Hei, TPU, dacă amica mea mi-a zis că vrea să-mi facă cunoștință cu un băiat, care pe deasupra este și el prof și este și plinuț și singur în orașul ăsta deoarece e mutat cu familia lui din București și mi-a zis că nu cunoaște pe nimeni pe aici, și eu inițial i-am zis că da, doar că ea insista să-mi dea ea nr lui și i-am zis că eu nu-l voi contacta pe el, apoi rămăsese că-mi dă ea nr meu lui și am tot eschivat răspunsul atunci, dar rămăsese că așa vom face. Iar când a ajuns acasă m-a întrebat dacă poate să-mi dea nr băiatului, dar eu în final i-am zis nu, că nu mă simt pregătită și nu mă simt în stare. Oare am procedat bine?
Ideea e că, fata mi-a zis că nu e nevoie să fim neapărat împreună ci să vorbim doar ca amici, probabil mai mult și de aia i-am zis că e ok, să-mi dea nr prima dată, dar apoi m-am gândit că ce bărbat ar vorbi doar ca amic cu o femeie. Și că dacă tipul chiar m-ar plăcea și eu nu mă pot implica din prima emoțional sau lega o conexiune imediată cu el, și i se va părea dubios sau dacă chiar nu-l plac deloc și el va insista mă voi simți hărțuită.
Apoi am încercat să pun stop pe aceste gânduri și să mă gândesc că poate și omul gândește exact ca mine și va căuta doar o amică cu care să piardă vremea și dacă ceva va fi, va fi mai târziu. Dar apoi m-am gândit la mine și la tot ce sunt eu și mi-am spus că și dacă eu l-aș plăcea sau aș ajunge să chiar mă îndrăgostesc și tipul nu mă va plăcea pentru că nu sunt ca restul umanității sau societății actuale (sunt nonconformistă, nu sunt workaholică și clar nu sunt o femeie ce să dădăcească un macho sau nu aș sta la cratiță și casă, deși funny stau numai în casă 
și apoi m-am gândit că dacă el nu mă place, asta mă va ucide doar și mai mult.
Deci cum face un om să scape de toate aceste gânduri infinite și de toate aceste frici?
Îmi dau seama că așa nu o să mă pot apropia niciodată de un bărbat, dacă mă gândesc doar la duoul (dacă nu-l plac eu, îl rănesc eu sau par o snoabă, dacă nu mă place el, mă va răni pe mine la nivel personal, de încredere în mine),,, deci cum fac să scap de toate aceste frici?
Sau să rămân cu fricile și gata?! Oricum la 30 de ani, ce rost mai mare o relație, dacă nu a fost să fie mai în tinerețe,,,
Și dacă accept totuși să vorbesc cu tipul acesta doar ca amic... e ok? Adică de unde știu până la urmă exact dacă tipul mă va plăcea... deci dacă nu mă va plăcea oricum și nici eu pe el sau nu prea mult, atunci nu ar fi ok să nu pierd șansa de a avea și eu măcar un amic?!
Cum privesc bărbații, femeile pe care le cunosc și ele le spun din prima că ele doresc să vorbească doar ca amici? E ok sau nu?
Ordonare:
După relevanţă
El va vrea ceva nu sa fiți amici,mai bine nu vorbiți va pierdeți timpul reciproc, dacă nu e atracție fizică reciprocă degeaba mai vorbiți, vb din experiența, am avut multe relații virtuale, dacă nu e atracție e pierdere de timp
Răspunde
Păi atracție poate fi, tipul e și el gras. Deci care e problema?! Poate tipul chiar m-ar plăcea, dar eu sunt complicată, nu știu... deci nu doresc să-i complic și lui viața.
Și fără supărare, dar dacă tu și jumătate de mapamond macist vedeți femeia doar ca pe un animal de pradă și "b*g-sc*t" și de aia nu ai tu relație nu e problema mea și nici a tipilor care încă mai gândesc cu altceva decât șarpele, ooo și crede-mă, dacă majoritatea de prin orașul meu, ca și majoritatea de aici, de pe TPU gândiți doar cu pantalonii, nu e vina noastră, a celor care gândim cu altceva și de ce nu chiar ne mai atrage și altceva în afară de ce zace în pantaloni. Și eu una chiar țin să cred că încă mai există și bărbați de genul.
În orice caz, ce descrii tu, sună a băiețași în haină de adult, clar nu a adult și a masculinitate foarte toxică. Deci acum ți-ai primit și răspunsul, de ce nimeni nu dorește să te ia, dragă Ray. Pricepi?!
Tu vezi femeia doar ca pe o bucată de întins în sos, chiar și cea mai frumoasă se scârbește de acest comportament, cât de cea care nu e oricum pe standardul tău, crede-mă că e pe departe un bonus tot pentru ea, a scăpat de astfel de tipi.
Deci dragi bărbați, care plângeți pe aici, că sunteți single și că nimic, mai uitați-vă la voi în interior, înainte să ieșiti și să mâncați multe despre noi femeile sau chiar despre așa zisa dragoste în general. Și eu am daddy issusse chiar și chiar am fost respinsă de bărbați la modul general, dar nici nu generalizez și nici nu cred că dacă "iubirea nu există pentru mine" pentru că așa cum am spus și eu am problemele mele, pe care durează ani de zile să le rezolv sub terapie si hipnoză și chiar rugăciune, iar după o vârstă da, chiar cred că dragostea nu mai există, mai ales nu aia care să înceapă din nimic ca la 18, 20 de ani, dar eu una încă mai cred în dragoste. Drept dovadă, eu le-am spus elevilor mei la școală "că dragostea e pentru proști" apoi o elevă m-a întrebat "DAR ADICĂ CE VREȚI SĂ SPUNEȚI CĂ PĂRINȚII NOȘTRI SUNT NIȘTE PROȘTI PENTRU CĂ S-AU ÎNDRĂGOSTIT?!" Și am rectificat, de altfel ceva ce era de la sine înțeles că pentru mine, prin filtrul meu e așa și i-am spus elevei mele, că de fapt eu nu acuz și nu zic de nimeni nimic, ci doar zic dpmdv, pentru mine, că dragostea e pentru proști. Deci dacă eu care (comparativ oricum cu voi bărbații, care oricum ați arăta, voi tot vă găsiți femei pe care să le supuneți și să aveți chiar un sprijin, în cazul meu eu chiar am fost singură pe lume de 30 de ani încoace, și chiar nu am prea primit mare ajutor la viața mea de la bărbați, cu atât mai mult sprijin sau admirație și cu toate astea, încă am puterea să cred atât în IUBIREA ASTA, CÂT ȘI ÎN BĂRBAȚII cu adevărat bărbați - care știu și pot și vor să iubească forever o femeie, care știu ce înseamnă sacrificiul și nu se dau în lături de la a le face, atât pentru puii lor cât și pentru nevestele lor și tot așa).
Că ai tu gazele verzi pe pereți și alți băiețași de ăștia în haină de adult, nu e problema mea, și nici a nimănui, doar de voi ține dacă vreți să vă vindecați sau nu. Eu una fac terapie și-mi doresc familia mea, dar ți-am zis, peste ideea "bărbat" și traumele conexe cu ei, nu am trecut nici eu, dar tocmai de aia dau bani la terapie, în loc să merg prin nu știu ce țară străină să mă plimb sau pe nu știu unde să cheltui și să dansez prin cluburi, pentru că vreau să devin o versiune mai bună a mea și să știu că dacă vreodată accept ideea de a băga un bărbat în viața, sufletul și intimitatea mea, să nu ajung ca mama cu tata. Deoarece, am ales să fiu o femeie adultă și nu o copiliță plângăcioasă că vai nu mă place nu știu cine sau vai ce grea e viața. Da, nimic de zis viața e grea, e a dracului de grea, dar tocmai de aceea e de datoria noastră ca măcar noi să o simplificăm și să nu ne-o îngreunăm și mai mult.
Deci dacă tu crezi că dragostea nu există, atunci cam așa ai să mori. Cum am spus și eu, în cazul meu cred că nu există, dar eu una măcar nu mă plâng. Ok, am poate doar momentele mele de invidie când văd că alții au parte de ea, și compar viețile, dar apoi îmi dau tot eu alome 2 palme peste față și-mi revin, să văd că și eu am viață minunată chiar dacă single, dorm când vreau, mănânc când vreau, fac ce mama vreau, când vreau. Oare să fie asta o viață mai puțin frumoasă decât o viață în care alergi în 2 și uneori vă certați din orice?! Nu, nu cred. Cred că în final fiecare viață e frumoasă în felul ei, deci dacă tu asta crezi, asta o să primești, dar măcar nu mai spune că dragostea nu există. Păi dacă nu e pentru tine, nu înseamnă că nu e pentru toți. Sau nu înseamnă că dacă tu cauți doar atracție fizică, ori doar iubitele cu care ieși tu caută doar asta și de aia spui că dragostea e doar asta, mi se pare sad. Că dragostea e mult mai mult de atât. Ba de multe ori, tocmai dragostea e prietenie mai mult decât atracție fizică. Deci, nu știu, ce vezi tu sau ce așteptări ai de la dragostea asta, dar eu una cred că e unica frumusețe a vieții și e cel msi frumos sentiment pe care îl poate trăi cineva, tocmai dacă e reciproc și dacă e pe bune, nu e fix din ceea ce spui tu (fizic, proprietăți, chiar intelectual bun, ci doar să simți, să trăiești aia alături de un om pe calibrul tău) deci dacă nu ai avut parte de o astfel de dragoste, nu duce mai departe nenorocul tău, spunând că dragostea nu există. Dragostea există, doar că nu pentru voi.
Răspunde Eu văd oameni prin prisma evoluției,și voi vedeți bărbați frumoși,atractivi că pe o bucata de carne buni de făcut sex la fel și noi,tu fiind profesoara nu ai nevoie nvatat la biologie de evoluție? Apropo noi nu alegem nimic,totul e la nivel de ineconștient,dacă simt atracție involuntar ce vina am? Tu crezi că eu vreau asta? Tu crezi că eu vreau sa manc dulciuri? Să am adhd? Să am pofte de alimente nesănătoase,fata eu am avut o mama care mi-a dat viață de doua ori, nu percep femeile sau bărbați cumva, la nivel de rațiune îmi plac persoanele care îmi transmit informații corecte, am întâlnit tot felul de oameni și niciodată nu am judecat, am întâlnit și escorte, nu mă interesat ce meserie are și dacă îmi poate da informații
Păi pe mine nu m-a interesat biologia. So!
Dar în schimb m-a interesat psihologia, deci ceea ce spui tu, e și în psihologie, nu mi-ai spus nimic wow. Doar că nu toți aleg după atracție conform psihologiei ci după tiparu lu tac-su și lu mă-sa. Deci dacă tu susții că doar ce e atractiv te atrage, atunci înseamnă că ai avut mamă atractivă și o cauți în alte femei, dar de aici nu-mi vinde mie brașovence. De exemplu și eu îl caut pe tata, care gras by the way, semăna cu Ted Bundy, și nu, deși am eu pasiunea mea morbidă față de crime și criminali, nu caut și tiparul criminal în bărbați, dar da, caut tiparul tatei fizic, deci de aia mi-a și fost greu să găsesc, deoarece, unde dracu găsești tu un Ted Bundy, dar unul mielușel, nu evident Ted Bundy 
) adică pentru cine nu știe, Ted Bundy e un tip alb cu părul brunețele, ușor creț când îi crește și cu ochii ăia blue, ei bine, leit tata, deci mă atrag evident tipii ăștia pentru că il caut de fapt pe tata. Simplu!
Tu cauți femeie frumoase pentru că mama ta era cel mai probabil frumoasă. Deși dacă i-ai arăta altui tip, standardul femeilor tale, probabil ți-ar spune că sunt urâte, chiar dacă ele conform social, par că au tot ce trebuie. Din nou simplu.
Deci da, tinzi să te îndrăgostești de tiparele mamei și tatălui tău.
Însă acum știind astea, nu tot la tine dă cu virgulă?! Adică ok, eu mai greu găsesc brunet cu ochii albaștri, gen tata si gen Ted Bundy, și mai ales dacă acel Ted Bundy care e mai unic, are și el un alt tipar al femeii lui fatale și acea nu sunt eu. Însă la tine, nu înțeleg care e problema de nu te-ai îndrăgostit niciodată, păi spui că ești bărbat, că îți plac femeile frumoase și pe alea le găsești pe toate drumurile, acum că peste jumătate nu sunt naturale ci făcute sub bisturiu, e altă mâncare de pește, dar presupunem că din moment ce aceste femei te atrag, nu te mai interesează și cum și-au adus acea frumusețe în viața lor. Deci care e problema, măi, Ray de fapt?! Dacă femei frumoase ai în jurul tău, tu te poți îndrăgosti de ele și se presupune că și ele de tine?! Care dracu e problema?!
Dacă nu ai răspuns la astea. Atunci uite, vezi, la tine e problema. Faci tu ceva de le îndepărtezi sau ai și tu mammy issuse chiar dacă spui că mama ta era frumoasă și ăsta ți-e tiparul, ai mammy issuse, de altfel toți oamenii care nu ne-am potrivit într-o relație sau mai ales cei care am și fugit de aceste istovitoate relații, la fel ca și cei care sunt de fpat în relații dar sunt toxice, toate aceste exemple au la bază mammy și daddy issuse. Așa că, ori îți admiți problemele, ori o să spui că de vină și că nu te-ai căsătorit vreodată e de fapt natura. Când până la urmă natura mai și spune că oricine are un corespondent în natură. Melcul întâlnește alt melc, tigrul al tigru și tot așa. Ai înțeles ce am vrut să-ți transmit. Corespondent ai în viață, fie că vrei să accepți sau nu, dar dacă ai pretenția să fugi de Kitty Kat că ăla ești și tu, și cauți tigroaica Alfa, atunci nu e vina naturii, e vina ta.
Anyway, ai priceput ce ți-ma transmit, se presupune că ești adult, adică să cauți mereu în interior și nu în exterior (că femeie e). Și eu zic mereu că bărbatul e, dar în final când trag linie, eu una vreau să am conștiința împăcată, adică să știu că am luptat să-mi înving condiția (a mea ar fi cea cu depresia, isteria și lenea) și abia apoi să spun că nu am găsit nimic. Adică ce vreau să spun e că, și eu am pus mereu pe baza fizicului că vai bărbații nu mă plac, și nu e total netrue, dar doar pentru relații pasagere, în realitate bărbații nu mă plac pentru o relație pentru că eu sunt o femeie iresponsabilă, ce face doar când are ea chef și în rest vreau doar să stau cu capul în nori sau uneori doar să dorm, ajungând să dorm și până la 12 ore pe zi, când nu mă simt bine. Deci ia spune, ce bărbat cât normal cu scaun la cap, ar dori o astfel de femeie. Îmi știu limitele, so, însă eu lupt cu mine, cu gena mea, cu tiparul meu, dacă reușesc să mă schimb cât de cât și să obțin un bărbat pe calibrul meu, e ok, dacă nu, eu una măcar știu că am încercat și luptat.
Jesus! Nu-ți spun astea ca să mă dau mare ci ca să pricepi și să conștientizezi că fix ceea ce vrei, trebuie mai întâi să devii tu, ca să poți avea pretenția apoi de la altcineva. Dar și să ai tupeul fantastic, de atunci când ești doar tu cu tine, alone, pe colțul patului să realizezi că dacă ai femei în jur și nimic, nu poți da naibi vina pe o gloată de femei, ci să vezi că ceva e la tine. Ceva ori te face pe tine să bați în reteagere cu ele, ori pe ele ceva din personalitatea ta sau felul tău de a fi, le face să te evite.
Ok! Gata! Down with theray! Dacă vrei să te cunoști mai bine, să evoluezi, mergi la terapie. Eu ți-am spus din to ce am studiat eu, dar încă nu am diploma de psiholog, urmează. Dacă nu, aia e, acceptăți soarta, crucea măcar și nu mai plânge că nu ai parte de femei frumoase. Și singur e viață. Uneori chiar mai bine decât cu unul sau una care toată ziua e taca taca. Deci tu știi ce alegi, doar că, ce alegi, alege asumat. Adică dacă vrei singurătate în final, nu da vina pe noi, femeile că nu te vrem noi, dragă Ray.
Eu sunt femeie, și ca femeie care nu ești din standarde normale (și prin normal, nu mă refer doar la fizic ci la tot) e de 1000 de ori mai greu să trăiești în viața asta, apropo, a voastră masculilor, să trăiești zic, deci ia gândește-te dacă eu care mi-e de 1000 de ori mai greu să trăiesc așa și o fac destul de bine de una singură și-mi asum în cele din urmă singurătatea și nu dau vina pe voi bărbații pentru asta (că nu m-ați vrea sau nu știu ce prostii) atunci voi ca și bărbați ce scuze aveți să dați vina pe noi?! Vă asumați alegerile și aia e, indiferent care sunt. Alea sunt alegerile, ăla ești, nimeni nu se mai naște așa.
Îți place să scrii romane, ca profesoara nu cred că nu ai învățat biologie, ce materie predai?
Te gandesti prea mult. Da-i o sansa omului, iesi la o intalnire ca intre amici, si vezi cum este el ca persoana. Daca iti convine, tii legatura, iar daca nu, nu mai tii legatura. Ce e atat de greu?
Nu știu... oricum deja am refuzat deci, nu mai pot da înapoi acum. Nu știu de ce, dar nu mă simt confortabil să vorbesc cu bărbați sau să-i aduc în spațiul meu personal(deși mi-aș dori totuși să o fac și pe asta- da, că de fapt aici e toată problema, că îmi doresc, dar nu pot, ceva mă ține pe loc, că așa dacă mi-aș asuma eu că nu mă interesează bărbații și nu aș dori deloc să vorbesc cu ei, totul ar fi mai simplu, dar în realitate îmi doresc să pot vorbi cu un tip, să mă îndrăgostesc de un tip, să port conversații n cu un tip, dar nu pot.).
Nu cred că voi reuși vreodată să mă schimb, ăsta este adevărul. Deși tot încerc să mă mint că e una sau alta de vină, adevărul e că, eu sunt de vină și observ că la vârsta asta nici terapia nu mă mai ajută să mă schimb. Aia e, poate mi-e mai bine așa, în cazul meu, zic, fără un bărbat în casă. Sau fără acest aspect în viață.
Mamma mia, câte pipe mentale.Mergi fata la o cafea cu tipul, nu ai nimic de pierdut. O sa vezi tu după cum rămâne treaba, in cel mai rau caz, puteți foarte bine sa deveniti buni prieteni, daca nu o sa fiti atrasi sexual.
Mult succes si nu mai fugi de oameni.
Cheers
Măi, dragă Freddie, ai dreptate 
deja vorbesc cu acest tip, mă rog, asta la insistențele amicei mele, că zicea că îi tot cerea numărul meu, și nu mai scăpa de el, însă amica mea, fiind amica mea, mi-a tot făcut reclamă faină la tip și probabil de aia tipul tot îi cerea numărul, dar dacă mă va vedea pe mine cea reală, și eu aici, nu mă refer la fizic, aparent cică omul m-ar fi văzut deja in pozele amicei mele, și m-ar fi plăcut ) deci omul ăsta e chiar un ciudat dar faza e că, ar fi șocat să mă descopere pe mine cea reală și nebună ) și plină de fluturi prin cap. Deci nu știu, dar anyway, e bine că eu oricum știu unde duce totul, adică la nimic, așa că, tocmai de aia, why not, la fel cum am conversat cu tipi prin online și nada, la fel cum am vorbit cu 2, 3 și pe viu și nada, cumva, cândva și aceste conversații cu acest human, vor deveni nada.
Eu deja văd totul, așa că, ba mai funny e că, fix cineva care mă cunoaște super bine, când a auzit că o să ies cu un tip mi-a zis direct "oricum nu să fie nimic între voi, că nu ești tu pentru băieți și bărbați".
Cam fix asta îmi zic și eu mereu. Și ăsta e purul adevăr. Așa cum nu toată lumea e făcută evident nici pentru mănăstire, la fel nici pentru bărbați sau invers pentru femei, nu sunt făcuți toți.
Aia e, eu una m-am resemnat deja. E destinul meu și am învățat să mă împac cu el.
Aoleu, cu discursurile astea pesimiste, ma faci sa vin pana la tine, sa te scot eu la o intalnire, doar ca sa-ti demonstrez ca nu-i asa amara viata, cu siguranta as descoperi ca ai ceva de oferit. Dar grija, eu is lipicios rau, dar in sens simpatic, nu invaziv.
Cheers
Bună! Trebuia sa o lași pe prietena ta sa îi dea numărul tău sa vezi ce se întâmplă ca na încercarea moarte nu are! Cine știe poate e chiar bărbatul perfect pentru tine dar dacă nu vorbești cu el nu ai cum sa afli și o sa te tot gândești oare cum ar fi fost!
Lasi prea multe ganduri si ipoteze sa curga in amonte, situatia este clara, alege ce stil de relatie vrei, clasica sau moderna, tu jongland intre cele 2 nu vei putea stabili exact ce vrei sa faci, pasesti cu stangul sau cu dreptul?
Varianta clasica este mai usoara, ramai femeie si astepti sa fii curtata de barbati, alegandu-l pe cel ce simti ca este alegerea corecta,
La varianta moderna implica sa faci tu primii pasi daca nu o face el si sa speri ca poate va functiona, pe cand clasic, vei vedea roadele in functie de cat de mult se incearca din partea barbatului de a iti intra in gratii infiderent daca iti vei bate sau nu joc de sentimentele lui.
Natural, este mai bine sa fiti amici si sa mentineti o perioada o prietenie ca mai apoi sa stiti daca sunteti sau nu potriviti pe termen lung, sunteti adulti acum, puteti discuta deschis despre conceptul unei relatii, insa lasa-l pe el sa ia initiativa si adapteaza-te dupa el, vezi ce plan are intr-o relatie si pe baza asta vezi daca se potriveste cu ce idee ai tu despre o relatie, asa ambele parti ar fi concrete si pe subiect fara alte interpretari, gelozii, etc.
Ptea complex răspuns pentru mine. Deși da, și gândurile mele sunt complexe, dar aia e. Oricum am refuzat să-i dea numărul și aia e. Cred că nu e pentru mine chestiile astea cu relațiile, cu bărbații și poate chiar cu dragostea... deși nici nu știu, oricum, ce dragoste mai există în secolul ăsta al răutății, prefăcătoriei și al individualismului. Deci nu știu ce dragoste ar mai fi asta, mai ales la 30 de ani. Aia e, nu a fost să fie. ) Recunosc că încă mai plâng puțin, dar învăț să mă resemnez cu soarta mea. )
Oricum, nu m-a lăsat nici pe mine Dumnezeu, chiar dacă am fost singură toată viața, deci, oricum ar fi aleg să-i mulțumesc că măcar nu m-a lăsat homelless sau altfel, mereu cred că se poate mai grav, deci nu e capăt de lume că nu pot ieși cu un bărbat sau că nu mă place un bărbat ) chiar dacă ăsta e destinul meu să fiu forever alone, am decis în final să fiu împăcată cu mine... nu știu de ce, sper să nu fie stări premonitorii sau ceva, dar în ultimul timp, am tot simțit nevoia să-mi fac testamentul chiar dacă nu am ce lăsa lumii ăsteai, bine doar niște versuri, pe care aș dori măcar post mortem să le fac cunoscute lumii întregi și de la o vreme îi tot las mamei temă să se lupte ea să-mi publice poeziile în caz de mă duc și eventual dacă ajung în comă (conform bolii mele, pot ajunge în comă sau dacă ar fi să ajung la moarte clinică și pot fi funcționale totuși pentru cineva organele mele i-am spus să mi le pună bine pentru cineva dornic de viață și care chiar ar avea nevoie de acele organe și să facă bine să mi le doneze și cam asta e unicul lucru bun pe care-l pot lăsa după moartea mea. Deci după toate aceste premoniții și coșmaruri nocturne, de mă tot trezesc la 3 dimineață înghețată, panicată și simt nevoia să aprind toate becurile, simt că finalul mi-e aproape și deci am decis în final, să nu mă mai supăr pe Dumnezeu, chiar dacă nu mă poate ajuta să mă îndrăgostesc sau căsătoresc vreodată, aia e. Am decis să fiu mulțumitoare chiar și pentru această cruce. În final, oricum tot ce e aici, e trecător, iubire, bani, faimă, prietenie, popularitate, chiar o familie, totul e trecător, important e ce faci cu sufletul tău, deci e ok și așa.
Doar sper ca dacă totuși amica mea s-o fi dat la vorbă cu tipul acela și în final i-o fi spus că am refuzat, sper să nu creadă că sunt vreo snoabă. Nu suport totuși să îmi fac o părere negativă în ochii celorlalți, deși cred că și peste asta pot trece, oricum în final, mai bine să fiu văzută ca o snoabă dar care știu că nu am greșit cu nimic nimănui, decât să fiu super friendly și disponibilă și apoi să mi poarte cineva ranchiună sau să știu că am supărat pe cineva cu ceva sau că am greșit cuiva cu ceva.
Cât de prieteni, nu știu ce să zic, ideea e că, nu știu dacă aș propune chestia asta, cine știe tipul ce idei sau speranțe își face, deși oricum nu cred că am fost eu vreodată plăcută de cineva din rasa masculină, așa că habar n-am poate ar fi ok să repropun amicei mele să-mi dea până la urmă nr băiatului sau un Facebook ceva. Deși tot cred că în final zic pas. Cred că am îmbătrânit până la urmă chiar și pentru amicițiile cu macho. În orice caz, atât iubirile, cât și amicițiile se fac în tinerețe, la bătrânețe îți trăiești doar crucea și cam atât, ori că e cea a fi părinte singur că partenerul nu a fost în stare, ori că ești cineva ca mine destinat singurătății, ori că ești destinat chiar unui conglomerat de familion (precum bogotanii cu n neamuri) dar plini de venin toți și intrigi și deci ai fi predestinat neliniștii și anxietății, oricare ar fi destinul și povestea, cam după 30 de ani, oamenii cu scaun la cap, nu-i mai interesează prostiile puerile precum dragostea și nici chiar amiciția. Cam de la 30 de ani îți vezi de viața ta deci cred că în final zic pas și la amiciție. Oricum ar fi, amicițiile dintre bărbați și femei mai ales, sunt cele tot din copilărie, precum relațiile amoroase care s-au finalizat cu amiciție pe viață sau chiar copii care de mici copii au conviețuit mereu împreună și au ajuns să fie amici și in baston. Deci cam așa stând lucrurile, din nou mă uit că soarta de mic copil pe mine m-a lăsat singură. De mic copil nu am avut parte de prieteni așa că, de ce ar fi cazul acum la bătrânețe.
Aia e, nu a fost să fie. Fiecare cu crucea și destinul lui, n-ai ce face.
Iubirea este si acum la 30 sau 40, doar ca intr-o alta forma, te temi sa nu fi folosita sau injosita de o persoana in care iti pui increderea si confidenta sa te reprezinte in societate.
De ce simt ceva din textul tau, altceva decat spui, ca pe o morala ca ai incercat ceva candva dar ai vazut prin camuflajul inamic si te-ai retras din campanie, lasand metafora la o parte, nu renunta inca la idee, inca ai timp indiferent de starea de spirit.
Dacă nu ești pregătită, nu ieși. Nu vă dați speranțe false unul altuia.
Așteaptă! Așteptarea este o virtute. În viața ta, va apare cineva cum vrei tu. Și crede-mă că vei știi din prima clipă că acea persoană este sufletul pereche.
Nu ai procedat corect!
Las-o pe amica ta să-i dea băiatului numărul tău!
Apoi, aștepți... dacă sună și vedeți că vă înțelegeți e ok, dacă nu, tot ok e!
Dacă nu va fi să fie o relație în adevăratul sens al cuvântului, poate te vei alege cu un amic! Unul ceva mai serios ( sperăm! ) ca sucul Fanta!
În orice relație începi de la prima treaptă! Amiciția! ( Doar că amiciția între un bărbat și o femeie e... doar de formă!
Și de scurtă durată! dacă e să fie!
Dacă nu, te alegi cu un amic, sau un amic gay, pe VIAȚĂ!
Succes!
( Don’t Let Your Past and Future Steal Your Present! )
#FIGHTING!
.
Apoi nu ți-am zis eu că ți-e ți s-ar potrivi fie un prof, fie un preoțel, fie un bibliotecar?!
Șo pe el!
Măi, nu știu... am zis pas. Nu e de mine chestia asta cu dragostea,,, cred,,, încerc să fiu tare și să îmi spun că asta mi-e destinul, să nu mai stric pozele cu God, dar până atunci lasă-mă să mă mai înec oleacă în înghețată și Milka, papanași și Nuttela
După ce dau diabetul peste cap, o să fiu și eu împăcată cu soarta mea. Dar până atunci parcă e oleacă plăcută și suferința asta din nedragoste ) sau nici nu știu cum să numesc situațiunea mea, căci de fapt nici nu știu cine e de vină aici, tipii că nu mă plac (cel puțin ceea ce cred eu că e în povestea vieții mele) sau de fapt eu care fug ca o gazelă de dragostea asta, parcă ar fi vreun fel de bombă nucleară. ) Deci idk,,, dar știu sigur, că ceva e pe bune, suferința e foarte nice parcă te face să trăiești
Știi că aceleași sfaturi le send-uiesc și la tine, my dear.
P.S. poate aleg bibliotecarul în cele din urmă ) însă nu uita că vor fi pe cale de dispariție bibliotecarii ăștia ) căci dacă ai observat vor să scoată facultățile de litere, deci scriitorii și cititul, cărțile, scrisul, vor deveni prontozauri și preistorie 
în detrimentul AI -ului? Deci cine știe, poate un robot?!
Nu e de tine, CLAR! - DACĂ NICI NU ÎNCERCI! Uf!?
Ăsta ți-e destinul dacă tu așa îl faci să fie! Adică îl sabotezi mereu!
Nu fugii după dragoste, dar nici nu fugi de ea!
Iar dacă tot alergi, mai prefa-te, uneori , că te și împiedici!
P.S. Dacă tot vor scoate bibliotecile și bibliotecarii din circuit, și vor deveni pe cale de dispariție precum dinozaurii , sau pasărea Dodo , poate asta e și misiunea ta! , să-ți găsești un ' dinozaur', sau 'extraterestru' , dar până îl găsești, TREBUIE SĂ EXPLOREZI, ORIZONTURI ÎNDEPĂRTATE!
Și SĂ LAȘI SUCUL Fanta la o parte!
VIAȚA, se va asigura că ți-l va scoate în cale la momentul oportun! Tu trebuie doar să-l explorezi! Și abordezi, puțintel
Pe extraterestru!
Tot viața (Dumnezeu) se va asigura că e ceea ce trebuie pentru tine, dacă DACĂ VEI DESCHIDE LARG OCHII!
Baftă!
( și nu mai fi așa delasatoare! )?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
