Sal.
am nevoie de informatii despre Olanda. stie cineva un site, ceva?
mersi. dau fundita.

Http://ro.wikipedia.org/wiki/Olanda
ai gasesti de toate informatziile despre Olanda:d Si srabatorile is trecute acolo;;)

Http://harta.infoturism.ro/Europa/Olanda/Olanda.php

sau cum a spus si Elena : http://ro.wikipedia.org/wiki/Olanda asta e cel mai bun :D

Http://ro.wikipedia.org/wiki/Olanda
http://harta.infoturism.ro/Europa/Olanda/Olanda.php
Sper ca ti-am fost de ajutor:)

Olanda, oficial Ţările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân) este o monarhie constituţională, stat membru fondator al Beneluxului şi al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei şi Germaniei, incluzând alături de Regatul Ţărilor de Jos şi câteva colonii.

Numele colocvial de Olanda, sub care mai sunt cunoscute Ţările de Jos, acoperă însă doar o parte din teritoriul ţării, anume provinciile Olanda de Nord şi Olanda de Sud. Locuitorii Ţărilor de Jos sunt numiţi în engleză Dutch, nume derivat de la aceeaşi rădăcină ca germană deutsch, adică "germani". Limba neerlandeză este forma literară a germanei plate, limba vorbită ca dialect în nordul Germaniei.

Un sfert din teritoriul Ţărilor de Jos se află sub nivelul mării cu altitudine medie, statul având cea mai joasă altitudine din lume. De asemenea este una dintre ţările cele mai dens populate din lume. Este cunoscută pentru digurile, morile şi lalelele sale, dar şi pentru toleranţa sa pe plan social. Este membră NATO şi UE. Pe teritoriul său se află sediul Curţii Penale Internaţionale

Capitala Ţărilor de Jos este Amsterdam. Amsterdam este capitala oficială conform Constituţiei. La Haga (neerlandeză Den Haag, sau oficial ’s-Gravenhage) se află sediul guvernului, reşedinţa regală, precum şi cea mai mare parte a ambasadelor.

Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman şi rege al Spaniei, regiunea face parte din cele 17 Provincii ale Ţărilor de Jos, care includeau şi Belgia actuală. După ce şi-a obţinut independenţa în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă şi economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Olanda şi-a creat colonii şi dependenţe în lume este cunoscută ca şi secolul de aur.

După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de la Viena a fost creat un Regat împreună cu Belgia şi Luxemburg. Belgienii au devenit independenţi începând cu 1830, ca şi luxemburghezii.

Ieşirea la suprafaţă a Olandei
Una dintre Ţările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rhinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Caroligian, au trecut, în majoritate, în regatul francez şi, în acest fel, la Marele Imperiu Roman. Conţii Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant şi conţii Flandrei. În secolele XIV şi XV, Flandra, Olanda, Zeelanda, Gelderland şi Brabant au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Ţările de Jos. Cu toate acestea, oraşele şi porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic faţă de prosperitatea comercială şi centrele industriale ale Flandrei şi Brabantului. Cu toate acestea, toţi erau parte a Ligii Hanseatice şi se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertăţile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Ţările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.


Revolta în Olanda

Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Ţărilor de Jos de Spania catolică; aristocraţii, suportaţi de către mulţi oameni din motive religioase şi economice, au cerut autonomie pentru provincii, ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui Philip, prima oară prin cardinalul Granvelle şi după aceea prin ducele de Alba, de a introduce Inchiziţia spaniolă şi de a readuce Ţările de Jos la statut de provincie a avut parte de opoziţia mai multor clase sociale, mai ales a catolicilor şi a protestanţilor. Lupta de independenţă pentru Ţările de Jos (1562-1566) a început în Flandra şi Brabant, provinciile nordice, sub conducerea lui Wiliam Taciturnul, prinţ de Orania. Ţările de Jos au fost unite sub conducerea lui William în lupta împotriva Spaniei. Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca guvernator al Spaniei, a recucerit provinciile de sud si le-a readus la catolicism. Barierele râurilor erau cruciale pentru protecţia împotriva rebeliunii şi a religiei protestante din nord. Cele şapte provincii nordice, Olanda, Utrecht, Zeelanda, Gelderland, Overijssel, Friesland şi Groningen au format Uniunea de la Utrecht (1579) şi au declarat independenţa în 1581. William Taciturnul a fost asasinat în 1584 şi a fost înlocuit ca şef al statului de către fiul său, Maurice de Nassau, care a fost susţinut încă de la început de către Johan van Oldenbarneveldt. O expediţie engleză condusă de către Robert Dudley, conte de Leicester, numit căpitan-general al armatei olandeze, pentru ajutarea Olandei împotriva ducelui de Parma, a eşuat, ducând la numirea lui Maurice de Orania în locul acestuia (1587). Dovedindu-se unul dintre cei mai buni strategi ai timpuirlor sale, Maurice a organizat rebeliunea împotriva Spaniei intr-o revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea în 1609 a unui armistiţiu de 12 ani cu Spinole, comandantul Spaniei.

[modifică] Provinciile unite
Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost recunoscută independenţa Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda şi o parte din Limburg cu Maastricht. Luptându-se încă pentru independenţă şi implicaţi în lupta dintre Calvinism şi Protestantism, olandezii şi-au pus temelia imperiului lor comercial şi colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost înfiinţată în 1602 şi Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea Antwerpului sub regulile şi drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit supremaţie porturilor olandeze, în special Amsterdamului. Comercianţii olandezi au negociat pe fiecare continent şi au acaparat piaţa schimbului. Provinciile unite şi-au deschis porţile pentru refugiaţii religioşi, în special evrei portughezi şi spanioli, dar şi hughenoţilor francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Cu bogăţia materială a venit şi o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van Ruisdael, Frans Hals şi mulţi alţii au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a câştigat renume european, filozofii Descartes şi Spinoza, precum şi juristul Hugo Grotius, au fost activi în Provinciile Unite. Prinţul Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în 1625, ca şef de stat(Stadhouder), a fost, la rândul său, urmat de către fiul său, prinţul William al II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a deschis calea pentru oponenţii Casei de Orania pentru a-şi relua drepturile asupra provinciilor şi a statului, în general. Jan de Witt, liderul politic al statelor olandeze, care a fost ales în 1652, a condus Republica Olandeză pentru următorii 20 de ani. Pentru a preveni recâştigarea autorităţii de către prinţul William al III-lea al Portocalei, de Witt, prin edictul din 1667, a încercat să abroge postul de şef al statului în Olanda şi să îndepărteze casa de Orania de putere. Însă, în ciuda prevederilor edictului, în urma dezastruosului război din 1672 cu Franta şi Anglia Wilhem al III-lea a fost ales şef al republicii olandeze, ceea ce a dus la căderea lui de Witt.

succesiune de razboaie
Administrarea lui de Witt a fost in mare masura a fost ingreunată de către războaiele Olandei cu Anglia (1652-54,1664-67),apariţia primelor acte de navigatie engleze (1651) şi rivalitatea comercială olando-engleză. Tratatul de la Breda (1667) a fost avantajos pentru Olanda, care a câştigat privilegii de negoţ şi i-a fost recunoscută posesia Surinamului. Olanda a ajuns in varful puterii politice formând în 1668 Tripla Alianţă cu Suedia şi Anglia, fapt care l-a forţat pe Louis XIV al Franţei să oprească razboiul împotriva Spaniei.

Louis XIV s-a razbunat incepand in 1672 al treilea razboi olandez in care Franta au luat Tarile de jos.In aparare olandezii si au deschis digurile si au innundat tara creeand un baraj pentru apa care virtual era impenetrabil.De Wiit a cautat sa negocieze pacea dar a fost ucis de catre o multime a urmasilor Portocalei.Sefia de stat a fost reinstaurata lui William III(deasemaenea rege al Angliei dupa 1689).Razboiul a devastate provinciile dar prin tratatul de la Nijmegen (1678–79),olandezii au obtinurt o importanta concesiune din partea Frantei

Olanda a luptat din nou cu Louis XIV in razboiul marii aliante (1688–97) si in razboiul succesiuniii spaniole.La moartea lui William III sefia de stat a fost inca odata suspendata si statul general a recuperate controlul asupra guernului dar,in 1747 partidul republican a pierdut puterea si William IV de Orania a devenit ereditar sef de stat.In sec. 18 legatura comerciala militara si culturala a Provinciilor Unite in Europa au scazut in timp cele ale Frantei si ale Angliei au crescut. Olanda s-a aliat cu Anglia in revolutia Americana si ca rezultat a pierdut mai multe colonii prin Tratatul de pace de la Paris 1783. In 1806 Napoleon I a infiintat Regatul Olandei si l-a facut pe fratele sau Louis Bonaparte rege. Bonaparte a fost detronat in 1810 si regatul a fost anexat de catre Franta .

[modifică] Anii de dupa razboi
Capitularea Germania din mai 1945 a fost urmata de imediata reintoarcere a reginei si a cabinetului. Olanda a devenit membru al natiunilor unite 1945 si in 1957 a intrat intr-o alianta cu Belgia si Luxemburg care a devenit in 1958 Uniunea Economica Benelux. Tara a participat deasemenea la creare organizatiei ce a devenit mai tarziu Uniunea Europeana si in 1949 a intrat in N.A.T.O.

[modifică] Politică
Pentru detalii, vezi: Politica Olandei.
Olanda este o monarhie constituţională din anul 1815, după ce între 1581 şi 1806 a fost o republică (ţara a fost ocupată de Franţa între 1806 şi 1815).

După 1980, Olanda este reprezenată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeşte membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliţie (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleşi prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanţă mai mică. Reprezentanţii acesteia sunt aleşi indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal).

[modifică] Economie
Pentru detalii, vezi: economia Ţărilor de Jos.
Cele mai importante industrii ale Olandei sunt sectoarele agro-alimentar, chimic, cel al rafinării petrolului şi cel al maşinilor electrice şi electrocasnice (cea mai importantă companie din acest domeniu fiind Philips). Agricultura este mecanizată şi angajează 4% din populaţia activă.

Olanda este un membru fondator al Uniunii Europene. Guvernul olandez a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, dar monedele şi bancnotele au intrat în circulaţie doar la 1 ianuarie 2002.

Olanda, oficial Ţările de Jos (în neerlandeză Nederland, în frizonă Nederlân) este o monarhie constituţională, stat membru fondator al Beneluxului şi al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecinătatea Mării Nordului, Belgiei şi Germaniei, incluzând alături de Regatul Ţărilor de Jos şi câteva colonii.

Numele colocvial de Olanda, sub care mai sunt cunoscute Ţările de Jos, acoperă însă doar o parte din teritoriul ţării, anume provinciile Olanda de Nord şi Olanda de Sud. Locuitorii Ţărilor de Jos sunt numiţi în engleză Dutch, nume derivat de la aceeaşi rădăcină ca germană deutsch, adică "germani". Limba neerlandeză este forma literară a germanei plate, limba vorbită ca dialect în nordul Germaniei.

Un sfert din teritoriul Ţărilor de Jos se află sub nivelul mării cu altitudine medie, statul având cea mai joasă altitudine din lume. De asemenea este una dintre ţările cele mai dens populate din lume. Este cunoscută pentru digurile, morile şi lalelele sale, dar şi pentru toleranţa sa pe plan social. Este membră NATO şi UE. Pe teritoriul său se află sediul Curţii Penale Internaţionale

Capitala Ţărilor de Jos este Amsterdam. Amsterdam este capitala oficială conform Constituţiei. La Haga (neerlandeză Den Haag, sau oficial ’s-Gravenhage) se află sediul guvernului, reşedinţa regală, precum şi cea mai mare parte a ambasadelor.
Sub Carol Quintul, împărat al Sfântului Imperiu Roman şi rege al Spaniei, regiunea face parte din cele 17 Provincii ale Ţărilor de Jos, care includeau şi Belgia actuală. După ce şi-a obţinut independenţa în 1648, Olanda a devenit o mare putere maritimă şi economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Olanda şi-a creat colonii şi dependenţe în lume este cunoscută ca şi secolul de aur.

După ce a fost integrată în Imperiul Francez de Napoleon, în 1815 prin Congresul de la Viena a fost creat un Regat împreună cu Belgia şi Luxemburg. Belgienii au devenit independenţi începând cu 1830, ca şi luxemburghezii.
Ieşirea la suprafaţă a Olandei

Una dintre Ţările de Jos, Olanda nu are o istorie unificată până în secolul al XV-lea. Regiunea vestică a Rhinului, formată ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuită de către Batavi. Aproape întreaga arie a fost cucerită în secolele XIV-XV de către franci, care, odată cu destrămarea Imperiului Caroligian, au trecut, în majoritate, în regatul francez şi, în acest fel, la Marele Imperiu Roman. Conţii Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, lângă vecinii lor sudici din Brabant şi conţii Flandrei. În secolele XIV şi XV, Flandra, Olanda, Zeelanda, Gelderland şi Brabant au trecut sub puternicii stăpâni ai Burgundiei, care controlau virtual toate Ţările de Jos. Cu toate acestea, oraşele şi porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic faţă de prosperitatea comercială şi centrele industriale ale Flandrei şi Brabantului. Cu toate acestea, toţi erau parte a Ligii Hanseatice şi se bucurau de anumite privilegii. În 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertăţile interzise de către predecesorii ei. Mariajul său cu arhiducele Maximilian (împăratul Maximilian de mai târziu) a adus Ţările de Jos în casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, în 1555, fiului său, Philip al II-lea al Spaniei. În acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economică.


Revolta în Olanda

Ascensiunea calvinismului a ajutat la separarea Ţărilor de Jos de Spania catolică; aristocraţii, suportaţi de către mulţi oameni din motive religioase şi economice, au cerut autonomie pentru provincii, ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui Philip, prima oară prin cardinalul Granvelle şi după aceea prin ducele de Alba, de a introduce Inchiziţia spaniolă şi de a readuce Ţările de Jos la statut de provincie a avut parte de opoziţia mai multor clase sociale, mai ales a catolicilor şi a protestanţilor. Lupta de independenţă pentru Ţările de Jos (1562-1566) a început în Flandra şi Brabant, provinciile nordice, sub conducerea lui Wiliam Taciturnul, prinţ de Orania. Ţările de Jos au fost unite sub conducerea lui William în lupta împotriva Spaniei. Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca guvernator al Spaniei, a recucerit provinciile de sud si le-a readus la catolicism. Barierele râurilor erau cruciale pentru protecţia împotriva rebeliunii şi a religiei protestante din nord. Cele şapte provincii nordice, Olanda, Utrecht, Zeelanda, Gelderland, Overijssel, Friesland şi Groningen au format Uniunea de la Utrecht (1579) şi au declarat independenţa în 1581. William Taciturnul a fost asasinat în 1584 şi a fost înlocuit ca şef al statului de către fiul său, Maurice de Nassau, care a fost susţinut încă de la început de către Johan van Oldenbarneveldt. O expediţie engleză condusă de către Robert Dudley, conte de Leicester, numit căpitan-general al armatei olandeze, pentru ajutarea Olandei împotriva ducelui de Parma, a eşuat, ducând la numirea lui Maurice de Orania în locul acestuia (1587). Dovedindu-se unul dintre cei mai buni strategi ai timpuirlor sale, Maurice a organizat rebeliunea împotriva Spaniei intr-o revoltă coerentă încheiată cu succes, care a dus la semnarea în 1609 a unui armistiţiu de 12 ani cu Spinole, comandantul Spaniei.
[modifică]
Provinciile unite

Lupta cu Spania a fost încheiată în războiul de 30 de ani (1618-1648), după care a fost recunoscută independenţa Provinciilor Unite în tratatul de pace de la Westfalia. În 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda şi o parte din Limburg cu Maastricht. Luptându-se încă pentru independenţă şi implicaţi în lupta dintre Calvinism şi Protestantism, olandezii şi-au pus temelia imperiului lor comercial şi colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost înfiinţată în 1602 şi Compania Indiei de Vest olandeze, în 1621. Căderea Antwerpului sub regulile şi drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit supremaţie porturilor olandeze, în special Amsterdamului. Comercianţii olandezi au negociat pe fiecare continent şi au acaparat piaţa schimbului. Provinciile unite şi-au deschis porţile pentru refugiaţii religioşi, în special evrei portughezi şi spanioli, dar şi hughenoţilor francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei în secolul al XVII-lea.

Cu bogăţia materială a venit şi o epocă culturală de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van Ruisdael, Frans Hals şi mulţi alţii au dus arta olandeză pe culmi. Universitatea Leiden a câştigat renume european, filozofii Descartes şi Spinoza, precum şi juristul Hugo Grotius, au fost activi în Provinciile Unite. Prinţul Frederick Henry, care l-a înlocuit după moartea fratelui său, Maurice, în 1625, ca şef de stat(Stadhouder), a fost, la rândul său, urmat de către fiul său, prinţul William al II-lea, în 1647. Moartea acestuia de variolă în 1650, a deschis calea pentru oponenţii Casei de Orania pentru a-şi relua drepturile asupra provinciilor şi a statului, în general. Jan de Witt, liderul politic al statelor olandeze, care a fost ales în 1652, a condus Republica Olandeză pentru următorii 20 de ani. Pentru a preveni recâştigarea autorităţii de către prinţul William al III-lea al Portocalei, de Witt, prin edictul din 1667, a încercat să abroge postul de şef al statului în Olanda şi să îndepărteze casa de Orania de putere. Însă, în ciuda prevederilor edictului, în urma dezastruosului război din 1672 cu Franta şi Anglia Wilhem al III-lea a fost ales şef al republicii olandeze, ceea ce a dus la căderea lui de Witt.
O succesiune de razboaie

Administrarea lui de Witt a fost in mare masura a fost ingreunată de către războaiele Olandei cu Anglia (1652-54,1664-67),apariţia primelor acte de navigatie engleze (1651) şi rivalitatea comercială olando-engleză. Tratatul de la Breda (1667) a fost avantajos pentru Olanda, care a câştigat privilegii de negoţ şi i-a fost recunoscută posesia Surinamului. Olanda a ajuns in varful puterii politice formând în 1668 Tripla Alianţă cu Suedia şi Anglia, fapt care l-a forţat pe Louis XIV al Franţei să oprească razboiul împotriva Spaniei.

Louis XIV s-a razbunat incepand in 1672 al treilea razboi olandez in care Franta au luat Tarile de jos.In aparare olandezii si au deschis digurile si au innundat tara creeand un baraj pentru apa care virtual era impenetrabil.De Wiit a cautat sa negocieze pacea dar a fost ucis de catre o multime a urmasilor Portocalei.Sefia de stat a fost reinstaurata lui William III(deasemaenea rege al Angliei dupa 1689).Razboiul a devastate provinciile dar prin tratatul de la Nijmegen (1678–79),olandezii au obtinurt o importanta concesiune din partea Frantei

Olanda a luptat din nou cu Louis XIV in razboiul marii aliante (1688–97) si in razboiul succesiuniii spaniole.La moartea lui William III sefia de stat a fost inca odata suspendata si statul general a recuperate controlul asupra guernului dar,in 1747 partidul republican a pierdut puterea si William IV de Orania a devenit ereditar sef de stat.In sec. 18 legatura comerciala militara si culturala a Provinciilor Unite in Europa au scazut in timp cele ale Frantei si ale Angliei au crescut. Olanda s-a aliat cu Anglia in revolutia Americana si ca rezultat a pierdut mai multe colonii prin Tratatul de pace de la Paris 1783. In 1806 Napoleon I a infiintat Regatul Olandei si l-a facut pe fratele sau Louis Bonaparte rege. Bonaparte a fost detronat in 1810 si regatul a fost anexat de catre Franta .
[modifică]
Anii de dupa razboi

Capitularea Germania din mai 1945 a fost urmata de imediata reintoarcere a reginei si a cabinetului. Olanda a devenit membru al natiunilor unite 1945 si in 1957 a intrat intr-o alianta cu Belgia si Luxemburg care a devenit in 1958 Uniunea Economica Benelux. Tara a participat deasemenea la creare organizatiei ce a devenit mai tarziu Uniunea Europeana si in 1949 a intrat in N.A.T.O.
[modifică]
Politică
Pentru detalii, vezi: Politica Olandei.

Olanda este o monarhie constituţională din anul 1815, după ce între 1581 şi 1806 a fost o republică (ţara a fost ocupată de Franţa între 1806 şi 1815).

După 1980, Olanda este reprezenată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeşte membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliţie (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleşi prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanţă mai mică. Reprezentanţii acesteia sunt aleşi indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal).
[modifică]
Economie
Pentru detalii, vezi: economia Ţărilor de Jos.

Cele mai importante industrii ale Olandei sunt sectoarele agro-alimentar, chimic, cel al rafinării petrolului şi cel al maşinilor electrice şi electrocasnice (cea mai importantă companie din acest domeniu fiind Philips). Agricultura este mecanizată şi angajează 4% din populaţia activă.

Olanda este un membru fondator al Uniunii Europene. Guvernul olandez a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, dar monedele şi bancnotele au intrat în circulaţie doar la 1 ianuarie 2002.
[modifică]
Geografie
Pentru detalii, vezi: geografia Ţărilor de Jos.

Olanda

Regatul Ţărilor de Jos este compus din douăsprezece provinciirovincia În neerlandeză Capitala
Frizia Friesland (nume oficial (frizonă): Fryslân) Leeuwarden
Groningen Groningen Groningen
Drenthe Drenthe Assen
Overijssel Overijssel Zwolle
Flevoland Flevoland Lelystad
Gelderland Gelderland Arnhem
Utrecht Utrecht Utrecht
Olanda de Nord Noord-Holland Haarlem
Olanda de Sud Zuid-Holland Haga
Zeelanda Zeeland Middelburg
Brabantul de Nord Noord-Brabant 's-Hertogenbosch
Limburg Limburg Maastricht


Olanda are o populaţie estimată la 16 491 852 mil loc. (8 martie 2009). Este a 11–a ţară ca populaţie din Europa şi a 68-a în lume. Între 1900 şi 1950 populaţia aproape s-a dublat, de la 5,1 mil loc la 11 mil. loc. Din 1950 populaţia a crescut de la 10 mil loc la 15,9 mil loc.

peranţa de viaţă este ridicată în Olanda - 82 de ani pentru fetele nou-născute şi 77 de ani pentru băieţii nou-născuţi.