Acum, cică- odată, într-o ţară mare / Ce se afla-n lume sub ăst mîndru soare/ Trăia un împărat, dintre cei mai vestiţi/ Ce-avea şi trei feciori, viteji, frumoşi, iubiţi / De craiul Împărat, de tot poporul său./ Doar cel mai mic părea afi mai nătărău.//
Dar nu era-ntre ei nici ură, nici mînie/ Şi nici de gînd n-aveau să urce la domnie./Numai că într-o zi, cînd nici n-ar fi gîndit/ Feciorii ălui crai ce le e sorocit,/ Chemaţi fură tustrei de craiul, tatăl lor/ Ce-avea de gînd să dea de veste fiilor//
Cum că primise carte, tocmai de departe/ În care rugă da unicul său frate/Ca unul din flăcăi, ce era mai bărbat / Să vie -n ţara lui să fie împărat.
Dacă aş fi Harap alb,
Nu mi-ar fi teamă de Spânul cel Roşu,
Aş căuta în fântânile toate,
Să - ţi dăruiesc apă vie.
Dacă aş fi Harap Alb,
Aş căuta o fântână adâncă,
De unde să văd strălucind pentru tine,
Însinguratele stele,
Dacă aş fi Harap Alb,
Nu aş mai merge spre Soare Apune,
Tu mi-ai struni, vesel, calul în spume,
Care mănâncă jăratec.
Fundita?
Dacă aş fi Harap alb,
Nu mi-ar fi teamă de Spânul cel Roşu,
Aş căuta în fântânile toate,
Să - ţi dăruiesc apă vie.
Dacă aş fi Harap Alb,
Aş căuta o fântână adâncă,
De unde să văd strălucind pentru tine,
Însinguratele stele,
Dacă aş fi Harap Alb,
Nu aş mai merge spre Soare Apune,
Tu mi-ai struni, vesel, calul în spume,
Care mănâncă jăratec.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: