 . El la randu lui fiind gelos, ascundea ca e, si odata ne-am intalnit cu un prieten fiind prietenul meu cel mai bun l-am pupat si l-am imbratisat ca el e cel care mi-a fost alaturi la bine la greu ma ajutat mereu. El e de conceptia ca daca vreau sa stau cu el nu trebuie sa am prieteni baieti, am facut in asa fel si am renuntat la cateva persoane, lui nici asa nu ia convenit, relatia devenise rece, eram despartiti si ne mai vedeam sa povestim cel putin odata la 2 zile, dupa aia de 2 ori pe saptamana, dupa o vreme buna nu ne-am mai vazut, si sa aflu ca statea cu o fata, asa zicea lumea, eh eu nu m-am luat dupa lume si l-am sunat sa il intreb, el mi-a explicat situatia, nu era adevarat, mi-am cerut scuze pentru anumite lucruri care le facusem si i-am cerut sa o luom de la 0, el a zis ca o sa se gandeasca si intr-o zi mi-a zis ca nu are rost. Dupaia ne-am mai auzit incepuse sa fie o mica speranta sa ma impac cu el, si mi-am luat inima in dinti si i-am spus tot ce simteam in momentul ala, el zice ca nu stie nici el ce vrea ca trece printr-o problema si tot asa, l-am inteles si am incercat sa ii fiu alaturi, dar simt ca nu mai vrea sa ne impacam, dar nu pot sa imi iau gandul de la el, il iubesc enorm de mult, si am mii de intrebari fara raspuns, gen "oare ce face? oare e bine? daca e cu alta? oare se gandeste la mine?" si tot asa intrebari fara raspuns, eu cand ma indragostesc si iubesc persoana respectiva renunt greu, lupt pana la sfarsit, dar nu vreau nici sa il sufoc, si nici sa renunt la persoana pe care o iubesc, dar in modul asta imi fac mult rau mie. El are 24 de ani iar eu 20, sincer nu gandeste ca o persoana de 24 de ani, el pune mereu orgoliul in fata sentimentelor, si multe persoane dragi lui au incercat sa vorbeasca cu el sa-i spuna ca are multe de pierdut, dar el nimic asa e el. Ce sa fac sa ii demostrez ca el e totul pentru mine si cat il iubesc, chiar daca am mai incercat si fara rezultat.
. El la randu lui fiind gelos, ascundea ca e, si odata ne-am intalnit cu un prieten fiind prietenul meu cel mai bun l-am pupat si l-am imbratisat ca el e cel care mi-a fost alaturi la bine la greu ma ajutat mereu. El e de conceptia ca daca vreau sa stau cu el nu trebuie sa am prieteni baieti, am facut in asa fel si am renuntat la cateva persoane, lui nici asa nu ia convenit, relatia devenise rece, eram despartiti si ne mai vedeam sa povestim cel putin odata la 2 zile, dupa aia de 2 ori pe saptamana, dupa o vreme buna nu ne-am mai vazut, si sa aflu ca statea cu o fata, asa zicea lumea, eh eu nu m-am luat dupa lume si l-am sunat sa il intreb, el mi-a explicat situatia, nu era adevarat, mi-am cerut scuze pentru anumite lucruri care le facusem si i-am cerut sa o luom de la 0, el a zis ca o sa se gandeasca si intr-o zi mi-a zis ca nu are rost. Dupaia ne-am mai auzit incepuse sa fie o mica speranta sa ma impac cu el, si mi-am luat inima in dinti si i-am spus tot ce simteam in momentul ala, el zice ca nu stie nici el ce vrea ca trece printr-o problema si tot asa, l-am inteles si am incercat sa ii fiu alaturi, dar simt ca nu mai vrea sa ne impacam, dar nu pot sa imi iau gandul de la el, il iubesc enorm de mult, si am mii de intrebari fara raspuns, gen "oare ce face? oare e bine? daca e cu alta? oare se gandeste la mine?" si tot asa intrebari fara raspuns, eu cand ma indragostesc si iubesc persoana respectiva renunt greu, lupt pana la sfarsit, dar nu vreau nici sa il sufoc, si nici sa renunt la persoana pe care o iubesc, dar in modul asta imi fac mult rau mie. El are 24 de ani iar eu 20, sincer nu gandeste ca o persoana de 24 de ani, el pune mereu orgoliul in fata sentimentelor, si multe persoane dragi lui au incercat sa vorbeasca cu el sa-i spuna ca are multe de pierdut, dar el nimic asa e el. Ce sa fac sa ii demostrez ca el e totul pentru mine si cat il iubesc, chiar daca am mai incercat si fara rezultat.  
					 Ordonare:
					După relevanţă
				
				Ordonare:
					După relevanţă 
					
			Un om orgolios niciodata nu le va avea pe toate, in plus nu are rost sa te consumi atata, sincer nu ganditi la fel, din toata povestea ta nu am gasit nici o farama de incredere, de intelegere sa fi fost intre voi, tind sa cred ca mai mult a fost o relatie amicala.Iti pot spune ceva? Fara suparare, poate nu-ti este sortit el si poate vei avea ocazia sa intalnesti baiatul visurilor tale.Bafta!
Complicata poveste. de obicei persoanele orgolioase nu sunt cele mai potrivite pentru o relatie durabila (cum am inteles ca-ti doresti) si tind sa nu se implice la fel de mult ca si partenerul/partnera, desi pot parea la inceput fascinante. as spune sa o lasi mai usor si sa te distantezi, cat inca nu e ruptura prea dureroasa.
					O adevarata telenovela cred ca cel mai bine sa nu insisti prea mult ca spune ca esti disperata si nici sa nu o lasi balta.trebuie sa ii dovedesti ca il iubesti. dar daca el nu tine la tine nu o sa se intoarca asta e sigur, si cu comportamentul lui toti stim ca baietii sunt adevarati campioni la jucat teatru...sti ce? mai mine urmeazati instinctele ca o sa-ti fie mai usor
 cred ca cel mai bine sa nu insisti prea mult ca spune ca esti disperata si nici sa nu o lasi balta.trebuie sa ii dovedesti ca il iubesti. dar daca el nu tine la tine nu o sa se intoarca asta e sigur, si cu comportamentul lui toti stim ca baietii sunt adevarati campioni la jucat teatru...sti ce? mai mine urmeazati instinctele ca o sa-ti fie mai usor
				
 
			
					Eu zic ca te-ai implicat destul de repede in relatia asta si n-ai lasat prea mult timp sa intreaca inainte de a te "arunca"cu capul inainte.Se vede ca ti-a intrat in sufletel si esti dispusa sa faci orice pentru el, dar el nu mai vrea... E cam distant, n-am ce spune, poate are ceva probleme in familie si nu vrea sa spuna, ori a avut si el ceva experiente neplacute si nu vrea sa se implice pana nu e sigur!
Intalniti-va si discutati serios! Spune-i tot ce ai de spus si ca-i esti alaturi orice s-ar intampla. dar ai niste nelamuriri si vrei raspuns la ele.
Bafta!