Mai exista oameni buni prieteni reali in ziua de azi? Asa-i că totul e pe interes? Și când apare ceva la un alt prieten ( avantaje ) ăla ce nu deținea așa ceva e lăsat de izbeliște! Apoi când cel care te-a lăsat de izbeliște când se cearta cu unii ce păreau mai interesanți pentru el revine la cel părăsit! Și te mai judeca lumea de ce ești singur,de ce nu ai prieteni,că ai fii într-un fel de mereu umbli singur! Pai,lumea mănâncă rahat,tocmai am dat un exemplu de ce nu mai exista prieteni in ziua de azi,și de ce e mai bine singur fara prieteni fake și pe interes!
S-a stricat lumea asta de tot,numai interese la mijloc nimeni nu mai face o faptă bună fara sa vrea ceva in schimb! Voi ce experiente neplăcute ați avut cu prietenii voștri? Mai are rost sa te împrietenești cu cineva? Nici singur nu e bine,dar nici cu oameni de genul,ori cum o dai parca totul e in defavoarea ta sa suferi,sa devii solitar! Parca la unii de destin jocurile sunt făcute dinainte! Unii au noroc de prieteni "adevărați". unii ori cât ar încerca dau numai de oameni insidioși, perverși și prefăcuți!

Miruna333 are dreptate, nu trebuie sa fii impulsiv, sa cedezi emoțiilor, nu suntem toți la fel, nici măcar noi nu suntem ceea ce cerem de la alți

Boss, asa functionam ca specie. Tu ai nevoie de ceva, eu te pot ajuta, insa si mie imi trebuie la schimb, altceva. Toata lumea functioneaza pe interes. E datoria ta ca om sa iti alegi oamenii din jur, bazat pe ce poti tu sa oferi si ce poti primi la schimb. Cei care doar dau si nu se asteapta sa primeasca nimic, sunt martirii si idiotii care strica "piata".
Atentie ca interesul nu inseamna doar cel financiar sau de resurse fizice. Exista si interes emotional, pe care multa lume nu il constientizeaza.

Orice actiune si orice faci in lumea asta, se bazeaza pe relatia de interes reciproc.

Omul care da de pomana la biserica de exemplu, o face pentru ca traieste cu iluzia ca i se va intoarce inapoi acea pomana sub o alta forma de recompensare, din partea entitatii divine, numita Dumnezeu, sau din partea altor oameni. Insa acesta, va primi in final o recompensa pentru ca isi creeaza imaginea de om bun si de incredere.

Baiatul care consoleaza o fata atunci cand plange sau cand e suparata, o face pentru ca in final, sa fie vazut bine in ochii lumii si pentru a primi ca recompensa de la acea fata, dragoste, afectiune si un posibil viitor alaturi de el.

prietenul care te ajuta la ceva treaba sau iti da sfaturi, o face pentru a te dezvolta si pentru a primi la schimb in viitor o recompensa de la tine sau de la oamenii din jurul tau care beneficiaza de acel ajutor.

Eu daca dau sfaturi si ajutor pe TPU, o fac pentru ca ma intereseaza sa acumulez diferite cunostinte si sa imi creez o imagine de om onest si de incredere. Multa lume probabil ca nu sunt de acord cu unele ideologii sau sfaturi ce le dau, insa pe mine ma intereseaza omul care are nevoie de ele. Pentru ca stiu ca intr-o forma sau alta, lucrurile pe care le fac, se vor intoarce la mine. Cei care nu le considera bune, pot oricand sa dezbata subiectul sau sa isi vada de treaba.

Cel mai probabil multi care nu au prieteni, se datoreaza faptului pentru ca ei insusi, nu au ce oferi ( cunostinte, relatii, resurse, servicii, etc. ). Sau pentru ca nu vor sa se afiseze si sa arate ce au ei de oferit.

Nu exista in lumea asta grupuri de oameni care nu ofera nimic si nu primesc nimic. Pentru ca nu asa functioneaza o societate.

Clasicul tip de gandire irațională de tip suprageneralizare: Toti oamenii mint, toti oamenii sunt rai, toti vor X. Este imposibil. Sterge-ti bine lentilele de la ochelarii cu care vezi lumea, si iti vei da seama ca sunt atat de multe persoane reale, bune, calde, pe care le tii la distanta din cauza felului tau de a gandi.
Oamenii sunt fiinte sociale, prin relatii ne suparam si tot prin relatii ne vindecam.

Eu am avut numai prieteni falși și toxici. Evident numai experiențe nasoale. Personal cred că mai există și oameni ok chiar dacă sunt foarte greu de găsit iar procesul e de durată. Însă personal nu mai vreau să am de-a face cu societatea și cu comunitatea, stau mai bine singur, izolat în asocialitatea și mizantropia mea. Resemnarea m-a dus la acceptare, iar acceptarea la obișnuință. Am oricum multe probleme psihice și psihologice și, deși cele mai multe sunt ținute sub control de tratamente psihiatrice/psihotice de tip neuroleptic, mi-e mult mai bine în viața de acum, când sunt complet singur și izolat, fără bătăi de cap și având timp toată ziua de hobby-urile mele din casă. Chiar dacă la problemele vechi au apărut altele noi de când m-am retras din lume (de peste 3 ani), cum ar fi anxietatea generalizată/agorafobia și depresia severă, măcar evit suferința și dezamăgirile și îmi prefer viața de acum, nu mai vreau să mă schimb sau să văd alți oameni la față, cu excepția alor mei (cu care stau), a lui frate-miu mai mic care mai vine în vizită, și a psihoterapeutei cu care fac consiliere online.
Dar nici nu pot să sfătuiesc pe nimeni cum să facă, cu atât mai puțin nu pot zice altora să facă ca mine, eu spuneam doar de experiența mea.
Ar dura prea mult să descriu experiențele neplăcute cu foștii prieteni și amici.
Mai are rost doar dacă îți dorești cu adevărat din tot sufletul și dacă mai ai un strop de optimism în tine (nu zic de tine, ci în general), eu unul nu mai am așa ceva.
Poate că oamenii or fi ființe sociale, dar sunt și excepții. Eu sunt una dintre ele. Personal mi-e mai bine singur. Sufăr mult mai puțin fiind complet solitar decât cu foștii prieteni falși respectiv toxici.

Bro oamenii sunt pe interese si banii...