mine, aș putea să o numesc autoanaliză. Cât despre prieteni, am încercat (sau m-am prefăcut) să îmi placă pasiunile celorlalți pentru a fii acceptată sau considerată o persoană de treabă, chiar dacă nu eram fană sau de acord cu anumite opinii. Îți mulțumesc pentru răspuns!

Asta inseamna mai degraba introvertit decat tacut. Cred ca esti tacuta cu persoanele care nu iti sunt foarte apropiate dar te poti deschide cu familia sau un grup restrans de prieteni apropiati.
Este o autoanaliza foarte gresita, nu asa scrie un analfabet functional.
La prieteni nu functioneaza asa, nu trebuie sa te prefaci ca iti place ceva, trebuie sa gasesti acele lucruri care iti plac cu adevarat si pe urma sa gasesti oameni care au pasiuni similare cu a ta.

Acum am vazut si intrebarea ta mai veche... Clar te plictisesti si ai chef de glume Oricine ai fi, esti o persoana inteligenta si cu simtul umorului

Mulțumesc mult! Eu chiar încurcam termenii. Foarte rar mă deschid în fața oamenilor cel mai mult îmi e mai confortabil pe internet deși nu este chiar atât de ok.
Îți voi lua sfatul cu deschiderea în fața familiei în considerare. Poate chiar ajută!
În general, analfabeții funcționali au dificultăți în înțelegerea unui text citit sau pot fi agramați.
Dacă mă întrebi pe mine, în momentul de față am citit de cel puțin 20 de ori pentru a înțelege 100% tot ce mi-ai scris. Când mă prefac că-mi place ceva pentru cineva, iar persoana respectivă mă aprobă sau discută cu mine sau mă validează, mă bucur precum un copil când primește bomboane (sau actualmente plushuri cu Italian brainrot), deși nu este în regulă.

Acum un an voiam să mai râd și să uit de complexele din perioada liceului (și din ziua de azi) dar îți mulțumesc pentru descriere.

Daca te simti confortabil vorbind pe internet, fa-ti prieteni pe internet. Sunt buni si acestia. Cand gasesti o persoana cu care simti ca ai avea ce vorbi, scrie-i, intra in vorba cu ea si vezi cum decurge interactiunea. Nu stie nimeni cine esti pe internet deci ar trebui sa fie mai usor.
Da-mi voie sa nu cred ca citesti un text de 20 de ori pentru a-l intelege, il intelegi din prima fara probleme

Am încercat socializarea în online, prima dată în 2018 dar nu-mi aduc aminte multe, doar eram fanpage uri pentru un desen animat. Am renunțat la ideea de prietenii în online și am revenit în aprilie 2024. Eram într-un grup și chiar am început să conversez dar din ce în ce mai rar, ba pentru că nu prea vorbeam noi, vorbeau alte persoane sau îmi dezactivam eu contul (cel puțin la ultima asta cred, nu ne-am certat). Cât despre cititul de 20 de ori pentru a înțelege textul, cum se face că răspund după ore în șir?

Pai nu trebuie sa renunti asa usor, incerci pana reusesti. Vor fi si oameni cu care nu te intelegi, oameni care nu iti plac, oameni cu care nu rezonezi, dar nu e cazul sa te opresti, ideea nu e sa ti-i faci pe toti prieteni, trebuie sa gasesti doar cativa potriviti pentru tine.
Mai ai si alte lucruri de facut, nu stai doar sa scrii pe tup Orice ai spune, asta nu o cred.