Ordonare:
Cronologică
SAVÁNT1 ~ta ( ~ți, ~te) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice, având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; învățat. /
Răspunde
SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.
SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.
Savant(lt.)=profesor/om de stiinta care studiaza materii care au in comun filozifia si logica
Mai simplu savantu' e un fel de profesor...din asta care face cercetari experimente. "nebun"
))) taree nebun si tu
Pai cum să-ti explic (ca nu-s asa savant la chimie)...asadar: savantu' este un ION foarte pozitiv care iese din structura stabila a aTOM-ului (si a Jerry-ului) si-n pusnicia lui constata ca totu-l se-nvîrte în jur (desi e constient ca nicio bere n-a băut).
Asta-i savantu', cel ce constata/descopera ceva avînd multe cunoştinţe (dar fiind, practic, destul/foarte singur)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
