Nu stiu ce sa fac cu viata mea, stau într- un sat uitat de lume cu niste oamnei pe care nu ii suport, am asteptat ani sa ma duc la liceu la oraș si de câteva luni tot acasa stau, nu mai am chef de...? (mai mult)

Question

Nu stiu ce sa fac cu viata mea, stau într-un sat uitat de lume cu niste oamnei pe care nu ii suport, am asteptat ani sa ma duc la liceu la oraș si de câteva luni tot acasa stau, nu mai am chef de nimic si sunt blocat cu familia, sunt sătul. Ce s-a intamplat cu "cei mai frumosi ani?" Care? Unde sunt pentru ca de abia astept sa ii vad, am incercat sa am hobbyuri, pur si simplu nu mai pot sa am pasiune in nimic, nimic nu își mai are rostul si stiu ca o sa pară enervant sa mai auziți asta încă o dată asta, dar pandemia mi-a stricat toată viața socială. Tot ce pot sa fac e să astept 2 ani pana îmi iau permisul sau? Deja sunt sătul de România și de situatia asta de toată jena. Stiu ca nu se va rezolva nimic

Freya1 · Accepted Answer

Fie ca realizam sau nu cam da, pandemia asta chiar  ne afecteaza într-un mod direct sau indirect, ne da paranoia si depresie.
Si eu sunt blocată la tara perioadă asta si ghici ce? cand in sfarsit puteam sa imi îndeplinesc visul si sa imi termin casa nu este de munca.Crede-ma,sunt deprimata si in depresie :)). Stau in casa toata ziua ca nu am unde iesi pe aici, nu am ce sa fac altceva decat treaba pe acasa si constant am senzatia ca sunt bolnavă.Dar ce sa facem, trebuie sa ne adunam treptat si sa iesim cumva din necaz.

sadrian46 · Answer

Înveți să rabzi. Vei avea nevoie de această învățătură în viață.

CodrutElian1990 · Answer

Vorba cantecului: Viata nu-i numai cum vrea Domnul, este si cum si-o mai face omul. 
Nu stiu de ce nu ma plictisesc. Pot sa-mi implinesc anumite vise pe care nu le puteam implini.

anonim_4396 · Answer

Anii de liceu sunt numiți "cei mai frumoși ani" doar de cei nostalgici care se uită înapoi. De fapt, toți anii au și bune și rele, toți anii sunt grei în măsura lor, diferența e că ne adaptăm la greutățile vieții. La 40 de ani te uiți în trecut și te gândești wow ce viață aveam la 16 ani, ce puține griji aveam. Uităm totuși că da, sunt mai puține griji, dar pentru momentul ăla e atât cât poți duce, e la fel de greu. De-a lungul anilor ne maturizăm și ne adaptăm la încercări tot mai grele. Dar da, anii ne liceu au farmecul lor. E vârsta aia când poți să fii și copil și adult, după situație. E vârsta aia când dacă nu ai partener încă nu ești privit foarte ciudat. E vârsta când îți mai permiți să greșești fără să ai repercusiuni foarte mari. E vârsta la care poți să înveți. De asta e frumoasă. Inocența, puterea, frumusețea, capacitatea de acumulare de informații, energia, nu le vei mai avea niciodată ca la adolescență. Folosește-le! Ce trăiești tu, trăiesc toți. Din Canada și până în Cambodgia, din satul Pleșcuța și până în buricul Bucureștiului, de la copii la bătrâni, pe toți ne afectează. Nu ești tu mai special sau mai cu moț, nu ești tu mai năpăstuit. Diferența o face atitudinea. În fața unor încercări poți fie să te blochezi și să te resemnezi, fie să evoluezi și să te reinventezi.

AndreeaWTS · Answer

De ce ești sătul de România? pandemia e peste tot, nu doar în România. Și afectează pe toată lumea, indiferent de vârstă, nu doar pe cei din generația ta.
Crezi că dacă nu ar fi existat pandemia ai fi avut o viață socială superbă?  Pentru că unii au o viață socială excelentă, indiferent că e pandemie sau nu. Iar alții au o viață socială de rahat și în condiții excelente.
Viața socială ți-o faci, nu aștepți să-ți vină de undeva. Nu e un ca un covor pe care ți-l așterne cineva, tu doar să calci pe el...
Dacă ești puțin inteligent, poți avea o viață socială adevarata, indiferent de situația în care ești. Pentru că rahatul ăsta de pandemie nu înseamnă arest la domiciliu totuși...