anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Bună. Nu știu exact cum să încep, da tot ce simt este un gol imens. Am vorbit cu un băiat pe aplicația Bloom. Am simțit o conexiune sinceră, reală, dar într-o zi pur și simplu a dispărut. Nu mai pot să dau de el, m-a blocat peste tot, iar conversația noastră s-a șters. Nu știu dacă a fost doar o joacă pentru el sau o fugă, dar pentru mine a însemnat enorm.

Îl vreau înapoi. Îmi doresc din tot sufletul să se întoarcă. Mă doare până în oase. Nu pot să-l caut, nu am cum. Aș vrea să cred că va realiza ce am însemnat pentru el... dar mă tem că nu o va face niciodată.

Vă rog, dacă ați trecut printr-o situație asemănătoare sau știți cum e să iubești așa, spuneți-mi ceva. Am nevoie de speranță, de o voce care să îmi spună că nu iubesc în zadar.

Doar dacă cineva a trecut printr-o situație asemănătoare și vrea să-mi spună cum a reușit să meargă mai departe sau dacă există vreo șansă ca el să se întoarcă… i-aș fi recunoscătoare. Chiar și un simplu „te înțeleg" mă ajută enorm. Mulțumesc.

3 răspunsuri:
| Byzantium53 a răspuns:

Câteodată se întâmplă lucruri de-asta. Am pățit și eu, ca băiat: stăteam de vorbă cu o fată din întâmplare, undeva într-un autobuz sau la bibliotecă. Conversația decurgea foarte bine, atât din punctul meu de vedere, cât și al ei (din ce-am putut observa): avem multe puncte comune, îi plăceau glumele mele, îi plăcea vocea sau privirea sau numele. O fată chiar mi-a luat-o înainte și mi-a cerut ea numărul. A doua zi sau a treia sau a patra nu mai voiau să aibă de a face cu mine, deși nu vorbiserăm nimic între timp. Pur și simplu mi-au luat podeaua de sub picioare și m-au lăsat să cad în hău, fără nicio explicație, fără să știu cu ce-am greșit. Și m-au lăsat să mă frământ din nou și din nou, întrebându-mă unde și cum am am comis-o, ca să zic așa. Oamenii-ți vor trage clapa și n-ai cum să te protejezi decât uitându-i și eventual găsindu-ți pe altcineva.
E tocmai tăcerea asta care mă măcina cel mai mult, nesiguranța care nu-mi dădea pace. Dacă vreuna din fetele asta ar fi urlat la mine că sunt un prost sau un porc sau un mincinos, dacă ar fi plâns sau m-ar fi înjurat sau orice altceva, măcar aveam ceva nu care să lucrez. Așa mi-au dat speranță și mi-au luat-o pur și simplu, fără să știu măcar motivul.

Răspuns utilizator avertizat
| ValentinMihai78 a răspuns:

Trezește-te la realitate și nu mai căuta virtual nimic!
Nu mai face obsesii după persoane virtuale!
Mergi în oraș, în parc, caută și găsește oameni reali!