Il cauti si ii spui, este imoral sa ii omori copilul fara sa ii spui. Nu e o problema, e un copil, o viata ca si a ta.
Discuta cu el, are dreptul sa stie.
De decis, poti decide oricand, inca mai este timp.
Avort se poate face pana la 8 saptamani de sarcina.
Prima dată clarifică-ți singură situația: vrei sau nu acest copil? (Cu sau fără - cel mai probabil fără - un tată natural alături).
Apoi acționezi în consecință: dacă da, iei legătura cu el; chiar dacă nu dorește copilul sau pe tine, e datoria lui să se ocupe cel puțin material de bunăstarea acestuia. Dacă nu îl dorești cu niciun chip - avort și... asta e - mergi mai departe. El nu trebuie să știe, ar putea să fie mai rău dacă îi spui (în sensul că el ar putea să-și dorească un urmaș și tu, prin decizia ta, să-i negi această posibilitate).
Va fi greu oricum, mai ales sufletește, dar sigur o să poți merge mai departe, indiferent de ce alegi.
Sănătate și putere!
Cum spune mihai69, in primul rand clarifica-ti tu daca iti doresti sau nu copilul. Daca esti total convinsa ca nu il vrei, mai bine nu ii spune. Ar suna aiurea: te-am sunat sa iti spun ca ar fi trebuit sa ai un copil dar l-am dat afara. Care ar fi scopul?
Daca esti insa indecisa si ai vrea sa tii copilul, CLAR ii spui. E si copilul lui si are si el drepturi si obligatii asupra lui/ei.
Wow... Să ştii că m-am gândit şi eu de multe ori ce as face în situaţia asta şi am ajuns la concluzia că ar trebui să ştie şi el, chiar dacă relaţia a luat sfârşit.
Denisa, e corpul tau, e timpul tau, e viata ta care va fi afectata. Daca tu nu esti fericita cu decizia de a păstra/avorta copilul, atunci nimeni in jurul tau nu o sa fie fericit. Într-o astfel de situație e important sa nu fii singura. Oricare iti va fi decizia e important sa-l implici pe fostul partener. Cred ca dorințele lui sunt secundare, ultimul cuvânt tu îl ai. Gândește-te bine la viitorul tau si daca esti pregătită emoțional sa fii mamă. Sa fii părinte nu e ușor si este costisitor. O sa iti fie mult mai greu sa termini studiile.
Orice decizie ai lua, sa nu treci singura prin experiența asta. Daca ai o prietenă in care ai încredere să ti fie suport emoțional (asta daca tatăl nu o sa fie in vizor), roag-o sa te însoțească si sa păstreze contact cu tine.