Dupa mule discutii si dupa dupa multe cazuri pezentate in mass- media despre relatia bani- biserica, am observat ca o parte din luxul acesta se datoreaza unor sponsori a oamenilor credinciosi, binevoitoi.etc.eu cred ca foarte multi oameni neindrumati de catre cei in drept si ignoranti ei insisi, dand bani la biserica sau chiar unor cersetori sau unor bolnavi, isi cumpara un loc in cer sau vor fi iertati de pacate.acesta este un comportament pur crestinesc si atat.mantuirea sufletului nu vine prin fapte sau bani sau donatii.ci prin credinta pur si simplu.nu credeti ca daca, ar fi lucrul acesta cunoscut de catre toti nu ar mai fi atatea discutii contradictorii pe aceasta tema?

Trebuie sa-ti spun ca cei care doneaza acei bani ei sunt convinsi ca sunt niste buni crestini, credinciosi - cunosc astfel de cazuri

Sa-ti scriu o scurta parte dintr-o situatie reala:
Intr-un anumit context(nu are importanta) in casa unui preot si fara sa vreau, am vazut o caseta cu tacamuri din argint splendide. Ghici ce scria pe spatele cutiei?: Urmatoarele :
"...este proprietatea Mitropoliei Romane...1...(un an foarte demult)..."
Acelasi preot(si familia sa) folosea prosoapele primite de la credinciosi la diferite evenimente pe post de hartie igienica...
Cele scrise, nu necesita comentarii... nu pot exista.
As putea sa scriu multe, multe asemenea situatii si chiar mai grave, situatii vazute intamplator, si nu numai la un preot...

Stii care e o problema? Ca Biserica nu refuza.

Imi aduc aminte de un banc in legatura cu administratia banilor bisericii. E vorba de trei conducatori spirituali, un preot ortodox, unul catolic si un rabin, care se intalnesc la un pahar de vorba. Ajung sa discute cum fac fiecare cu banii ce-i primesc. Cel ortodox zice "-Eu trag o linie cu creta in fata altarului, arunc banii in sus si ce cade spre altar e pentru Dumnezeu si cade dincoace e pentru mine." Preotul catolic, mai smecher el asa, zice "Eu fac altfel: trasez un cerc in fata altarului, arunc banii in sus, ce cade inauntru e pentru Dumnezeu, ce cade in afara lui e pentru mine si biserica. De Pasti si Craciun, fac cercul si eu mai mare putin". Rabinul, zambind pe sub mustata le zice: "Eu sunt cel mai cuvios de aici. Pur si simplu arunc banii in sus, ia Dumnezeu atata cat ii trebuie, iar ce cade e pentru Rabi".
Rabinul chiar e cel mai cuvios si cel mai destept, open-minded dintre cei trei pentru ca stie ca Dumnezeu n-o sa-i ia niciodata banii. Cum de stie asta?
Pe de alta parte, sunt multi credinciosi care interpreteaza total pe dos mesajul crestinesc. Dar nu cred ca sunt doar "oameni neindrumati de catre cei in drept si ignoranti ei insisi", cred si ca au ajuns la conceptia asta urmand sugestiile unor fete bisericesti care au terminat "economie crestina", neintrebandu-se de ce fac donatii si acte de caritate; si chiar daca au pus la indoiala cuvantul unui "mesager al cuvanului lui Dumnezeu" au fost limitati de ochelarii de cal dobanditi in educatia de acasa, ajungand in acelasi mod tragic sa se compare cu vecinul care a pus mai mult cu 50 de euro decat el, justificand "Eu am fost in Italia la munca cinstita, pe cand el a furat in Franta. Degeaba da el bani la Biserica, oricum nu-s banii lui".
In al doilea rand, administrarea banilor "Bisericii", se face intr-un mod destul de dubios. Sagrada Familia a devenit atat de faimoasa nu din cauza arhitectului, ci din cauza ca a fost un soc pentru tot Vaticanul, nu isi puteau ei imagina ca se poate construi o catedrala doar din donatii, nu din fondurile lor. Se intreaba cineva ce face Banca Vaticanului? Si pe urma, de ce exista?
In al treilea rand, intreba cineva ieri "Cum e mai bine: sa faci ce zice popa sau sa faci ce face popa?". Zicala era "Fa ce zice popa, nu ce face popa". Oamenii au luat-o in serios, si printre altele popa le-a zis ca "Dumnezeu si Biserica are nevoie de bani", si oamenii i-au dat bani. In comuna de un provin a devenit o mandrie intre oameni "sa bagi in persh suta de euroi" - asta se intampla duminica de duminica, la slujba de inviere se dau cate 500, chiar si 1000.
Dupa mine, corect ar fi "Zi ce face popa, nu ce zice popa"; daca popa zice ca "Biserica are nevoie de bani si ca daca faci o mica donatie fac slujba si ma rog pentru ca tu sa ai un loc in rai", oamenii ar zice "Vrei si tu loc in rai? Dumnezeu are nevoie de bani, asa ca hai si fa o donatie ca-ti face rezervare popa", pe cand eu as zice "Popa are nevoie de masina noua, perdele si covoare in casa si o operatie-ntre craci la preoteasa. Du-te tu si baga bani in persh, ca eu ma duc la Argentin la bere".
La cersetori, la fel nu dau niciodata bani, pentru ca stiu ce se intampla cu acei bani si stiu ce fel de oameni sunt cersetorii. Am facut un experiment odata (de fapt o mica escapada distractiva). Am fost pe clasa a 10-a cu un prieten la cersit. Nu am putut merge in Baia Mare ca ne cunostea prea multa lume, asa ca a trebuit sa platim 39.000 trenul pana in Satu Mare. Vreau sa va spun ca am facut intr-o zi 700.000 de lei, doar eu, fara sa ma stresez prea tare. Bineinteles ca am stricat banii in seara respectiva.
M-am gandit dupa cat poate face oare un cersetor profesionist intr-o zi; dar unul din Bucuresti unde trec prin fata lui de 100 de ori mai multe persoane decat in Satu Mare. Si chiar daca ar face 70 de lei intr-o zi, cati oameni castiga 2100 de lei pe luna?
In schimb duc toate hainele care imi raman mici sau nu le mai port la o casa de copii, dar nu pentru mi-as castiga un loc in ceruri, ci pentru ca am mai mult loc in dulap si simt ca ajut acolo unde e nevoie reala.

Eu cred in Dumnezeu insa mai subtire cu biserica. Cred ca biserica este un SRL foarte profitabil. Locul in cer sau altundeva nu ti-l poti cumpara cu bani si nici altfel. Daca nu faptele te recomanda ca un om bun atunci ce? Cat despre scandalurile din biserica si gunoiul bagat sub pres ce sa mai spun? Mi-e scarba!