După statistici, în 2017, aprox. 120.000 de cupluri din RO s-au căsătorit, dintre care peste 48.000 deja au divorţat. Încercarea şi eşecul de a menţine o relaţie monogamă au produs multă durere.
Dacă oamenilor le e atât de greu să fie monogami, de ce cei mai mulţi dintre noi fac din asta scopul principal al vieţii?
Monogamia şi dragostea nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă ni se inoculează ideea că monogamia e dragoste şi viceversa şi că, fără monogamie, nu există dragoste.
Dragostea e un sentiment, monogamia e o regulă.
Dacă eşti într-o relaţie monogamă timp de 50 de ani şi îţi înşeli partenerul doar o singură dată, toată relaţia e văzută ca o minciună, un eşec.
Care e părerea voastră?
Părerea mea e că trăim într-o societate bolnavă, artificială, unde ne sunt influențate și exploatate dorințele naturale, instinctele de bază. Rezultatul e că nu ne mulțumim niciodată cu ce avem indiferent cât am avea și tot timpul suntem influențați să vrem altceva, chiar dacă avem tot ce ne trebuie. Nu putem sta cu ochii pe minge că tot timpul apare ceva nou, ceva diferit și tot timpul suntem bombardați cu alte "noutăți". În felul ăsta suntem ținuți într-o stare de stress și continuă alertă că nu avem ceea ce ne trebuie și alergăm după zece mingi odată, când nici măcar pe prima nu am prins-o la picior. Și asta ne extenuează psihic și ulterior și fizic. Nu mai avem liniște, căutăm tot timpul să obținem mai mult decât următorul exemplu artificial care ne este băgat pe gât... și tot așa, până la extenuare și ajungem la concluzia că în final, când tragem linie, am ales doar greșit și dacă am fi ales o cale singură și sigură, am fi avut mai mult. Nu mai are cum să țină nici o relație în circumstanțele astea, fiindcă nu mai suntem oameni, nu ne mai înțelegem om cu om, nu mai avem încredere și tot așa. Nu are nici o treabă monogamia sau poliagamia cu rata de divorțuri și căsătorii, astea au legătură cu nivelul de trai, de împlinire ca oameni. Dacă nu avem stare, nu ne simțim bine și împliniți ca oameni din start, nu avem o bază solidă de pornire, de unde să mai avem loc și de relații și înțelegere și toate alea. Toate pornesc și se opresc la bunăstarea omului, la nivelul de trai și discrepanțele dintre indivizi. Dacă nu există un standard normal, sănătos, un mediu care să avantajeze omul așa cum trebuie să fie, de unde alte rezultate la interacțiuni complexe sănătoase?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Wow mi-ai citit gandurile,si eu cred acelasi lucru,de ce vrem monogamie si crede-ma ca nu am gasit un motiv clar, fiind fiinte emotionale avem nevoie de afectiune,iubire dar partea reptiliana a creierului vrea doar sex, dupa cum vezi sunt trei parti ale creierului mereu in conflict
partea reptiliana -doar sex,supravietuire, frica
partea emotionala iubire, afectiune, socializare
partea rationala nu intelege aceste parti primitive ale creierului dar le simte intens, asa ca nu cauta rational sa intelegi iubirea ca ea nu e rationala
Răspunde
Tu intai fa-ti o iubita apoi spera la mai multe o data
Răspunde Naty = domnisoara care pledeaza pentru monogamie
E corect ce spui. DAR.
Poți fi într-o relație și poți fi monogam/fidel acelei relații DOAR atât timp cât acea relație îți oferă ceea ce ți-a oferit de la bun început (chiar dacă asta însemnă 5 zile sau 50 de ani). Adică, în momentul în care acea relație începe să se deterioreze (ceea ce se întâmplă în mai mult de 90% din cazuri) să își vadă fiecare de viața lui. Nu să tragă în continuare de o relație care nu va face altceva decât să-ți facă viața mizerabilă.
Cu ce sunt mai prejos cei care au fost căsătoriți de 10 ori? Sau n-au fost căsătoriți dar au avut 10 relații?
Ai dreptate man, omul e o fiinta poligama sexual si monogama emotional/social ca asa am evoluat ca specie
Acum 2 minute | Zoeyyy a răspuns:
De ce e ciudat, Ray?
Monogamia poate exista și în iubire, și în relațiile cu beneficii.
pai daca e monogamie de ce se numeste relatie cu benefici? daca se si iubesc clar e relatie bazata pe dragoste
@Ray Pentru că nu e iubire, e doar sex.De aia se numește așa.
Tu ai putea face sex cu un barbat timp de mult timp fara sa simti ceva, sexul da nastere la iubire, iubirea apare involuntar
Cand esti intr-o relatie, corect si moral ar fi sa tii flacara aprinsa, nu sa umbli din floare-n floare, dupa altul/alta.
Daca nu esti in stare sa stai langa partener,, incheie relatia, n-are rost sa va chinuiti, mergi mai departe.
Cand iubesti un om iubesti un om nu 10.
Fidelitatea este puctul forte al unei relati deoarece nimanui nu i-ar conveni sa imparta un lucru atat de pretios cum e omul cu altcineva. Daca am accepta si face asta ar fi o intreaga curvasareala, copii cu 11 tati, nu ar mai fi casatori, famili.Ar fi toata lume cu toata lumea si nu am mai sti ce e aia iubire.
Stiu ca monogamia este o regula din iubire nu insusi iubirea, dar nu imi spune mie ca tu o sa poti iubi in aceias masura o femeie ce pe langa tine mai are 10 si pe una ce este dor cu tine, te iubeste, ti se daruieste tie, iti apreciaza iubirea, timpul, afectiune etc si nu te compara cu alti...
Am înțeles ce spui și sunt de acord cu tine. Doar că întrebarea mea avea puțin cam alt sens. Nu am spus că trebuie să amestecăm totul într-o oală și trebuie să ne împerechem ca besmeticii.
Sensul întrebării era de ce ne chinuim și facem un scop din a menține o relație monogamă care de multe ori e departe de a fi perfectă, chiar uneori e departe de a fi și mulțumitoare?
De ce trebuie să fim condiționați de ceea ce se numește căsătorie, când mult mai corect ar fi ca să menții o relație doar atâta timp cât te mulțumește, cât îți oferă ceea ce-ți dorești. Când se deteriorează, treci mai departe. Ai trecut prin asta și sunt sigur că înțelegi ce spun.
Pentru că dacă continui doar în virtutea inerției o relație care scârțâie, vei ajunge să-ți înșeli partenerul, sau vei ajunge să te înșele.
De ce să te mulțumești pe viață cu "ce a dat Domnul" în loc să mergi mai departe și să găsești ceea ce vrea sufletul tău?
Acuma sti cum e.Hartia aceia o faci doar pentru a fi pe acelasi nume nu schimba cu nimic iubirea dintre doi oameni, asa ca te casatoresti sau nu daca inseli tot la fel doare exact ca si cand te desparti.Ca semnezi o hartie prin care te separi de un om e fix pix pe langa durerea pe care o simti ca nu mai e langa tine, nu te mai iubeste.
Acuma nu prea cred in afara de cei de la tara ca mai exista oameni ce stau cu alti oameni doar pentru ca s-au casatorit chiar daca nu se mai iubesc.
Vezi, chiar aici e problema.
Peste 55% din cupluri (tot din statistică) sunt încă împreună pentru că au apucat să se căsătorească și au apucat să facă copii. Deci nici vorbă de iubire.
Am stiut eu de ce nu fac copii 
.
Daaa este putin aiurea cu faza cu copii ca o mai lungesc un pic.Sau mai sunt categoria de oameni ce au o siguranta financiara sau obisnuinta acolo.Sau chiar uni care nu isi dau seama ca ce simt nu mai este iubire ci respect, atasament, obisnuinta (eu am patit-o asta).
Parerea mea e ca nu te casatoresti daca gandesti asa.
Asta 1. 2, majortatea stau in relatii, culmea, de frica de singuratate. Asa ca daca oamenii sunt la baza poligami ...de unde frica asta de singuratate? Eu cred ca la toti ne vine randul la un "capac" si cred cu tarie in destin. Daca un om iti e destinat, apai ala va fi indiferent de probleme si obstacole.
Iar partea cu "De ce trebuie să fim condiționați de ceea ce se numește căsătorie, când mult mai corect ar fi ca să menții o relație doar atâta timp cât te mulțumește, cât îți oferă ceea ce-ți dorești." mi se pare o ideologie fantastic de ipocrita si de egoista. Mai mult, m-as duce pana intr-acolo incat sa zic ca e bataie de joc fata de un partener.
"Asa ca daca oamenii sunt la baza poligami ...de unde frica asta de singuratate?"
Nu o fi din cauza astepectului la femei, si resurselor la barbati? Nu cred cã daca ai aratã de 18 ani, intreaga viata ti-ar mai fi trebuit maritis.
Multi se casatoresc din cauza fricii de a ramâne singuri si a nu mai gasi un partener. Sau le este prea lene sa mai iasã cum o faceau când erau tineri.
Nu înțeleg de ce afirmația "corect ar fi ca să menții o relație doar atâta timp cât te mulțumește, cât îți oferă ceea ce-ți dorești" e "ipocrită și egoistă" și "bătaie de joc"?
E o afirmație valabilă în ambele sensuri. N-am spus-o doar din punctul de vedere al bărbaților.
Presupune că tu îl cunoști pe el, FătFrumos călare pe calul alb, bărbatul ideal, se poartă extraordinar cu tine, are ochi numai pentru tine, te tratează ca pe o prințesă, e un balsam pentru sufletul tău. Și începi o relație care tu speri că va fi de foarte lungă durată, deja îți vezi copii nenăscuți încă în ochii lui, cum spune Brian Adams.
Dar surpriză. Peste un an, calul alb e mort, el stă mai mult cu prietenii la bere decât cu tine, au dispărut toate tandrețurile și drăgălășeniile, iar tu, deja ești doar colegul lui de cameră.
Da, corect, ce să-ți spun. E foarte ipocrit și egoist să-i dai papucii și să speri într-o viață mai bună. Dacă tot ai încurcat omu', acu' stai și înghite maică, cum ar fi zis bunica.
Exemplul e absolut valabil în ambele sensuri.
Ideea asta că dacă vrei să ai un soț/soție lângă tine trebuie să te sacrifici, să faci concesii, să lași de la tine, ceea ce nu însemnă de multe ori altceva decât să îi accepți mizeriile, (pe care n-ai știut că le are, pentru că el/ea a fost foarte iscusit la început să le ascundă), nu îmi pare altceva decâ un comportament de sclav sentimental. Și frica de a nu fi singur, așa cum spui și tu.
Și poate ai dreptate. Dacă gândesc așa, nu mă căsătoresc. Sau poate nu mă mai căsătoresc oricum și în orice fel. Am mai fost odată și știu ce însemnă când ești prost.
Dar în nici un caz, faptul că lupți pentru propria fericire și nu te mulțumești cu "ce dă Domnu' " orice și oricum, nu înseamnă ipocrizie și egoism.
Problema e ca in casatorie, de multe ori apar copii...le ciuntim viata pentru ca am fost noi prosti si nu am vazut martoaga de culoare? Sau ce facem?
Parerea mea e ca atunci cand te decizi la o casatorie, da, faci sacrificii si accepti defectele celuilalt. Pentru ca pana la urma asta inseamna o relatie : acceptarea defectelor.
Si sincer oricum majoritatea dau bir cu fugitii la primul obstacol asa ca...deja se aplica ideea ta. Dar mie tot egoista mi se pare.
Crezi că un copil care e crescut de doi părinți care nu se înțeleg și care asistă aproape zilnic la certuri și scandaluri, e un copil mai fericit? Pentru că, asta se întâmplă când părinții se încăpățânează să rămână împreună doar pentru că au un copil. Un copil poate fi crescut foarte bine și de doi părinți care nu sunt împreună. E un mod de a repara lucrurile win-win.
Și da, când te decizi la o căsătorie, e normal să accepți tot ce poate fi de acceptat. Dar dacă nu funcționează, trebuie să accepți inclusiv ideea că ai greșit, și nu să continui în greșeală.
Nu e nimic egoist în a vrea ce e mai bine pentru tine, pentru că numai așa îi poți oferi și celui de lăngă tine același lucru.
Că iubirea ar trebui să presupună automat exclusivitate și într-o oarecare măsură posesivitate.Din astea 2 rezultă monogamia.
Ok. Dar ce faci când relația ta nu mai justifică asta?
Pentru că mi-e greu să cred că există vreo relație care să-ți ofere, de exemplu, după 2 ani, aceeași satisfacție ca în prima lună. Ce faci când iubirea de început nu se transformă în acel liant care să te țină lângă el încă 50 de ani? Și se transformă în acea obișnuință searbădă și în acea lene "lasă că oricum n-aș fi găsit ceva mai bun"?
Iubirea se transforma in atasament, probabil ca atasamentul acela exista pentru ca puiul uman are nevoie de ambi parinti cativa ani buni, omul este cel mai gingas animal de pe pamant
Ești convins?
Nu cumva în multe cazuri iubirea dispare și apare doar obligația de a crește și îngriji copilul pe care au apucat să-l facă?
Ba da man, asta pentru ca monogamia este o inventie umana, religioasa, nu vezi ca si eu mai intreb aici dar de ce am nevoie de nevasta sa fac sex
Dacă se transformă într-o delăsare de genul, e clar că n-a fost iubire nici la început. Încă 50 de ani.da, pe la aproximativ 70 de ani n-o să mai am aceeiași satisfacție sau aceelași entuziasm pe care l-aș putea avea acum sau peste 5 ani, dar e normal, nu e de vină monogamia.
De ce aș avea nevoie de sex cu altcineva?
Întotdeauna la început e iubire. Pentru că altfel ar fi doar un "bună seara" și nu s-ar mai întâmpla nimic. N-ar mai exista un "după".
Iar această iubire de început, de obicei, descrește. Sunt foarte rare cazurile în care să crească.
Ei, și când se ajunge ca, el, în loc să vină acasă cu o floare, cum făcea la început, vine acasă și strigă din prag "ce-ai făcut de mâncare azi?", nu-ți vine să-ți bagi **** în ea de monogamie?
Descrește sau capătă o altă formă, o combinație de respect și apreciere.
Și poligamia mi-ar aduce flori?
Mda, toți sperăm în acestă "altă formă".
Nu, nu ți-ar aduce flori, dar simpla ei existența, ar putea fi morcovul necesar, care l-ar face să caște ochii și să înțeleagă ce-ar putea pierde.
Pai din ce mai exact apare acest respect?
Pânã la urma nu cred cã din niste atentii amãrâte din partea lui, si mânare din partea ei, sa fie o buna slugã.
Nu a apărut brusc, a existat dintotdeauna.
@Hammurabi Aș avea nevoie de sex cu o altă persoană ca să-l determin pe cel pe care îl iubesc să rămână lângă mine, să-i arăt ce poate pierde? Asta nu mai e o relație, e un fel de șantaj ieftin.
@Ray Pentru că nu e iubire, e doar sex.De aia se numește așa.
Ha. de când o alternativă poate fi numită şantaj?
N-a spus nimeni să faci sex cu altă persoana. N-a spus nimeni să faci tu ceva care să poată fi interpretat ca şantaj.
Am spus doar ca e suficientă existența poligamiei ca alternativă şi lucrurile s-ar schimba. În bine pentru cuplurile monogame.
Esti fenomenalã totusi trebuie sa te respecti pe tine, dupã iti poti respecta si partenerul.
Doar o singura datã, cel putin eu cred cã orice femeie in ziua de azi nu e monogamã sau nu insealã, nu ai cum sa o prinzi asta e sigur, femeile sunt ca vulpile, sunt facute destule studii ca ele inseala când sunt la ovulatie, dar pot rãmâne intr-o relatie "monogamã" adicã relatie de lugã duratã, casnicie mult timp chiar si toatã viata.
Dar divorturile apar când femeia pur si simplu se satura de barbat, il subjugã transformã in catelus, sau el se leneveste nu mai este in stare sa atragã alte femei, se ingrasã, nu mai munceste, vine beat acasã, divorturile gen cu agresiuni fizice "sotul meu bea" sunt doar prostii, femeia pleaca deoarece nu mai are ce castiga, stã in casa cu un lenes, Beta, catel.
Perfect corect ce ai spus. Dar e total valabil și invers când bărbatul se satură de ea. Pentru că înainte de căsătorie ea arăta bine, se îngrijea, avea grijă ce mănâncă și ținea nenumărate diete și mai era și meseriașă la pat.
Acum e cât o balenă, miroase permanent a tocăniță, uită să se spele pe dinți, iar sexul cu ea, e un scenariu din filmele lui Hitchcock.
adevarat dar ce sa faci, noi barbatii suntem sexul tare. Trebuie sa indurãm, nu avem scuze.
Prerea mea e că doar Puțiferii sunt contra monogamiei.
Doar unii bărbați ridică problema abolirii monogamiei.
Toma si haremul.mpg
https://www.youtube.com/watch?v=WY0xoPT9M6k
; - )))))))
; - PPPP
Monogamia e o cultură. Poligamia a fost o cultură și mai este și acum o cultură în diferite regiuni. Și în Biblie se pomenește de poligamie până Dumnezeu i-a zis lui Moise să fie doar monogamie.
Poligamia nu e prea strălucită deoarece naște ură și rivalități între fii după cum vedem în istoria sultanilor sau a chinezilor sau coreenilor.
Dragostea are un set de valori printre care sunt și monogamia, relația sexuală, fidelitatea etc.
Dragostea dintre un bărbat și o femeie e diferită de instinctul sexual dar îl înglobează.
Există animale monogame lupul, corbul, vulpea, turturelele etc. deci...
Deci un adult echilibrat se naste doar într-o famile monogamă.
Știi, ce ură au copii părinților divorțați cum se învinovățesc pe ei înșiș că din cauza lor s-au despărțit părnții?!
Cuplurile s-au divorțat pentru că... s-au învățat haimanale datorită dezvoltării îndustriei farmaceutice de contracepție.
Există animale monogame lupul, corbul, vulpea, turturelele etc. deci...
poftim, alea sunt animale poligame, singurele sunt lebedele si alea pe sezon
Nu există animale monogame. Sunt câteva dar doar pe sezon (anual) iar asta nu înseamnă monogamie.
Nu folosi argumente aiurea că îți compromiți tot ce ai scris.
Decât un berbec întere oi mai bine un lup stinger!
Sper să nu devină cultura noastră o cultură de maimuțe bonobo cum vreau unii.
Cine nu practică monogamia nu e capabil să iubească o femeie. Ori iubești ori ești călăuzit de instinct.
Cultura de șogori e doar o subcultură care se zbate să devină aculturație dar în timp va fi eliminată.; PPPPP
Hmmm... Consideri că maimuțele bonobo sunt depravate și lipsite de moralitate și au hotărât ele să trăiască în păcat?
Sau sunt niște ființe care trăiesc așa cum trăiesc pentru că așa le-a lăsat Dumnezeu pe pământ?
Pănă la moralitate și păcat e cale luuungă întâi e ADEVĂRUL APOI DREPTATEA fără acestea două nu există moralitate ci doar cultură.
Să deosebim cultura de moralitate întâi!
Nu cred că animalele păcătuiesc!
De ce ai dat exemplu negativ "cultura" cum spui tu, a maimuțelor bonobo? E greu să argumentezi asta?
Sorry, dacă nici măcar nu poți argumenta un lucru pe care tu l-ai spus, nu mai e cazul să continuăm conversația.
În filosofie există și metoda socratică sau euristică.
Eu nu trebuie să îți argumentez tu trebuie să descoperi ADEVĂRUL. E grele!
Exemplu negativ e și o metodă de a evidenția o pozitivitate sau un adevăr. Deci?
In Biblie nu exista niciun verset prin care Dumnezeu sa-i ordone lui Moise sa fie monogamie. Biblia este pro-poligamie, dupa cum recunostea si Martin Luther: "Ego sane fateor, me non posse prohibere, si quis plures velit uxores ducere, nec repugnat sacris literis."
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
