Voi ce trăsnaie ați face "în spatele ușilor închise", atunci când nu vă vede nimeni și sunteti doar cu cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă?
Eu, de exemplu, aș merge în viteză mare (noaptea) cu mașina pe drumurile mai puțin circulate, de exemplu pe o șosea din câmp.
Dacă aș fi cu cea mai bună prietenă, aș merge cu mașina noaptea pe șosea, pe un drum mai necirculat, conducând cu viteză moderată dar cu muzica dată la maxim în timp ce ținem câte o sticlă de bere la 1l în mână și o țigară din care mai tragem. Nu-s fumătoare dar dacă aș avea ocazia să fiu singură în scenariul de mai sus, aș fuma doar din teribilism.
Voi aveți curajul să spuneți ce ați face?
P.S Am 21 de ani.

Merg la hotel cu ea. Ii pun un catsuit si tragem perdeaua toata ziua

Am facut-o deja.
Seamana cu a ta. Doar ca nu a fost masina, ci biciclete. Mergeam la mare cu ele. Ca sa nu pierdem timp, mergeam cu un tren din Bucuresti la 3 noaptea si dimineata eram acolo. Dar, pentru ca stam la 20 de km de Bucuresti, si nu aveam mijloc de transport pana in oras la acea ora, bicicleta devenea o necesitate. Doua cimpuri de strabatut in intuneric, cu bolta instelata deasupra, sate pustii prin care treceam, sosele goale, fara masini. Plete-n vint, miros de iarba arsa de soare, cintec de greieri... Ah, ce libertate!
Cel mai interesant a fost cand veneam odata tot asa spre casa, eu am facut pana, camera de rezerva s-a dovedit a fi si ea gaurita (numai Dumnezeu stie cum, ca eu am mare grija la detalii cand plec cu bicla, sa nu fi pregatit poate transforma ceva frumos in dezastru), si, fiind la 11 km de casa, am gasit o solutie inedita, pe care o citisem intr-o carte de aventuri, pe care niste motociclisti o aplicasera. Sotia s-a pus sa stringa iarba de pe marginea drumului, iar eu o indesam in cauciuc in locul camerei, ca sa pot merge pe bicla fara sa stric cauciucul. In timp ce bagam iarba (a intrat destul de multa!), rideam de situatie si faceam glume cum ca nu trebuie sa ne facem griji, ca materie prima avem din belsug . Am ajuns pe bicla acasa, destul de inconfortabil, dar nu a trebuit sa mergem pe jos cei 11 km.

As asculta manele

Dar poti sa faci ce ai zis si asa

Ce as face eu, hmm... m-as urca pe o cladire foarte inalta, probabil de sticla, in mijlocul unui oras (din alta tara), si as zbiera cat de tare as putea pentru un moment. Apoi m-as aseza undeva acolo sus si as bea o cafea in timp ce m-as uita la rasarit.

Probabil as jefui si o banca.

PS: 24 de ani.

Normal ca am curaj sa zic ce as face, cu prietenu meu as merge cu o masina si sa facem smecherii pe drum, sa depasim alte masini, sa ne distram asa cu viteza, intre localitati.

N-am prietenii
Ce-mi place sa fac de una singura?
Sa mă retrag noapte lângă apă și să mă bucur de liniște în timp ce mânanc /beau cafea
Cum nu-mi permit luxul de-a ieși singura noapte mai invit și pe alții pe post de bodyguard și eii își văd de ale lor și eu de ale mele

In vazul lumii sunt sfios, respectuos, cuminte, serios si practic perfectiunea intruchipata. In realitate (in spatele usilor inchise asa cu ai descris tu) sunt un ciudat si un pervers care nu se teme sa spuna ce gandeste, chiar daca ce spun uneori pare sa ii ingrozeasca pe cei prezenti (de obicei prietenii).
Pana si parintii mei cred ca sunt cineva cine nu sunt.

Ce cred ei: "Baiatul meu nu bea, nu fumeaza, nu injura".
Ce fac eu: "Beau (dar la ocazii speciale), am fumat, dar doar o data cand eram beat la facultate, si injur atunci cand nu sunt ei prin preajma"

Masca pe care o port in public nu e nimic in comparatie cu cine sunt in realitate.
Daca cineva care ma cunoaste doar din public, modul cum vorbesc si cum ma comport, o sa creada ca asa sunt in general, dar daca apuca sa ma vada cum sunt de fapt in realitate o sa ajunga sa isi smulga parul din cap, ca o sa creada ca sunt o cu totul alta persoana.

Dar sa ma cunoasca pe mine cel real, adica cel real real real, fara nici un fel de masca. Miezul care ma face pe mine sa fiu eu. O sa fie ingrozit sincer.
Chiar si cand eu sunt eu, tot mai ascund cate ceva.
Daca cineva o sa ma vada in stadiul meu cel mai natural, fara nici un fel de masca, sa ma stie asa cum ma stiu eu, s-ar ingrozi.

Ca sa zic asa putin ce am facut, ceva ce nu ar crede altii ca as fi in stare sa fac, a fost cand eu si cu 3 prietene ne-am "deghizat" in fantome si ne-am pus pe starda pe la 12 noaptea si cand veneau masini stateam nemiscati si asteptam sa treaca pe lanaga noi. Imagineaza-ti ca unii au si incetinit, altii ne-au claxonat, altii au trecut pe lanaga noi fara probleme. Sa nu mai mentionez ca un vecin are si camere de luat vederi, iar noi ne-am pus fix in fata lor cand am facut asta. Si nu am facut asta doar o data, ci de nenumarate ori. Maine planuim sa o facem iar, dar din pacate o prietena nu vine, asa ca facem doar noi 3 care am mai ramas.

Daca m-ar vedea cineva din liceu ca fac asta ar crede ca nu sunt eu. Colegii de liceu ma stiau ca si baiatul cuminte care sta in banca lui, nu vorbeste cu nimeni si are numai note mari. Ma stiau ca pe cineva complet plictisitor, dar nu au avut ocazia sa ma cunoasca in realitate si sa vada cat de nebun sunt de fapt. Probabil s-ar fi distrat de minune cu mine daca ar fi incercat sa ma cunoasca macar putin.

EDIT: Am uitat sa mentionez. Uneori mai imi scapa si spun ca citesc ceva, iar prin asta, multi cred ca citesc carti sau cine stie ce Shakespeare, pe cand eu de fapt citesc chestii hardcore smut sau gay sex stories. Nu am spus asta nimanui in realitate (in afara de cele 3 prietene), si nu planuiesc sa o fac. Nu vreau sa la pe cineva cu sechele pe viata.

Nu prea mai am astfel de dorinte, am facut toate tampeniile posibile pana acum, dar daca imi vine vreo idee o pun in practica cu prima ocazie

S3x

Sigur că am curajul să o spun...pentru că viața mea ar trebui trăită frumos, ca în timpul zilei.
Mi-ar plăcea să urcăm împreună un munte înalt, să admirăm priveliștea de acolo de sus, să ne povestim cele mai adânci lucruri ale sufletelor noastre, să stăm îmbrățișați și apoi să ne aruncăm în iarbă ca să privim luna și stelele, în timp ce ne amintim de Creatorul lor.
Dacă nu e să fie muntele, măcar un loc frumos din care se vede întreg orașul noaptea, luminat de becuri...
De ce noaptea? Pentru că noaptea e pentru mine cea mai interesantă parte a existenței, în care e în sfârșit liniște, în care simt că pot spune lucrurilor pe nume. Pur și simplu atunci îmi găsesc cuvintele mai ușor, atunci ele sunt mai inspirate. Tocmai de aceea noaptea e momentul perfect pentru a scrie.

,,a-ti face" daca sunt usile inchise. De ce nu si acum? Sau cel putin de ce sa fie cu usile inchise atata timp cat vorbim de e o chestie legala si morala? Si sa conduci consumand alcool cu prietena ta cea mai buna alaturi noaptea nu mi se pare o idee prea buna. Si nici waw de parca ai comis nu stiu ce infractiune Lucrurile astea nu te mai atrag la un moment dat oricat de faine ti s-ar parea in adolescenta.