Bună. Vrem eu și prietenul meu să ne mutăm împreună după ce se întoarce din Anglia dar din păcate mama lui nu prea mă are la suflet și el tot evită să îi spună planurile noastre.
Și când a fost acasă în mai, tot ce a zis ea a trebuit să facă.
Am stat și eu câteva zile la el și deja a început să mă vorbească ca și cum m-am mutat la el.
Eu tot ii spun lui și el vede dar nu vad să facă ceva. Și când vorbim că mă adaugă în conversația cu ei 2, așa îmi vorbeste de parcă din scârbă.
Îl iubesc dar nu știu, am impresia că relația asta nu se va sfârși bine.
Și el nu înțelege că trebuie să discute lucrurile astea...
De ce nu te place mama lui? El este în măsura sa gestioneze problemele astea, sa învețe sa separe lucrurile. Nu trebuie sa te placa mama lui, împortant e ca el sa te iubească și sa facă în asa fel încât sa nu te afecteze pe tine sentimentele mamei lui. Adică trebuie sa facă în asa fel încât sa nu fie afectata nici relația lui cu tine nici cu mama lui. Dar pentru asta trebuie sa aibă o discuție cu ea și sa lămurească situația și poate și cu tine dacă considera ca și tu greșești cu ceva și sa va separe cât de mult posibil dacă altfel nu se poate.
Răspunde
Mama lui nu mă place pentru că eu sunt mai mare ca el cu 3 ani jumate. Eu am 27 și el face 24. Și de aceea. Îi s-a pus pata și nu mă poate accepta. Cu toate că, cât el a fost plecat eu am mers la ea sa ii duc ce mă ruga el, el făcea lucrurile astea sa ne apropie.
Și acum e plecat dar de când a mers, nu am mai fost la ea. Și nici nu prea am vorbit cu ea, foarte rar.
Eu i-am explicat situația și la fel am zis că trebuie să discute și sa înțeleagă că vrem să ne facem viitorul. Dar ea vede în mine un gândac ce trebuie distrus. Ei ii este frică eu fiind mai mare, sa nu îl conving gen să zic asa sa ne căsătorim. Cu toate că am avut astfel de discuții, pornite de la el, nu de la mine.
Am ajuns sa îmi bag picioarele în ea relație și sa plec. El imi zice sa am încredere în el. Dar știu ca asa va fi. Ea își va baga nasul cum a făcut și în concediu. Cat am stat la el, am tot ieșit în oraș, și bunica lui nu mă comenta că el de când o venit acasă, deloc nu o stat cu ea, ca nu știu ce...
Răspunde Pe femeia aia nu o baga în seama prea mult, este cam rea, nu trebuie sa încerci sa te înțelegi cu ea. În schimb trebuie sa analizezi mai mult băiatul, pe tine nu trebuie sa te afecteze relația lor, ea poate sa fiu bună și fără sa fi tu în preajma, pe tine trebuue sa te intereseze doar cum este el cu tine, sa nu se lase influențat nici dintr o parte nici din alta.
Ordonare:
După relevanţă
Tu nu ai treaba cu masa, tu te muti cu el nu cu ea, pe ea poti sa o scuipi ca nu ar trebui sa te intereseze parerea ei ci a lui. daca el e baiatul mamei urgent eject si cauti altul
RăspundeNu neapărat ca e băiatul mamei, doar ca el încearcă sa facă bine și cu mine cu ea.
Spune-i ca daca va fi in continuare legat ombilical de masa il vei părăsi. Daca va continua, macar ia o pauza până va realiza cat de importanta esti tu pentru el, iar daca nici asa nu va face nimic chiar ar trebui să renunți la el pentru ca e o cauza pierdută.
I-am spus că eu pot pleca din cauza ei, pentru că nu îmi lipsește să se bage în relația noastră. Adică am reușit să stam un an de zile despărțiti din cauza distantei și acum când sa ne realizam planurile, ea să facă figuri ca asta face. Eu din respect nu îi spun pentru că nu vreau sa îmi aud ca din cauza mea nu mai merge el. Ea nu se gândește că poate s-a și săturat să stea în alte țări.
Vrea sa vina cu totul in iulie și a zis că poate va sta în carantina și asa a reacționat că, ea trebuie sa meargă la lucru, ca nu știu ce... E o femeie foarte dificilă.
Mai sunt persoane ce pur si simplu vor ca totul sa se întâmple cum dictează ei.
Probabil se gândește ca nu e timpul ca băiatul ei sa se capatuiasca, s-au daca e sa o faca sa fie altfel.Dar asta nu prea depinde de ea.
Încearcă să o eviți cat de mult poti, sa locuiti in alta parte, Iar el daca vrea sa o vada pe masa sa meargă el.Dar asta daca el nu se ia după gura ei, ca daca face ce dictează mămica atunci nu mai ai ce face.
Normal. Nu e vorba despre căsătorii sau alte lucruri. Doar ce discutăm noi normal. Dar nu știu, și cât a stat în țară mereu a trebuit să facă cum zice ea. Dacă noi am decis să mergem undeva la cumpărături, și am chemat-o pe ea, nu a vrut să vină dar a doua zi dacă eu nu am fost acolo, a mers pana la urmă. Când mă vede în preajmă, mai bine mă evită și după ii reproșează lui.
El normal că nu face cum zice ea, doar că am eu bunul simț să nu fac rău.
De exemplu în ziua când a mers înapoi, am mers cu el la aeroport. Eu am rămas la sora mea în oraș și până acolo am mers cu el. Am ajuns la el acasă, am întrat în casa, am salutat și nimic. Am ieșit din casa, am mers la baie și el a venit după mine și m-a întrebat dacă am salutat și am zis că da am salutat. El a venit că și-a dat seama că nu a zis nimic dar voia să fie sigur. După s-a enervat și a zis că îi va spune. Am zis ca lasă, ca astăzi pleci și sa nu va certați. Desigur am mai salutat și nimic, m-am pus la masa și mna eram în plus, mi-a căzut prost. Am și zis că mai bine stăteam afara până mâncau. După am mers sus să își facă bagajul și nu prea a stat în cameră și când să plecăm, a zis la început că merge și ea la aeroport și desigur nu a mai mers pe motiv că prietena șoferului sa nu fie deranjată. Dar eu știu adevăratul motiv.
Oricum el vede și mna, ii spun și nu prea aș vrea să se certe ei doi din cauza mea.
Eu înțeleg că fiecare mamă își vrea binele pentru copilul ei, desigur și mama mea e la fel dar nu se bagă. Atâta timp cât noi suntem fericiți, nu văd de ce să se bage.
Dar în schimb ea nu. Eu nu vreau să îmi aud că din cauza mea, el nu a mai vrut să stea în altă țară, că nu și-a adunat banii de care avea nevoie. El singur a decis că vrea să vină înapoi și sa ne mutăm împreuna.
Și sunt sigura ca ea va face tot posibilul sa nu ne mutăm. Pentru că și cât am avut concediu, a făcut tot ce a vrut ea cu el. Dar eu i-am zis că decât să se certe ei doi, mai bine plec eu. Nu sunt prima care se desparte din cauza soacrei.
Eu nu zic că nu mă iubește dar va trebui să facă și el ceva în legătură cu asta. Sa discute normal.
Dacă o sa mergi mereu pe premiza "sa nu se certe ei din cauza mea"nu o sa ai niciodata viata buna.
Dacă ai de gând să stai cu el, dacă e o relație serioasă si vrei sa aveti o familie impreuna va trebui la un moment dat sa pui piciorul in prag.Adica,dacă tu te-ai comportat ok cu ea si ai vrut sa ii intri pe sub piele iar ea e la fel de scorțoasă chiar spune-i la al tau ca nu iti convine atitudinea mamei lui,ca are ceva cu tine si daca va vrea sa nu ai divergențe cu ea sa nu te mai puna in situatia de a fi in preajma ei si mai ales sa nu ajungeți sa locuitor in aceias casa.Iar daca cumva lucrurile degenerează si ajunge soacra in punctul in care sa se ia de tine spune-i si ei franc in fata ce te deranjează. Daca vei sta mereu muta isi va bate joc de tine iar a tau nu va lua măsuri pentru ca se va gândi ca nu te deranjează.Eu m-am lecuit cu neamurile fostului, iar in actuala relația am spus pe fata tot ce am avut de spus si nu mi-a pasat daca s-au supărat sau m-au considera scorpiei, importanta e liniștea mea, psihică si sufletească nu supărarea lor.
Da, într-adevăr ca era o idee cu stransul banilor si luatul unei case, a unei masini, iar ea te considera vinovată pentru ca desi nu i-ai spus tu "nu mai merge" cumva se gândește ca nu o mai face pentru ca vrea sa stea lângă tine.Plus ca uni părinți (am pățit și în fosta si in actuala relatie) vor ei,sau le place lor ca frații sa muncească sau sa isi faca lucruri impreuna, sa isi deschida afaceri impreuna si nu inteleg pur si simplu ca o data cu varsta fiecare e cu viata si familia lui.Mie chiar nu imi plac oameni de genul ce încearcă cu tot dinadinsul să îi consranga pe copii cu "ajuta-l pe fratet-o/sora ta","munceste pentru el/ea","du-te si fa cu el/ea".Ba da, e ok dacă ei vor si asta simt de cuviință, dar in acelasi timp nou sunt obligați sau legați ombilical, nu s-au făcut unul pe altul sa trebuiască sa se creasca, îndrume sau muncească pentru ei.
Normal. Știu ca atunci când fratele lui nu a mai vrut să meargă înapoi s-a supărat foarte tare pe el.
El a zis ( prietenul meu) ca nu mai vrea sa meargă, ca s-a saturat de stat în altă țară. Am văzut și când a trebuit să plece, și-a amânat biletul pentru o săptămână să mai stea.
Eu înțeleg ca fiecare părinte vrea binele copilului dar trebuie să se și gândească la anumite lucruri pentru că și ei au fost la fel ca noi.
Ideea e că e prima data când cunosc mama unui băiat și am încercat să mă fac plăcută dar se pare că nu merge.
Eu mereu ii spun lui ce mă deranjează dar a zis ca va discuta. Când nu știu. A fost odată o faza că vorbeam toți 3 și ea întreabă ca dacă avem de lucru, eu am crezut că mi-a zis numele și atunci am început sa zic și la un moment dat m-am oprit și am zis ca pe mine m-ați întrebat sau pe băiat și a zis că pai acuna dacă am început să zic... M-am simțit prost... Normal ca și cum dacă acum am început sa zic că oricum nu e interesant.
Nu știu ce va fi de relația asta că deja ultimul timp avem certuri, nu mari dar sunt. Și el nu înțelege că... Pe mine mă dor lucrurile astea. Poate odată își va deschide ochii.
Eu sper să fie așa cum zice el dar nu știu... Pentru că presimt că se va baga. Și i-a zis de la bun început că nu prea e de acord cu mine că vezi doamne am ceva operații și alea mă vor afecta când voi vrea sa fac un copil. De parca ea știe ca el va putea. I-am dat pace ca de fiecare dată pentru că am bunul simț sa nu ma cert și să tac. Pentru că așa am fost învățată. Poate nu e bine acest lucru dar nu pot fii mai rece. Totuși suntem împreună de 2 ani jumate imediat și va trebui sa accepte anumite lucruri. Niciodată nu mi-a plăcut ideea să se bage cineva într-o relație. Chiar aseară citisem un articol și parcă pe ea o citeam.
Doar Dumnezeu știe ce va fi și de relația asta.
Dacă tie ti se pare ca nu va îndreptati pe drumul cel bun mai bine spune-i.E cel mai cinstit si corect, asa daca o sa fie cazul iti vei vedea si tu de viata si nu se va simti nici el încurcat.
Trebuie să vorbiți despre asta si daca va vrea sa te ia de mana si sa faceti ce va calculați voi lăsând soacra deoparte bine, dacă nu separativa.
Eu am stat 8 ani cu cineva, din care 7 cu tatăl si fratele lui în casă.Nu vrei sa stii cat stres am mâncat si cum m-am îmbolnăvit de stomac.Venea tatăl lui băut si prindea boala pe mine ca nu deschideam usa cand avea el de povestit, plus ca nu mai făceam curat si prin restul casei (pe la el, nu in partea mea) cum făceam la început (era un om foarte murdar si împrăștiat si mereu isi bătea joc de munca mea). Aducea oameni in casa si beau, eu ma închideam in camera.O aduce pe sora lui la noi sa ma comande pe mine, sa ma puna ea pe mine sa fac curat si in camerele in care el făcu-se jeg până în gât si aia se lua efectiv de mine.Eram povestită pe la toti vecini de către ai lui, eram făcut a țiganca (nu sunt si habar nu am de unde au scos-o) si făceau mișto de mine (cu fratele lui în frunte) si nu am mai rezistat.Ne-am mutat în cele din urmă dar oricum deja relația era distrusă si cu toate astea am mai tras un an cu gândul că poate reparam.Dar cand am vazut ca ii aduce si acolo unde ne mutasem am pus punct.La inceput se mai luase de ei, dar dupa un timp ma facea pe mine "mutoasa" (suparacioasa, exagerată si nebuna), ca nu suport pe nimeni, ca nu stiu de glumă, ca ii i-au in seama.L-am lăsat cu ei.
Îmi pare rău că ai trecut prin așa ceva. Eu deocamdată nu sunt în situația în care stau cu ea. Am stat doar 2 săptămânii printre care am venit și la părinții mei și am stat și la mine în oraș. Am încercat să fiu o fată bună de la bun început dar se pare că nu prea îi convenea faptul că eu "m-am mutat la ea". Începea și vorbea cu bunica sa că vezi doamne nu știu cine s-a mutat la părinții lu fata și parcă de mine ziceau. În orice caz, am ajuns să cred că niciodată oricât aș încerca, nu îi voi fii pe plac. Pe prietenul meu nu îl interesează ce zice ea, pentru că dacă îl interesa, nu ajungeam sa fim împreună. Ziceam mai sus că ea nu a fost de acord cu mine de la început pe niște motive care nu le văd rostul. Va trebui odată și odată sa înțeleagă. Eu nu vreau să mă mut la ea sau sa stau cu părinții mei. Noi vrem să fim doar noi 2. Părinții mei nu au treaba și sunt fericiți atâta timp cât sunt și eu.
Au fost mai multe faze dacă stau sa ma gândesc dar nu le- băgat în seamă. Ea crede ca încă îl poate controla și nu îl poate pentru că și în concediu nu prea a reușit să facă ce o vrut ea pentru că eram eu și tot cu mine era. Și mi se pare normal pentru că l-m așteptat un an de zile cât a stat plecat. În ziua de azi e un lucru foarte mare sa aștepți pe cineva atâta timp.
Vom vedea ce va fi legat de relația mea cu prietenul meu și cu ea dacă chiar v-a vorbi cu ea. A fost o faza când am salutat și ea nu mo salutat și a vrut sa ii spună prietenul și am zis ca nu că pleacă înapoi și sa nu plece certați.
El zice sa am încredere în el și ca totul va fi bine.
Valeleu cum sa iti irosesti tineretea facand compromisuri de genul mutat impreuna cu iubi care locuieste cu tati si fratiorul. domnisoara din prima secunda cand s-a pus problema asta tu trebuia sa fugi mancand pamantul. iti vedeai de viata, te distrai, iti faceai de cap cu prietenele si nu te imbolnaveai de stomac. Eu nu va inteleg fetelor cum acceptati sa va mutati asa usor cu un baiat care inca locuieste cu familia... asa disperate sunteti dupa relatie de indurati toate mizeriile?
Tineretea e pretioasa si nimeni nu ti-o da inapoi, tu ti-o irosesti zilnic jucand gandidu-te la masa. nu va inteleg fetelor de ce va complicati vietiile in halul asta? doar de dragul de a avea o relatie? asa disperate sunteti sa fiti cerute in casatorie? o fata cu capul pe umeri NU si-a fi irosit timpul cu asa ceva si cauta ceva mai bun.
Eu am fost adolescenta atunci,a fost prima mea relație serioasă si treaba a fost mult mai complicată.
Noi ne înțelegeam, ne iubeam si eram ok, nu aveam atunci de ce sa nu ma mut cu el, în fond eram doi tineri, eu la liceu el începuse munca fiind cu 4 ani mai mare.
Si eu sunt de acord ca bărbat sa ai casa ta, Sa fi independent.Dar pe la 18 ani un băiat chiar nu are cum sa aiba casa lui deja, asa ca daca va iubiti luptati impreuna. Daca după un timp el chiar lupta sa faca ceva si ne mai înțelegeam si iubeam eram si azi impreuna, dar daca nu a fost asa ne-am văzut de treaba.
Nu e vorba de disperare, e vorba ca mie si probabil si altor fete ne place stabilitatea, relațiile lungi si serioase nu aventurile si pierderea de vreme.
Daca nu te incurca, ignor-o si mergi mai departe.
Dacă e băiatul lui mămica nu prea îl văd bine. Pune piciorul în prag și discută serios cu el, verde în față. Dacă se ascunde după vișin, e clar: e mămos și iresponsabil.
Într-adevăr mama lui e cam dificila. Și cand vrea să îi spună ceva, are un mod de a reacționa de toată flota. El nu mai vrea s meargă înapoi în Anglia, a stat un an de zile și a zis că îi este de ajuns. Suntem împreună de 2 ani și 4 luni și anul trecut a decis sa meargă în Anglia. A fost un an dificil dar am reușit să trecem cu bine peste. A venit acasă în mai și a stat 3 săptămânii. Am luat și eu concediu și mai mult la ea am stat ca nu îi convenea sa vina în oraș la mine. Și dacă venea, ii spunea sa vina a doua zi de dimineață. Desigur că el nu făcea ce zice ea.
E puțin cam dificilă ca persoana. Ea pune banul înaintea fericirii copiilor ei. Pentru că fratele lui a stat 6 ani în Anglia și nu mai vrea să meargă înapoi și era supărată pe el ca de ce nu merge. Și mai ales ca acum și prietenul meu nu mai vrea să meargă deja asa figuri face...
Trebuie să trăiți pentru voi, nu pentru rudele voastre. Chiar este momentul să aveți o discuție pe tema asta. Nu trebuie să îi dați pe cei din jur la o parte, dar nici să aveți prea multe tangențe cu ei. E timpul vostru iar alegerile sunt ale voastre. Timpul și alegerile lor au trecut. Este momentul să faceți planul vieții, nu?
Succes la dezbatere.
Normal asa este dar din păcate... El parca e la mijloc. Nici să mă supăr eu și nici ea. El nu înțelege că ea ma atacă cand nu e lângă mine sau și dacă e lângă mine ma atacă așa subtil
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
