Hey TPU, am cunoscut un baiat de ceva timp, iesim zilnic impreuna, 5, 6 ore, ne cunoaștem…problema este..ca eu aveam niște standarde foarte bine setate, nu ieseam cu barbati care nu sunt intelectuali, sau cu barbati care nu au bani(poate suna gresit) ideea este ca el are 18 ani, eu 22, pana acum am fost in relatii toxice, ultima m-a traumatizat, degeaba era intelectual, dar ma insela, si se droga, ideea este ca eu cu baiatul asta ma simt super fericita cand e in preajma mea, ma face sa rad, sa uit de probleme, el este matur pentru varsta lui, dar standardele ce mi le am setat ma fac sa dau inapoi, eu il vad ca vrea sa invete, sa evolueze totusi..si nu stiu ce sa fac, sa continui sa il cunosc, sau sa ma intorc la standardele mele?

Tu esti in relatie cu tine nu cu el.egoism

Gândește-te la ce te-au dus standardele tale.

Tu la 22 de ani esti intelectuala si ai bani? Ca daca poti sta zilnic 5-6 ore la plimbare nu stiu ce sa cred

Mergi înainte, trebuie să evoluați împreună.

Cum poti fi intelectual de la 20 de ani? Cum poti sa identifici un intelectual la 20 de ani? Si ultima intrebare, daca se drogheaza si e afemeiat, cand are timp sa citeasca?

Caută să cunoști pe Dumnezeu și vei vedea că există alte standarde mai înalte pe care oamenii trebuie să le aibă.
Mai întâi trebuie să-ți faci o relație cu Dumnezeu; altfel familia nu va rezista în clipele grele. Ca relația de dragoste să reziste, oamenii trebuie să se iubească între ei cu aceeași dragoste cu care ne iubește Dumnezeu. Orice altceva este efemer, oricât de înalte ar fi sentimentele, simțămintele și pasiunile noastre unii față de alții.
Fără Dumnezeu, oamenii intră în relații unii cu alții de capul lor. Rezultatul este o despărțire dureroasa. Pe cât s-au "iubit" pe atât se vor urâ la final. De asemenea, cu fiecare despărțire, inima își pierde capacitatea de afecțiune, de dragoste. Adică vrei să iubești pe bărbatul perfect de lângă tine, dar nu mai poți. La fel este și cu băieții: când trec prin despărțiri și ajung la vârste înaintate să se căsătorească, vor rămâne uimiți că vor fi incapabili să iubească pe soția lor, pe mama copiilor lor. Afecțiunea lor nu va fi nici măcar pe jumătate cât a fost față de prima lor dragoste.
Dar doar Dumnezeu poate să ofere ajutorul potrivit; adică partenerul potrivit. Dar dacă trăim fără Dumnezeu, atunci singuri ne distrugem viețile prin alegerile noastre. Standardele noastre se vor dovedi a fi ruină și suferință pe lângă standardele pe care Dumnezeu le poate pune în inimile acelora care Îl iubesc și păzesc poruncile Lui.
De aceea este imperios necesar ca oamenii să caute să cunoască pe Dumnezeu mai înainte de orice altă relație.

Ție îți recomand să citești cartea "Iubește inteligent". O găsești în librăria Sola scriptura din localitatea ta, sau pe site-ul editurii www.viatasisanatate.ro

Te-ai intrebat oare el ce standarde are? Poate tu nu te incadrezi in standardele lui.

Standardele tale sunt de c_cat. Ești fericită în relație dar îți pui piedică singura. Grow up.

Problema este ca familia stie deja de el, si eu simt ca asta imi stinge flacara pentru el.

Ce treabă are familia ta asupra faptului că tu ții la o anumită persoană?!?

Nu e bine sa lasi din standarde pentru nimeni. Cand te va dezamagi persoana, vei regreta acest lucru si te vei invinovati.
Unele sunt negociabile, altele nu. Poate compensa prin anumite lucruri, sau poate nu.
Gandeste-te la ce meriti si ce iti doresti

Contează daca e interesat de o famile, de casatorie Creatorului nostriu binecuvânteaza doar sexul in cadrul casatoriei cine face alefel il sfidează si nu are parte de fericire pe termen lung. Conteaza daca se vede in stare si considera o idee buna fidelitatea, daca s-ar căsători cu cineva cu 4 ani mai mare. Altfel risti sa ramai după o vreme si fara el si fără standarde.

Ironic cum zici de standarde înalte dar ai avut relații toxice. Nu judec
Inimii ii place ce-i place. Asta e. Daca e băiat bun și te face fericita nu vad unde e problema. E Kai mult sau mai puțin încă un copil deci probabil bani nu are dar mna

Aha, deci dacă am avut relații toxice, înseamnă că nu mai am voie să vreau standarde înalte? Super logic. E ca și cum ai spune că dacă ai mâncat odată ceva stricat, de acum trebuie să te mulțumești cu resturi?
Și da, inimii îi place ce-i placex dar și capul are un cuvânt de spus, măcar din când în când. Că altfel ajungem să ne placă ce ne face praf.
Cât despre „e băiat bun" sper. Dar să nu confundăm „nu e toxic" cu „e pregătit de o relație matură". E o diferență între „nu mă rănește" și „construim ceva împreună". Și da, nu-i vorba doar de bani, dar nici n-ai cum să ignori complet realitatea — la un moment dat, stabilitatea chiar contează.
Dar hei, mă bucur că nu judeci. Nici eu nu o fac, doar pun lucrurile în perspectivă?

Mă refeream la faptul că deși ai standarde înalte ai dat de relații toxice. Dar presupun că pentru oricine e riscul asta și de asta cu oști persoana in timp și doar in timp îți dai seama că e sau nu toxic. Evident că trebuie să-ți păstrezi standardele. Stabilitatea contează dar vezi că e un puști de 18 ani inca. Probabil la liceu sau început de facultate, realitatea e că nu poți avea acum cine știe ce așteptări de la el. Dar zic să-i dai o șansă și să vezi unde merge.

I am spus ieri ca eu caut altceva, si ca am nevoie de liniste o perioada…nu imi permit sa pierd timpul oferind sanse, din pacate.

Tu decizi e viața ta. Sunt standardele tale. Si tu știi ce simți

Ești o proasta!