Hai să vorbim despre complimente. Discutam cu cineva și i-am spus că mă îngrijorează faptul că uneori nu spune mulțumesc, nu din impolitețe, ci din nesiguranță de sine, neputând să accepte vorbele bune. Ea a spus că face parte și din cultura țării ei, din Regatul Unit, acolo toată lumea evită să accepte complimente prin clasicul "da, dar..." sau dacă spun merci folosesc un ton rușinat. Ea spune că dacă ar zice un mulțumesc hotărât s-ar interpreta urât, ca aroganță. La noi mi se pare complet diferit. Dacă n-ai zice mulțumesc s-ar interpreta ca fiind nemulțumitor sau chiar înfumurat. Eu unul zic mulțumesc la complimente mai mereu, mai puțin atunci când mă simt luat peste picior. Ce părere aveți? Cum reacționați voi la complimente? Cum credeți că e cel mai bine să faci complimente?
Folosesc foarte des "mulțumesc"... poate puțin cam des, suficient cât să devină caraghios uneori. 
De aseamenea, nu mă dau înapoi când vine vorba de făcut complimente sincere. Atunci când poți spune ceva frumos cuiva care, din punctul tău de vedere, merită...de ce să nu o faci? 
Chiar și o simplă încurajare. Cuvintele nu sunt doar cuvinte, ele prind viață atunci când sunt rostite.
Cineva poate deveni "insuficient" pentru că tu i-ai spus că e astfel sau pentru că astfel l-ai făcut să se simtă. 
La fel și pentru o vorbă bună.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu incerc sa zic mereu multumesc.
Iar daca cineva nu spune multumesc sau o alta forma... frumoasa de raspuns la un ajutor sau orice... pentru mine nu este NICIO problema. Nu este obligat sa spuna asta, cu atat mai putin sa ma supar sau ceva de genul 
Răspunde
Mi s-a spus o data ca nu stiu sa primesc un compliment doar pentru ca dupa ce primeam unul spuneam multumesc.Nici eu nu inteleg cum trebuie sa reactionezi.
Sincer si eu am tendințe de a spune "da, dar" dar doar cand consider ca acel compliment nu mi se potriveste, atunci când mi se lauda ceva ce eu consider că nu e de lăudat (se intampla des) si da, probabil din cauza nesiguranței e asta dar chiar altfel nu stiu cum sa reacționez.
La noi de foarte multe ori oameni așteaptă sa primesti un compliment aratandute flatat si complimentand inapoi, doar ca nu toti pot sa se rusineze, laude sau sa spuna un lucru frumos inapoi doar pentru ca i s-a spus unul la rândui.
Spre exemplu, daca-mi spune cineva ca-s dragut, frumos, destept, amabil, puternic, musculos si lista poate continua pentru ca am multe calitati, eu ii raspund cu un: "Era si evident. Se indoia cineva de toate astea?!".
Vezi ce am facut? Am acceptat complimentele si chiar m-am simtit ofensat pentru ca mi le-a facut.
Cu "stiu" sau "ba nu". Cu "multumesc" doar daca o cere contextul sau am eu chef sa fiu draguta, ceea ce nu prea se intampla.
Complimentele false sunt minciuni, iar complimentele reale sunt constatari.Nu vad de ce i-as multumi ca ma minte.Iar in cazul constatarilor, din noi, n-am motive sa-i multumesc. Daca un om spune ca cerul e albastru, nu spun mersi. Nu vad de ce as face-o daca imi spune mie ca sunt...(o calitate).
Nu fac complimente.
Nu crezi ca ar trebui sa incetezi sa mai constati prin vot ca unele raspunsuri sunt... (o chestie de bine)?
"Nu fac complimente."
La fel gandesti si despre felicitari?
Răspunde
Probabil.
Nu chiar. Politetea impune felicitarile in anumite situatii.
La noi în țară se fac complimente proaste depășite cum e - să îți trăiască - la bebeluși
Pai asta e compliment?
Pe tema aia poți sa spui tinerilor părinți și - sper să nu fie poponar
Sau - sper să nu facă leucemie la 8 ani
Dacă persoana aia e din alta tara cu alte obiceiuri nu trebuie sa bagi comportament de babă falsă în ea
La complimente fiecare răspunde cum vrea
Și răspunsul arogant e de apreciat e sexy
Vorbești de complimente, în cazul acesta nu-i neapărat să se zică mulțumesc/merci nici la noi, mai degrabă se zice ceva de lucru care s-a complimentat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
