Mai?! Multe persoane imi rapund lucruri si lucruri.Deci nu m-am lamurit.Pana la cate saptamani poti face avortul? si inca o intrebare..ca sa determini varsta sarcinii, daca stii ziua contactului, nu se considera de atunci? Eu am avut menstruatia, si dupa 6 zile contactul, de ce se spune ca varsta sarcinii se calculeaza de la ultima zi a menstruatiei sau mai stiu eu ce? nu se considera din ziua actului, care a avaut loc dupa ultima zi a menstruatiei?

Bună!

Vezi TOATE detaliile despre avort la linkul :
http://www.provitabucuresti.ro/bioetica/avortul/proceduri-metode-avort

Vezi şi răspunsul pe care ţi l-am dat la întrebarea de ieri ( privind modul de calcul )...


Toate cele bune.

Pana in 3 luni se poate face avort fara riscuri mari,cat priveste data este cea care stii ca ai facut sex,daca s-a intamplat doar o data,aia e,logic,numai ca nici medicul nu isi poate da seama chiar la marele fix prin consult,zice si el aproximativ, mie de pilda cand am vrut sa am un copil mi-a venit ciclul peste sarcina si atat de dobitoc a fost medicul ca a luat de buna ultima data a ciclului de am crezut ca am nascut prematur, dar nici vorba de asa ceva, era sarcina normala numai ca dupa socotelile lor mai aveam vreo luna jumate de stat, asa ca mai gresesc si ei

De ce avortul nu poate fi acceptat ca "experienţă" de viaţă nici măcar ca un compromis?

A). Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

B). Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.

C). Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).

D). Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

E). Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

F). Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

G). Argumentarea avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă. Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

H). Nimeni nu poate face abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.

H). Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort (care cu siguranţă că au depăşit zecile de milioane de victime ale celor două războaie mondiale).