Cum scap de anxietate? Cum scap de starile schimbatoare pe care le am? Nu vreau sa-i mai fac zile amare nici iubitului, creez cateodata cearta doar din nevoia de atentie sau ca ma simt singura sau alte motive.Nu prea am o viata interesanta.Simt ca indepartez pe toata lumea de langa mine,am avut o perioada urata vara asta care m-a facut sa nu mai am respect de sine,rusine, sa nu ma mai apreciez sau sa ma iubesc (obisnuiam sa fiu narcisista, desigur nu exageram).Am devenit tare impulsiva, judec oamenii, prietenii, nu mai sunt intelegatoare si nici nu mai am rabdare. Vreau ca totul sa fie de-a gata, cum vreau eu. Nu gasesc lucruri, activitati care sa ma bucure. Totusi am o dorinta de a evolua spiritual si cultural, simt nevoia sa cresc in cunostinte.Ma simt foarte foarte inferioara, proasta as putea spune. Ma simt ca ultimul nimic si fericirea mea depinde doar de el. El e sursa mea sigura de lumina, cum s-ar spune.Ce e drept traiesc si intr-un mediu toxic (familia); ai mei, care sunt tot pusi pe cearta si bataie si baga un stres cumplit in mine.
Am 21 si o relatie de 4 ani..Am neboie de sfatul tau.Multumesc!

Nu mai faci copil si aia este, sanatoasa sa fi, asta e cel mai important! Cu o mama bolnava oricum ii va fi f rau. Ai sot, bucura-te de el, sunt atatea lucruri de facut, bucura-te de ele. Daca nu iei, posibil sa fie mai rau, e un mare risc. Si daca continui asa desi nu e vina ta, nu stiu dar posibil ca sotul sa plece, multi asa fac. Deja cunosc trei fete cu care am vorbit si deja prietenii lor se pregatesc de plecare, tot asa, nu se trateaza si boala le-a cuprins si aia s-au saturat de asta, un om sanatos nu are nevoie de un om bolnav daca are altceva de ales. Eu nu gandesc asa, dar asa se gandeste in general. Asa ca ramai si cu copil pe cap si bolnava si singura la o adica. Posibil sa nu faca asa, insa nu stiu.
Asa tratata, macar esti bine, ramai cu sotul cam sigur, te bucuri de viata.
Dar asta e in general, nu doar ca se face sau nu copil, e nasol.

M-a cunoscut cu atacuri de panica si anxietate. ) Ne-am combinat cu anxietatea mea cu tot. M-a si luat de nevasta cu atacuri de panica. Nu pleaca. Nici daca il rog nu pleaca ))
Am deja un copil si mai urmeaza unul. Nici moarta nu las anxietatea sa mi conduca viata!

Pai daca ai un copil ramai cu ala si aia e. Bine, am zis in cazul in care nu se poate, daca se poate, evident ca fa-l si pe al doilea. E bine ca te-a luat asa si nu pleaca, asta e bine, la fetele celelalte nu era asa, le-a luat sanatoase.
O veste proaste e ca nu te pui cu boala, poti sa vrei tu orice, daca e anxietate mai serioasa te face, e ca si cum mergi prin namol inainte cu toata forta si namolul ala se intareste si adanceste. De aia e nevoie de tratament. Daca era slaba, da, mergea sa stai si asa. Daca nu, asta este.
Avem de ales, ori acceptam treaba si ne tratam si suntem bine asa cum e, ori ne ambitionam sa ne punem cu dracu si pierdem, asta e realitatea, nu imi place sa mint, sa zic ce vrei sa auzi ca nu te ajuta.

Pai se poate si al doilea si chiar e cazul ca anii trec si nu vreau sa fiu mama batrana )
O sa vad peste inca vreo 2-3 ani daca reiau tratamentul. Momentan nu mai iau de aproape 1 an. Nu am o forma agresiva rau de anxietate. Adica le fac fata atacurilor de panica acum.

Daca faci fata, e f okey asa fara tratament. Daca vrei sa fi mama a doua oara este okey. Anxietate care nu merge fara este aia care iti domina viata chiar si fara atacuri, ca aia cu atacuri intre ele omu poate fi ok, ma refer la aia de ai frici, ganduri permanent. O sa te intreb ceva pe privat.