Bună ziua,
Vin cu o întrebare dacă cineva mă poate sfătui.
De 8 luni m-am mutat la iubitul meu acasă. Avem 3 ani de când suntem împreună. Menționez ca blocul unde stăm, partea de sus cumva e a lui, niște camere care le folosește el și la etajul de mai jos este apartamentul propriu zis unde stă sora lui cu cumnatul și cei 2 copii.
Jos mergem practic doar la baie pentru ca sus la noi nu avem și bucătăria tot jos este deci mereu toate nevoile și mâncarea o fac jos. Așa ne-am înțeles, nu este niciun fel de problemă pentru nimeni.
Situația care a început să mă pună în presiune este ca eu la jobul unde am lucrat mi-am dat demisia pentru ca au existat niște conflicte. Am aproape o lună de la demisie dar eu îmi caut de muncă între timp, adică nu stau degeaba.
De când sunt cumva acasă, sora lui a început foarte mult să și pună baza pe mine cu copii, ba să stau cu ei, dacă sunt bolnavi să rămân cu ei, acum să ivit ca fetița ei să aibă varicelă și practic trebuie să stea în carantină acasă, dar practic pe mine mă leagă de mâini și de picioare. Menționez ca suntem în altă țară, aici când deci căutător de muncă, te cheamă la multe ateliere, să te vezi cu oamenii de la forțele de muncă să îți cauți job, să te instruiască să îți găsești, adică sunt chemată imprevizibil la ei ori pe unde depun de muncă, angajatorul mă poate chema, toate treburile se fac dimineața în orice caz.
Eu nu am pus punctul de vedere ca o zi sau 2 mai înțeleg, voia să mă plătească să rămân 2 săptămâni acasă timp de 5 ore, problema este ca nu aș putea să accept vreodată bani și eu ies în pierdere pentru ca în loc să mi găsesc de muncă până la vacanța care am plănuit o la sf lunie iulie, nici nu o să mi găsesc și când mă întorc iar trebuie să o iau să caut, ori poate se ivește să mi spună să mai rămân gen cu nepoții până când încep ei școala ca să nu o mai cheme pe soacră ei din România să stea cu ei (cum făceau de obicei), numai pentru ca cumnata mea nu se înțelege cu ea.
Ideea este ca undeva cu iubitul meu am discutat ca as putea să rămân acasă vreo 2 luni sa nu fiu deranjată ca sa îmi iau un pic de răgaz pentru ca jobul dinainte a fost foarte solicitant, până la urmă am bani puși deoparte și îmi permit să stau acasă pe (banii mei) pentru ca nu cer de la iubitul meu să mă întrețină. Plătesc și eu la chirie și la facturi.
Adică nu mă așteptam ca din situația asta să încep să mai fiu și presată de sora lui mai nou fiindcă (ba nu pot să rămân 20 de minute cu fata ei pentru ca doarme și să meargă să ia copilul mai mare de la școală), ba nu pot rămâne cu amândoi ca să meargă la magazin.
Are mici probleme cu cumnatul și acesta nu prea își ia responsabilitatea, ea e capul în familie și face tot, am înțeles ca este și ea obosită, o ajut când se poate, da în ultima perioadă și mai ales de când stau acasă, își face planurile pe mine ca ce o zice (lasă mă ca ea stă acasă).
Da poate vreau pur și simplu să fac anumite chestii ce atunci când lucrăm nu puteam să le fac. Mai și menționez ca o fată pe săptămână când lucram, eram liberă, și tot se ivea din când în când tot așa, ba copii bolnavi ba nu știu ce, să mă trezesc de dimineață și să rămân cu ei ca să meargă la muncă pentru ca șefa ei nu o înțelege cu faptul ca are copii și aceștia vă răcesc ba una alta.
Până la urmă cu fata în carantină, am rezolvat o, o să vină o doamnă să rămână cu ea pentru ca aici statul oferă doamne de la casă de sănătate să rămână cu copii când sunt bolnavi și n are cine rămâne cu ei, pentru ca până la urmă, cu toate ca sunt acasă și oricum îmi fac treburile mele dimineața, poate aș fi reușit să stau măcar de data asta mai mult, dar observ ca începe să mă folosească prea mult, așa ca să vină cineva să stea de fetița ca eu să pot să mă învârt în stanga și în dreapta pe unde am treabă ca până la urmă de asta am rămas acasă, nu să fiu dădacă. Iubitul meu din afacerea asta văd ca nu ii spune nimic surorii lui, mă lasă pe mine. Ne am decis oricum să ne uităm de chirie să ne mutăm, oricum acesta era planul numai ca nu avem încă banii suficienți de garanție, ne mai trebuie câteva luni. Pentru ca și iubitul meu avea niște datorii ce trebuiau plătite și de asta am rămas mai mult aici. Eu și dacă mă enervez mai tare îmi pot face bagajul și să plec la părinții mei acasă. Dar apoi mă cert cu iubitul meu pentru tema asta.
Așa ca cum pot pune mai bine la punct situația asta fără să deranjez pe nimeni?
Eu mă gândesc ca așa cum s-a descurcat ea singură până acum așa poate să facă în continuare. Ca eu nu mă pot lăsa pe premiza ca lasă o să fac și eu copil și o să o rog să stea de el, pentru ca ea o să aibă copii mari și n o să mai aibe ea chef de stat cu copii mici dacă ea e la muncă.
Aceasta este situația, cum o considerați?
Ordonare:
După relevanţă
Cata vreme locuiți împreună cu prietenul fără căsătorie nu aveti binecuvantarea lui Dumnezeu peste relatia voastră.
Răspunde
Răspunde 
Fi sigura ca ea nu te va ajuta atat cat o ajuti tu acum cand vei avea un copil, deci nu-ti face planuri de acestea... 
Cat despre cum sa iesi din aceasta situatie fara sa superi pe nimeni? E imposibil ca s-a obisnuit asa cu tine, dar ai si tu vina ta, la a 3-a rugaminte trebuia sa-i zici in fata ca ai si tu treburile tale si sa nu se bazeze pe tine mereu! Accepta mai usor acest refuz, dar acum ca s-a obisnuit ca o ajuti mereu si dintr-o data nu mai vrei s-o ajuti... se va supara dar sa nu-ti pese, daca te intelege e bine daca nu n-are decat sa ramana suparata!
Tu fa ce-ti propui pentru acea zi si nu renunta pentru oricat te-ar ruga iar pana la urma se va obisnui ca nu esti dadaca copiiilor ei!
Tu ai invatat-o sa fie asa, acum e timpul s-o dezobisnuiesti cu orice pret altfel nu vei scapa de ea! Cu astfel de profitori trebuie sa inveti sa fi si nesimtita altfel te ia de proasta din pacate. Ii intinzi un deget iar ea vrea sa-ti ia tot bratul daca vede ca oferi la prima cerere... eu ca barbat am fost si eu in situatia ta dar eu nu m-am lasat prostit nici macar o data, cand aveam ceva de facut ma tineam de acel plan! ma ruga numai 20 de minute sa fug pana la magazin etc, ii ziceam sa ia copiii cu ea si gata ca eu acum nu am timp, asa ca ma cunostea, daca ziceam nu apoi nu ramanea, e timpul sa faci si tu la fel!
Eu știu ca nu o să mă ajute, căci cum am precizat, când va veni vremea să fac eu copii, ai ei or să fie mari și ea o să fie la muncă, femeie independentă, doar ce scapă de toate responsabilitățile copiilor mici.
Ma și simt rău pentru ea căci este neajutorată uneori, dar deja am trecut prin această experiență la mine acasă când mama mea l-a făcut pe fratele meu mai mic și responsabilitățile ei de mamă, mi le pasa mie (ca și sora fiind de fapt).
Acesta a și fost motivul plecării mele de acasă, pentru ca pe lângă job, mi se dădeau niște responsabilități în plus care nu trebuiau să fie ale mele.
Iubitul meu mi-a zis ca "ori îi spun eu ca nu se poate, ori îi spune el" dar cum îl știu mai strict și tăios în cuvinte, nu voiam să fie dur cu sora lui și am zis să iau eu situația și să îi spun ca nu îmi asum responsabilitatea copiilor ei.
Pe lângă asta, unica chestie care de fapt ma deranjează din ecuație este ca : cum am trecut deja prin toate urletele/ țipete/ plânsete cu fratele meu, multă neliniște, răzgâială ca i s au dat de toate și e alintat, nu suport ca copii să țipe să urle, etc.
Și când îmi văd nepoții ca sunt mai agitați sau ca încep cumva să țipe să plângă, fug imediat și mai vin când sunt sigură ca e liniștită situația.
Păi să stau o săptămână sau 2 cu un copil, îmi sunt dragi, da nu îmi pot asuma ceva mai mult de o zi maxim 2.
Îmi e și mie eu cu mine însămi rușine când o refuz să îi zic ( scuze am alte planuri, scuze trebuie să fac ceva) pentru ca eu știu ca de fapt poate nu am musai un plan dar poate vreau pur și simplu să " stau să mă relaxez" căci de curând mi-am dat demisia de la fostul job și oricum sunt în căutare și din vinovăție îi mai zic ca okay stau sau să o ajut.
Știu ca ar trebui sa "îmi găsesc de treaba" gen sa fiu mereu ocupată, să vadă asta și așa se încheie povestea.
Dar cum stau și cu ei în casă, mă analizează să vadă dacă cumva sunt îmbrăcată ca și cum dacă am venit de afară sau plec afară, dacă cumva mă pregătesc undeva, etc etc.
La bărbați e atât de ușor câteodată, vă puneți punctul de vedere scurt și la obiect. La mine îmi e greu.
Simplu, cat de mult valoreaza pentru tine iubitul si cat de mult te iubeste el pe tine pentru a face compromisuri?
Ideea sa-ti lasi mereu copii in grija altora nu este una extraordinara, esti parinte si stiai ce responsabilitati aduc copii.
Legat de tine si de iubitul tau, pare la o prima vedere ca el si-ar alege familia sa decat sa te sustina pe tine, viitoarea sa sotie (presupunand). Cred ca nu sunt singurul caruia i se pare ca relatia voastra este putin subreda, iti faci griji pentru a te angaja si ai deja in plan sa pleci singura in vacanta oriunde doresti tu, indiferent de ce spune el.
Pe scurt depinde de cum vad toti ceilalti povestea ta, dar dupa modul cum ai explicat, cel mai probabil ca se vor supara ca faci pe "naravasa" si nu poti sta o zi cu cativa copii, unde iubitul tau probabil ca nu iti va oferi suport direct ca sunteti 2 familii diferite desi sunteti oarecum rude. Ai dreptate, cel mai bine este sa faci ceea ce faci acum, sa te detasezi usor si sa faci ce doresti daca nimeni nu te intelege, esti inca tanara cu sau fara relatie, asta nu inseamna ca trebuie sa ai sute de responsabilitati si sa primesti altele de la familia lui.
(daca acum iei in calcul sa iti faci vacanta de vara singura, cum iti vezi o posibila familie cu copii cand acum el nu este 100% aliatul tau?)
Iubitul meu este mai tăios în vorbe și de asta am preferat să gestionez eu situația căci dacă îi spunea el direct pe față surorii lui, ar fi dat nasol, mai ales ca stă cu ei în casă de atâta timp și nu vreau să îi creez probleme.
Cumnata mea știe doar ca e responsabilitatea ei. Dar cum bărbatul ei nu e atât de responsabil să o ajute cu copii, este singură în toată povestea asta. M a văzut pe mine mai "descurcăreață" la copii și de asta a început să se bazeze pe mine. Tot ea spune ca nu e genul sa lase copii in responsabilitatea altcuiva dar tot ea într-un final apelează la mine. Si spune ca ii pare rau ca nu ar fi vrut sa ma deranjează dar suna oricum.
Complicata situatia. Continua sa iti cauti un loc de munca si sa incercati cu timpul sa va creeati o "casa" voastra pentru a evita momentele unde greu sa spui "nu". Legat de copii, strange din dinti pana in ziua cand nu veti mai locuii cu ei, pune-i sa faca ceva sau eventual asculta muzica cat timp ei incep sa faca galagie.
Salut. Ajut-o în continuare, are mare încredere în tine dacă îşi pune baza în tine că poţi sta cu copii ei cât timp ea e la servici. Nu îţi pierde încrederea!
Și eu ce câștig? Ca mie nu mi dă nimeni bani și să presupunem ca mi-ar scădea măcar banii la chirie, nu este suficient căci nu ea îmi dă de mâncare, nu mi face curat, sau să mi spele hainele. Fiecare în casă este pe treaba lui, își face mâncarea proprie, își spală singur.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
