Mai tine minte cineva poezia care contine urmatoarele versuri:

Sus pe deal in revarsatul zorilor de primavara
Un mosneag cu bruma-n plete a plecat cu plugu-afara.

Ciocarlii doinesc in taina, brazda se rastoarna deasa
Iar mosneagul pus pe ganduri greu pe plug apasa.

Nu am sfaturi despre ea

„În revărsatul zorilor de primăvară,
Un bătrân cu bruma-n plete
A plecat pe plugu-i, iară.
Ciocarlii doinesc în slavă,
Brazda se răstoarnă groasă,
Iar moșneagul, dus pe gânduri,
Tot mai greu pe plug apasă.
Dar în timp ce se ridică
Brazde lungi, cu mac și nalbă,
Fierul plugului deodată
Saltă-n sus o hârcă albă.
Boii se opresc pe glie
Făr’ ca nimeni să-i oprească,
Iar moșneagul ars ridică
Hârca albă, omenească.
O privește lung moșneagul,
Lacrimile-n ochi îi vin…
Poate că a fi Lisandru,
Poate că a fi Călin.
Doi flăcăi avu bătrânu'
Pierdutu-i-a p-amândoi,
Fără să se știe unde;
Jertfa marelui război.
Că pe-aici a fost prăpădul
Ca niciunde și nicicând.
Tunurile mânioase
Au gemut trei luni la rând.
Și de-atunci, nu se mai știe:
Sus în deal sau jos în lunci
Au pierit și ei cu floarea
Satului pierit atunci?!
Uite! Are fruntea-ngustă,
Dinții mici cu strungăreață,
Cum avuser-amândoi.
Parcă mi-i mai cald în suflet
De când hârca-n mân-o țin.
Poate că a fi Lisandru,
Poate că a fi Călin."