| Biancaaaaaaaaaeee a întrebat:

știu ca nu este ora și argumentul exact dar as dori o părere, un sfat sau ceva care sa ma ajute și pe mine.
Știu ca va urma sa scriu un roman și poate nu o sa fie nimeni care o sa îl citească dar in orice caz măcar mă descarc și eu pentru ca sunt sătulă de toți și de toate.
Ma numesc Bianca și am făcut de curând 18 ani. Viața mea este un ****, am 2 surori și un frate, ei sunt mai mici de cât mine, eu practic sunt cea mai mare. De mică viața mea a fost penibila, mama mea m-a făcut cu un bărbat și apoi s-a recăsătorit a făcut-o pe sora mea și pe fratele meu, au stat căsătoriți 7 ani, iar in acei șapte ani tatăl meu vitreg era foarte violent cu mine și cu mama mea, după la un moment dat mama mea a reluat relația cu tatăl meu biologic. Acum sta faptul ca mama mea făcuse alți doi copii cu celălalt. Ideea e ca tatăl meu având in vedere ca ceilalți doi nu erau copiii lui a vrut sa ii facă sa se simtă ca au un tata, așa ca, pe mine m-a dat la o parte, așa a fost pana in prezent, nu m-a mai iubit și el a fost mereu sever cu mine și violent (la fel și cu mama mea) cu ceilalți frați nu pentru ca nu avea dreptul de a da in ei si in plus ii iubea mai mult. Eu prezenta lui și afecțiunea nu am simțit-o niciodată. Așa ca, cu anii m-am destrămat de tot, mama mea a început sa muncească la fix (eram toți in Italia) așa ca nici pe ea, care era singura de la care mai simțeam iubire, nu o mai vedeam. Tatăl meu nici la 16 ani nu ma lasă sa ies pe afara prea mult. Sa fac un exemplu : dacă ieșeam de la 15:00 pana la 17:00 deci doua ore seara nu mai aveam voie sa ies, practic doar doua ore pe zi, in plus ma și trata de ****. Îmi spunea mereu ca ma urăște, ca sunt o ratata, nu o sa ajung nimeni in viața și ca de abia aștepta sa fac 18 ani sa plec de la casa lui. Eu văzând toată ura asta și eram fără pic de libertate, când am început primul an de liceu am început sa chiulesc și îmi plăcea așa mult libertatea aia ca începusem sa nu mai trec deloc așa ca la un moment dat s-a aflat și de frica de bătaie ( cu cablu ) am fugit de acasă, apoi după câteva zile m-a convins sa ma reîntorc și mi-a promis ca nu îmi făcea nimic. El mi-a spus ca nu m-ar mai fi dat la școala pentru ca nu mai voia sa își bată capul cu mine. Așa ca am rămas acasă și aveam grija de surioara mea care acum are 3 ani jumate. Văzând ca el ma trata din ce in ce mai de **** am decis sa plec de tot și sa ma mut la Mătușa mea ( care îmi dădea dreptate pentru ca vedea și ea cum se comporta cu mine ) cu care o perioada nu ma înțelegeam deloc dar in ultimul timp eram cele mai bune prietene. M-am mutat la ea și parca viata mea se schimbase puțin, eram mai fericita. Eu stăteam cu un băiat in perioada aia dar după l-am lăsat pentru ca era psihopat și dădea in mine. Ok, după o perioada făcusem un grup pe messenger cu vara mea și un prieten de al ei, ei se cunosteau de mici, am început sa vorbesc cu băiatul ala pe Facebook și îmi plăcea mult de el ( și vara mea era de acord având in vedere ca îl cunoștea de 19 ani și știa ca era un băiat liniștit și la locul lui ). Eu când aveam 13 ani și îmi făcusem prima data Facebook practic făcusem prietenie cu un băiat de cam vreo 17 gen. Începuse sa imi placa mult de el chiar dacă nu îl văzusem niciodată și nu am fost nici împreuna, dar nu știu avea acel ceva, eu ii spusesem ca imi plăcea mult de el și el imi dăduse de înțeles ca nu aveam șanse pentru ca el era intr-o țara și eu in alta și era diferența și de ani și etc. Eu am plâns mult pentru băiatul ala și l-am plăcut 4 ani chiar dacă nu îl văzusem niciodată, nu știu ce a fost dar a fost. Faza este ca la un moment dat când am început sa nu ma mai gândesc la el am început sa am și eu mici relații cu băieți diverși (in realitate) dar la fiecare a fost mereu la fel ( nu am simțit niciodată un sentiment profund, nu am avut niciodată fluturași in stomac, nu am fost niciodată îndrăgostită, stăteam cu băieții doar ca sa nu vorbească lumea ca nici la 16/17 ani nu aveam relație ) asta totul s-a întâmplat pana l-am cunoscut pe Facebook pe Valentin (prieten bun cu vara mea), începusem sa vorbim mult, chiar prea mult, începusem sa ne vedem pe web și fluturașii creșteau din ce in cel mai mult, îl plăceam așa mult... eu eram aproape sigura ca nu l-as fi văzut niciodată in realitate și îmi era frica ca se întâmpla ca cu celălat chiar dacă Valentin îmi promitea mereu ca ne-am fi văzut dar am fost așa dezamagita de viața încât nici in el nu aveam încredere. Am vorbit cam 1an jumate 2 ( poate pare puțin dar când stai in mesaje și in telefoane cu persoana aia 24 din 24, minut de minut, e divers, pare o eternitate) și pana la urma ne-am văzut într-un final. Partea proasta din toată chestia asta era ca eu mereu mi-am dorit sa muncesc, sa am banii mei si sa nu depind de nimeni, așa ca in luna in care ne-am văzut eu găsisem pentru 4 săptămâni un loc de munca sa stau la o baba in casa si sa ii fac curat și de mâncare ( m-ar fi platit 900€) eram cea mai bucuroasa chiar dacă era doar pentru o luna. Am stat trei săptămâni acolo, era totul perfect și frumos când Valentin mi-a spus ca venea la mine dar eu la început nu am vrut pentru ca începusem sa ma plictisesc de el pentru ca mi se părea ca am așteptat prea mult dar având in vedere ca ceva tot simteam pentru el si am mai si vorbit si mi-a spus ca dacă mergea între noi rămâneam împreuna dar dacă nu el se întorcea înapoi si fiecare cu viața lui asa ca m-am riscat și l-am ascuns in casa acolo in camera la mine și nu am mai avut grija de casa și de femeie pentru ca stăteam in camera cu Valentin (care stătea ascuns acolo sa nu știe nimeni pentru ca Mătușa mea dacă ar fi aflat m-ar fi omorat). Așa ca a venit patronul in a 3 săptămâna (iubitul meu avea 3 zile de când era venit) și m-a dat afara, eu acum eram speriata pentru ca nu știam ce sa ii spun mătușii mele ( știam ca și-ar fi dat seama ca l-am adus pe el la mine pentru ca ea știa deja de relația noastră dar nu ca ar fi venit la mine sa ne vedem) așa ca i-am spus ca m-a dat afara și mi-am inventat ca nu mai aveau nevoie de mine și ca sigur nu știau cum sa îmi spună. Din ziua aia nu m-a mai primit mătușa mea la ea, am fost la mama mea la munca și ne-a ascuns ea acolo cam o luna de zile pana când am plecat din Italia și am venit acasă la el aici in România. La început a fost totul destul de drăguț in sensul ca se comporta bine cu mine și ma respecta, mai ieșeam etc, dar lipsea ceva, lipsea chimia aia (și la ora actuala lipsește) eu și când îmi spune ca ma iubește nu simt nimic din partea lui sau când ma săruta. Pur și simplu parca ar fi un robot. Pentru chestia asta eu nu am mai simțit fluturașii aia in stomac nici cu el ( doar când vorbeam pe net și in ziua de Crăciun 2018 crying( a fost prima data după luni de zile care i-am simțit ca s-a uitat așa dulce la mine și mi-a zis ceva așa drăguț ca sincer nici nu îmi mai amintesc dar a fost cute ). Am nopți când plâng așa in tăcere și îmi vine sa urlu pentru ca m-am saturat de atâta răutate și ghinion și nu știu.
Acum mai nou mi s-a pus capac de la o chestie care o tot face de o perioada.
El are un prieten foarte bun, cel mai bun, care sta la doua case de noi. In fine el ar fi simpatic dar are o gagica așa scorpie și nu o supooorttt. Bă primele luni au fost totul "roz" între mine și prietenul lui cel mai bun ( chiar dacă de fiecare data când mergeam la el ma duceam împinsă de la spate o făceam numai pentru iubit pentru ca pe târfă aia chiar o urammm) bai nu știu ce *** de legământ au Valentin și Aldo (prietenul lui) ca gen i-am spus intr-o zi lu Valentin ca sigur ei doi se futagesc pe ascuns, ca sunt gay pentru ca unu fără celălat nu stau. Gen eu cam prin Decembrie m-am certat urat cu prietenul lui, adică el s-a certat cu mine laughing) nu ma suporta chipurile, zicea ca ma comport urat cu Valentin și ca îl tratez ca un ****, și ca când mergeam la ei Aldo nu ma suporta ca voiam sa plec devreme acasă ( ca sa va fac sa înțelegeți noi mergeam pe la 22 la ei și cam pe la 01:00/02:00 ii spuneam sa mergem acasă, *** eu zic ca deodată ce acum are femeie nu mai sta chiar pana dimineața dimineața la el nu?)
In fine, de atunci ei nu au mai dat ochii cu mine. Gen am trecut intr-o zi pe lângă ei și Valentin i-a salutat dar nu s-au întors sa îl salute ca le erau Rușine ca eram eu. Dacă tot am scris așa mult hai sa va și spun de ce le era Rușine de mine laughing) gen când Aldo i-a spus lu Valentin ca nu vrea sa ma mai vadă ca nu ma suporta eu nu eram acolo dar i-am băgat telefonul lu Valentin pe înregistrare in geaca și a înregistrat tot, când a ajuns acasă am ascultat și eu și Valentin împreuna tot ce a zis și gen m-a înjurat de morți și a spus o grămada de chestii urat, și ca nu eram sociabilă și etc, dar wtf nu îmi cunoști trecutul taci dracu laughing
Și știam tot. Sincer acum când Aldo i-a spus toate chestiile alea urate despre mine Valentin doar a ascultat și nu mi-a luat apărarea asta m-a făcut sa înțeleg pe cine am lângă mine...
in fine faptul sta ca din Decembrie ne tot certam pentru Aldo asta.
El vrea mereu sa se ducă la el și eu nu sunt de acord.
Adică am fost de acord sa îl las o perioada dar într-un fel ii dădeam orar gen acum se ducea singur și eu rămâneam acasă deci trebuia sa știe ca mai are și pe cineva acasă care îl așteaptă și etc când mergeam împreuna ok nu ma lasă singura acasă și eram și eu acolo da acum se ducea singur și trebuia sa se gândească la ce ora sa se întoarcă, gen el mereu venea la ce ora voia el chiar dacă ii dădeam o ora el tot când voia venea, ok ma enervam pe moment dar după tot eu ma gândeam ca nu era bine sa ii dau orar.
Când m-am saturat de chestia asta cu mersul la Aldo și statul cu orele a fost chiar de ziua lui Aldo. S-a dus Valentin la ziua lui Aldo pe la 7 si cam pe la 22 trebuia sa se întoarcă ca fusese și un alt prieten de al lui care și ala sta lângă noi și ala avea școala a doua zi așa ca la 22 trebuia sa se întoarcă. Dar eu știam ca la 22 nu venea, am zis sigur vine la 23 sau hai poate chiar și doișpe sau maxim maxim unu noapte dar a stat ca nesimțitul pana la 6:40 dimineața și eu nu am închis un ochi, am stat toată noaptea pe un **** de fotoliu uitându-ne la geam nici măcar pic de simt sa ma sune sa îmi spună sau măcar sa îmi scrie. Și după cearta din dimineața aia am strâmbat mereu nasul cu mersul la Aldo asta. Și de aia ma cert mereu cu el. Alalta seara gen mi-a spus ca mergea la el eu i-am zis ok dar nu stai cu orele, plecase pe la 21 fără 20 și s-a întors la 23:35 fain nu? Aseară la fel a zis ca se duce jumate de ora sa își ia geaca de la el, a plecat la 21:20 și s-a intors la 00:30. Iara fain nu? Relația cu el merge prost dar rău de tot, sincer in seara asta chiar mi-a pus capac, faza este ca acum nici nu am unde sa ma duc ca toată familia mea e in Italia și m-au cunoscut și ai lui care acum sunt in Anglia. Sa va explic, părinții lui și el erau in Anglia și când l-am cunoscut eu el muncea acolo, el a venit in Italia după mine și cum chiar dacă ești minor poți sa mergi in țara ta natală fără părinți și fără procura am ales sa venim aici la casa lui și sa așteptăm sa fac eu 18 ani sa putem pleca in Anglia sa muncim. Deci mai sunt legată și de chestia asta acum, ca părinții lui m-au ținut cu bani jumă de an și au așteptat sa fac eu 18 ani ca sa pot merge cu Valentin la ei acolo in Anglia deci acum ca vineri trebuie sa plecam ar fi dura faza sa le zic pai ne-am lăsat. Gen as părea o nesimțita și chiar nu vreau mai ales ca cu ai lui ma înțeleg super bine mai ales cu mama lui care este o dulceața de femeie, atâtea lucruri mi-au adus de acolo din Anglia când au venit de sărbători, dar mai ales pe mama lui o iubesc și o respect și prin simplu fapt ca cât a fost in România mereu ma pupacea și ma alinta și ma îmbrățișă și avea o îmbrățișare așa călduroasă așa de mult ma emoționam cum ca "gen niște străini care nu sunt părinții mei ma iubesc mai mult decât o fac ai mei biologici" și chestiile astea ma leagă. Mereu am sărit dintr-o groapa într-alta, din ce in ce mai profunda. Am încercat de cred vreo 5-6 ori sa ma și sinucid (asta când stăteam încă la tatăl meu) și o data acum recent dar fără nici un rezultat. Eu nu cred nici in Dumnezeu dar totuși cred ca este cineva care vrea sa ma țină in viața, sa ma chinuie.
Am o minte așa închisă nici nu știu ce sa fac, când fac un lucru îl fac cu lene nu am deloc chef de viața, parca nu as mai avea o inima, parca nu as mai avea suflet. Nu știu ce este cu mine.
As fi foarte bucuroasa dacă ar exista cineva care m-ar putea ajuta cu un sfat sau mai multe, sau și dacă îmi scrieți un roman nu ma supăr, îmi place așa de mult sa citesc romanele, mai ales dacă sunt sfaturi care ma pot ajutaaa.
Helllllllllpppppp am scris așa mult și asta e numai o mică parte. De ce *** sunt așa lunga de vorba? Un alt defect imens de al meu.
Plllllsss ajutoooor.
Nu sunteți obligați sa citiți chiar tot sau aia care nu vor sa citească de loc nu vreau sa le văd comentarii gen : ce dracu ai scris așa mult sau *** chestii de genu.
Ca sa știți și voi, tot romanul asta este de la o fata disperata care nu știe cum sa facă o alegere si de la o fata care la care i s-au pus capac toate! Dacă este cineva care vrea sa vorbim sa îmi dați in comentarii Facebook-ul și putem vorbi sau ne de tel și va pot suna, îmi place sa descopăr noi persoane cărora le place sa ma asculte vorbind și cărora le place sa povestească, eu ador poveștile de viața...
kissss.

14 răspunsuri:
| Crackman a răspuns:

In primul rand este foarte mult.
In al doilea da, este o situatie destul de complicata mai ales cu tatal batausi si toate cele.
Cu prietenul valentin tind sa cred ca este bisexual.
Solutie : cauta intre timp pe altul, si cand gasesti pleaca. Evident nu este buna treaba asta.

| sofisis a răspuns:

Ce sa zic, dai vina pentru alegerile proaste pe oricine in afara de tine. Asa, nu te-a iubit tati...si? Din cauza asta in loc sa pui mana sa inveti si sa reusesti sa ai un job bun si sa devii independenta...ai considerat ca cea mai buna varianta e sa incepi sa ai barbati si sa chiulesti. Ai gasit un tantalau care te-a scos din casa parinteasca cu promisiuni de nu stiu ce exact si acum esti nemultumita ca depinzi de el si tu nu-l mai vrei. Ce sa zic. Felicitari! O droaie de alegeri incredibil de stupide. Iar incercarile de suicid sunt incununarea prostiei.
Vrei sa ramai cu Valentin asta pentru ca e ma-sa o persoana draguta? Esti normala la cap? Nu pe asta se bazeaza un viitor. Du-te fetita si-ti termina scoala, angajeaza-te, eventual da banii inapoi parintilor lui Valentin si fa-ti un rost AL TAU! Esti inca tanara, Ai timp sa te pui pe picioare. Zi mersi ca nu ai copil de crescut si ca nu depinzi legal de nimeni. Munceste si invata. Asta e singura cale de a avea o viata!

| Freya1 a răspuns:

Da e adevarat ca e mult de citit si foarte obositor pentru ca sari din una in alta dar in mare parte inteleg ce ai vrut sa spui.
Concluzia mea e clara si simpla chiar daca nu o sa iti placa.Din cate ai facut si spus se pare ca nu erai usa de biserica, pentru ca altfel nu ajungeau parintii sa nu te mai primeasca in casa mai ales fiind intr-o tara straina unde daca dai peste un roman ce are nevoie il iei la tine in casa.Nu este ok ce a facut mama ta, alegerile ei v-au ingreunat viata si situatia.Niciodata nu trebuia sa stea cu barbati agresivi ce o abuzeaza si pe ea si copii, mai bine singura si iti cresti copii linistita.
Dar in continuarea povesti tot ce s-a intamplat a fost doar din vina ta nu din pur ghinion.Tu nu ti-ai vazut de scoala si sunt sigura ca daca erai la locul tau primeai si ore in plus de iesit, dar fiind intr-o tara straina, avand deja relatii cu baieti e normal ca un parinte sa se impuna si sa iti interzica ore tarzii de batut pe strazi.Pe urma daca tot nu te-au mai dat la scoala si matusa ta te-a ajutat, de ce ai muscat mana ce te-a hranit? Chiar si la 900 de euro pe luna puteai sa iti strangi ceva treptat si iti luai macar o garsoniera in tara.Tu sti macar cati ar vrea sa le ofere cineva de munca la banii astea dar nu au ocazia si stau pe minim pe economie si se imbraca de la sh?
Tie ti-a trebuit barbat si indragosteala cand ai vazut ca esti vai de capul tau si nu ai unde sta.Si dupa ce ca te-a luat si baiatul ala si nu te-a lasat pe strada cum ar fi putut face multi sau chiar sa te duca la produs acum mai faci si figuri ca nu iti convine de el.Da du-te fata si i-ati o casa, mutate, mergi la lucru si tot cauta-ti iubirea pana ii gasi-o da nu avea pretentii continu in timp ce tu nu faci nimic.

| Țoglă a răspuns:

E prea mult de citit. Prea multe propoziții inutile.
Cel mai bine e să vorbești la telefon cu cineva apropiat și-ți poate da un sfat coerent la povestea asta neterminată.

| Biancaaaaaaaaaeee explică (pentru Freya1):

Ai luat-o total greșit, probabil tu nu ai trecut niciodată printr-o asemenea situație.
Adevărat ca am scris chiar foarte mult și totuși nu am intrat amănunțit in toate faptele. De astea nici nu a părut un discurs făcut cu capul.
In orice caz știu foarte bine ca nu am fost USA de biserica (pentru ca nu am mai mers la școala și asta tot din cauza pentru ca nu am avut voie de a-mi alege liceul care îmi place și spun asta nu ca as fi ales un liceu prost pentru ca aveam de gând sa merg la liceul limvistic) și ca sa știi și tu nu m-a dat el afara din casa ci am ales eu sa plec. Și mama mea a fost mereu de acord cu mine, problema aici a fost mereu el. Sunt mai multe chestii de spus care ar putea face legătura dar mai degrabă o lăsam așa. A fost doar un moment de descărcare. Și sa știi ca nu am luat-o rău, prive sfat si prove parere e vinte prim’ora cum ma mai spus si in "test".

| Biancaaaaaaaaaeee explică (pentru Crackman):

Mersi pentru raspuns dar dacă as sti și as putea face ceva as face. Deocamdată de asta am și scris aici pe TPU, aveam nevoie ca cineva sa îmi dea niște sfaturi, sa îmi spună niște vorbe bune. Cum sa o iau, ce sa fac...

| Biancaaaaaaaaaeee explică (pentru sofisis):

Mersi pentru răutate, nu am considerat ca cea mai buna varianta e sa încep sa am bărbați și sa chiulescwinking
Sta totul in afecțiune și atenție. Când unui copil (propriul tău copil) de mic nu îl iubești măcar puțin și nu ii arați nimic din partea ta ca părinte, pe lângă mai ești și violent și sever și toate alea...nu cred ca el o sa ajunga vreodată sa te mai asculte și sa se gândească la tine ca un părinte. Eu nu aveam voie sa fac nimic, stăteam într-un orășel de rahat in pustietate, între munți și nu știu dacă erau 200 de locuitori (aia fiind toți bătrâni, era doar 1/2 familii care aveau copii și erau mai mici de cât mine) și nu aveam voie decât doua ore pe zi sa ies. Dacă ii ceream sa ies in oraș nici nu se gândea doua secunde și răspunsul era nu, rare ori când ma lasă sa ies cu prietenele mele dar trebuia sa fie mereu și sora mea mai mică cu doi ani de cât mine pentru ca in ea "avea încredere". Eram ca la închisoare mai ceva. Acum nu am comentat nimic, nu am spus ca viața mea nu sa îmbunătățit puțin, mai ales ca sunt și majora, era vorba ca am un prieten care nu tine la mine și de care m-am saturat sa stau sa ii accept orice și nu știu ce alegeri sa iau. Nu aveam chiar nevoie de critici, gen cum ai zis tu " o droaie de alegeri incredibil de stupide", mersi frumos dar știam și eu, de aia am și scris chestia asta aici, ca sa nu mai fac "o droaie de alegeri incredibil de stupide"! Sa îmi de-a cineva niște sfaturi cu bunătate și să încerc sa ma iau și după cineva străin nu doar după capul meu.

| Freya1 a răspuns (pentru Biancaaaaaaaaaeee):

Crede-ma ca povestea mea de viata e mult mai alambicata si complicata asa ca eu cred ca inteleg perfect.
Cert e ca tu acum langa baiatul ala nu prea ai ce sa mai cauti asta e clar, nu il iubesti, nu te simti bine langa el.Iar daca vrei sa iti dau un sfat de care poate te poti tine.Cauta-ti ceva de munca, strange niste bani si ia-ti o chirie. Vorbeste cu mama ta sa te ajute ca e mama ta si nu il mai incurca pe baiatul ala.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Eu am citit-o de 2 ori si acum ma apuc inca o data de ea.Ti-am raspuns mai devreme,dar am sters deoarece mi s-a parut ca e prea serios ce ti-am zis,ori eu nu sunt asa, nu stiu ce-a fost in capul meu...
Cred totusi ca am sa iti dau un sfat mai tarziu, deocamdata iti spun ca mi-a placut tare cum ai scris, inteleg ca esti o fata de treaba care ai facut niste greseli si care te mai pregatesti sa mai faci una.
In fine, mai vorbim.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Am citit-o si a-3-a oara.Ca sa fii cu baiatul asta nu prea e bine, ca suferi. Daca nu pleci cu el, iar nu e bine, ca n-ai încotro s-o iei.In mod normal era bine daca aveai pe cineva care sa iti trimita niste bani (sau sa te ajute cu bani) ca sa poti lua undeva o camera cu chirie si sa te angajezi repede.Dar pentru asta ar trebui sa fii si intr-un oras mare cum e Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti, si mai e si problema ca nu ai liceul, ceea ce inseamna ca nu prea ai sanse sa prinzi un loc de munca mai....decent sa-i zicem.Nici n-are rost sa iti dau exemple si nici nu insist pe subiect, ca oricum esti o fata desteapta si mai gandesti si singura.Si ca sa mergi in Anglia cu baiatul asta, nu prea mai vrei pentru ca s-a facut praf relatia...Cu toate ca ai putea sa mergi si sa faci un ban acolo cateva luni, apoi - iar aici o sa iti strici parerea despre mine - te desparti de el si mergi pe un alt drum.Ai putea sa cunosti acolo un tip, chiar englez, care sa se indragosteasca de tine si invers si care sa te ceara de nevasta.Bine,ideal ar fi sa se grabeasca ca urmeaza aia cu brexit-ul, peste vreo 2 ani.Intelegi? Adica eu incerc sa ma pun in locul tau si cam asta e primul sfat care imi trece prin minte.Dar poate o sa mai imi treaca si altele.
In fine.Sa stii ca am inteles perfect prin ce treci, ca si eu am avut un tata cu probleme si la 18 ani am plecat de acasa.Mai multe nu-ti zic ca nu despre mine e vorba aici.
Deci gandeste-te la varianta asta, sa mergi acolo ca sa nu faci foamea prin tara, sau sa dai peste unul care sa iti propuna alte chestii - videochat sau prostitutie.Mai bine mai suferi cateva luni si poate dai peste un baiat bun pe-acolo, in Anglia.Sau un barbat.Adica merge pana in 30 de ani.Si daca e si un gentleman veritabil, ai avantajul ca e si punctual, adica daca i-ai zis sa vina la 9, la 8.59 e cu cheia-n usa.

| Biancaaaaaaaaaeee explică (pentru anonim_4396):

Bai deci nu știu dacă ești fata sau băiat sau pnm, dar îți multumesc ca nu m-ai criticat și asta deoarece și tu ai trecut prin ceva genul din câte am înțeles. Oricum mersi pentru ce ai scris mai făcut sa zâmbesc puțin chiar dacă putem spune ca nu era ceva neaparat de a zâmbi la răspunsul tău dar ma înveselit, nu știu de ce laughing) dacă vrei poți sa îmi dai Facebook sa ne consolăm amândoi/amândouă. Ma interesează sa știu și povestea ta, poate pot lua vreun exemplu din povestea ta. :*

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Daca te uitai putin prin raspunsurile mele (aveam doua pana ieri) ti-ai fi dat seama daca sunt fata sau baiat.Dar nu stiu de ce am pretentii la tine, mai ales ca ai povestit in intrebare cum ca ai o problema cu lenea.Sau probabil ai calmul ala englezesc in tine si tu crezi ca e lene.Acum serios, cred ca esti o tipa calma, ceea ce e bine.S-ar putea sa ti se traga de la cat ai suferit si de la sinuciderile alea in serie de care vorbeai.Pentru ca si eu am trecut prin niste chestii si la fel sunt calm.Si asta s-ar putea sa te ajute mai mult decat sfaturile noastre, adica asta ca esti o fire foarte calma, de-aia spun ca e un lucru bun.Ca sa nu mai vorbim ca iubitul tau englez viitor o sa fie si mai indragostit de tine când o sa vada ca esti mai linistita asa.Bine,mai ai de lucrat la partea cu „lady", dar poate o sa inteleaga ca fetele la noi sunt mai intai rebele si apoi devin doamne, nu e ca la ei, la curtea regala, unde la 5 ani le invata sa intinda mana la pupat si sa se se incline.Chiar,cum ar fi sa dai peste un print?
Sa stii ca poti, ca am vazut in poza ca esti frumoasa. Englezoaicele am inteles ca nu arata prea bine, nu stiu ce au, cred ca li se trage de la aia ca vor sa para toate niste „lady", se incrunta prea mult si se uratesc si se transmite cumva genetic.Nu stiu daca ai observat, dar si la noi mai sunt doamne foarte serioase care din cauza ca s-au concentrat prea mult sa devina niste doamne, s-au facut si urate.Si foarte rele.In fine.Nu sunt fata, sunt un domn (serios) la 45 de ani, asta am vrut sa-ti zic, dar m-am luat cu altele...
Mai vorbim.Sa imi zici daca mai vrei Facebook meu.

| DanyDav a răspuns:

Am citit cu mare interes fila asta de poveste din viata ta, o viata cruda, si nemeritat de trista pentru un suflet asa frumos pe care se pare ca -l ai! Dar trebuie sa recunosc ca ai talent la scris, si ai prezentat poveste asta intr-un fel anume, care nu te lasa sa te opresti pana la capat si te face sa iti doresti mult sa citesti si capitolul urmator.
Acum sa spun si eu o concluzie, se pare ca nuprea ai fost norocoasa pana acum, dar nu se stie niciodata ce iti ofera viitorul!
Esti ca un personaj dintr-o poveste si mi-as dori sa mai aud/citesc de la tine.
pup

| Claiudiaknorr02442 a răspuns:

Iubitul meu și cu mine ne-am iubit atât de mult, încât relația noastră a fost într-adevăr uimitoare și am învățat că nu vom putea niciodată să ne descurcăm unul fără celălalt. Deși l-am iubit atât de mult, nu am știut niciodată că este obosit de relație și era interesat de cel mai bun prieten al meu. S-a despărțit de mine și am fost devastat, mi-am strigat ochii înainte să mă culc în fiecare seară, viața și visele mele s-au spulberat până am intrat în contact cu un vechi prieten de-al meu, care apoi m-a prezentat Domnului Zakuza războiul magic vraja. Lordul Zakuza mi-a dat instrucțiuni despre ce să fac și eu am respectat-o strict și mi-a spus că iubitul meu va reveni la mine cerșind în 24 de ore. Prietenul meu a venit la mine cerșind și plângând în genunchi și l-am acceptat înapoi. Mulțumesc Domnului Zakuza pentru lucrările sale minunate. Dacă aveți vreo problemă de genul acesta sau mai rău, atunci contactați Lord Zakuza prin e-mail: doctorzakuzaspelltemple @ hotmail. com sau WhatsApp: +17405739483 și nu veți regreta niciodată că l-ați întâlnit.