Câți dintre voi sunteți singuri? Mai aveți puterea de a lupta pentru o relație?
P.S:Sunt singur
Aici e problema. O relatie, una de lunga durata, o să implice întotdeauna nu război, dar munca, răbdare și compromis. Orice ai fi citit pe Instagram, oamenii nu sunt piese de puzzle, nu se potrivesc perfect. Nu o să găsești niciodată un om care o să iubească 100% din aspectele personalității tale, pentru care sa fii cea mai frumoasa fata din galaxie și care să fie îndrăgostit iremediabil de fiecare trăsătură a ta, fizica sau de alt fel. Dacă asta aștepți, înseamnă că doar îți găsești scuze să nu crești ca om.
Cei norocoși și dispuși să lupte, ajung să umple golurile care îi despart, se modelează reciproc până devin o unitate funcțională. Problema e că tot mai puțini au răbdarea să ajungă acolo.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Eu am aproape 23 de ani si nu am avut niciodată un prieten, toate ieșirile au fost eșuate si pline de dezamăgiri. Eu nu as avea puterea nici să intru intr o relație. Mereu m-am întrebat dacă există cineva care să te placă cu adevărat, cineva care să rămână cu mine si sa fac parte din viata si familia lui. Si de ce ar trebui să lupți pentru o relație? Sa ai o relație nu cred ca ar trebui să implice o lupa
cred ca daca lucrurile sunt reciproce nu exista "război"
Răspunde
Eu am 23 și nu am avut nicio relație până acum.
Sincer, mă simt destul de bine și de unul singur și nu deocamdată nu nevoie de o relație.
Nu e vorba ca vreau multe de la bărbați care nu mă vor, însă aparent păreau că mă voiau dupa dispăreau, si nu cred ca cineva ar vrea o persoană care iti da una caldă și una rece.
Nu am luptat niciodata pentru o relatie. Mi se pare o prostie.
Ori ne indragostim si stam de placere, ori fiecare cu mă-sa.
Procesez acum ce s-a intamplat in ultima mea relatie, o gramada de lucruri grele, trairi, traume. Am rupt o logodna care nu mai mergea, am fost mintita si tratata urat.
Nu am intentia sa intru in relatii, cel putin un timp. Ma multumesc cu prieteniile, este mult mai usor si pozitiv, si am libertatea de care am nevoie, nu-mi place sa locuiesc cu cineva si sa fiu intr-o relatie.
In plus, eu sunt mai calculata in decizii, nu rezonez cu majoritatea in materie de preferinte si lifestyle. Sunt childfree by choice, nu imi place casatoria, sunt atee, nu sunt petrecareata, am imunitatea scazuta din 2 factori etc. Nu-mi place sa fiu intima si am reguli super rigide.
Linistea si implinirea pe care o gasesc de una singura nu se compara cu nimic.
Ce chestie însă mi se pare...dur. Nu stiu cum să spun. Fiecare persoana cu care vorbesti cred ca merita macar o mica explicație atunci când nu mai vrei ceva, nu mi s-a întâmplat asa ceva, mi se pare joacă
)) bărbat erai daca te duceau la tipa respectiva, ieșeai asa cum ai planificat si dupa ii spuneai civilizat ca nu rezonezi cu ea, pentru că mi se pare copilăresc ce faci. Însă nu e nici rau pentru tine. E usor sa nu dai explicații
De multe ori poti sa te înșeli in legatura cu o fata când te axezi doar pe aspectul fizic. Nu cred ca esti chiar atat de superficial. Însă nu poti sa dai o vedere cu o tipa de pe net si sa o lasi baltă în halul ăsta, iar a doua zi dispari. Tu nu vrei să îți pierzi timpul însă pierzi timpul fetelor care stau si se gandesc săptămâni probabil de ce ai dispărut.
Inteleg si asta. Însă nu mi se pare tipic bărbătesc. Trebuie să îți asumi ieșirea. Puteai sa iesi si cu muma pădurii ) parerea mea
Am observat ca intalnirile in special date prin social media sau dating apps, precum si specialistii spun, sunt deprimante, frustrante si nu duc la rezultate.
Mai bine stau la colt si pun piedica cuiva decat sa ne like-dislike pe o moaca potential falsa si un profil gol cum il lasa majoritatea. xD ani de zile, 1 intalnire per capita, daca. Moare romanticu din noi, ca o garoafa cu care a trebuit sa lovim ultimul disperat la masa netacerii.
) si eu vreau sa mi pună unul piedica dar nu prea sunt băieți pe strada ) in general abordările astea directe nu prea se fac, ori din rusine ori habar n am, pe net da e deprimant.
Dar acum imi amintesc cum cate o data trebuie sa lupti pentru a evita o relatie, nu ca sa intrii in ea sau sa o intretii.
Incerc să procesez ultimele două fraze ale reply-ului tău prin filtrul nickname-ului pe care ți l-ai ales but something doesn't seem right.
O relatie poate sa functioneze perfect fara efort si fara lupte toata viata.
Trebuie doar sa deschizi bine ochii la inceput.
Nu-l lua ca pe o eticheta fixa, daca asta esti tentat sa faci.
Practic fericirea, excitedness pentru viata are multe dimensiuni. Cum are si gluma.
Fericirea ta pare cam matematică. Dimensiuni, reguli, calcule. Sigur nu o confunzi cu liniștea? It's close, but not quite the exact same thing.
Imi este naturala distinctia dintre cele doua. Daca ai putea sa fi mai precis la ce te referi si in ce fel ai gandit-o, pot elabora.
Exista o teorie, ea spune ca suntem sub controlul universului, sau sub dominatia unui creator. Dupa parerea mea aceasta este eronata in oarecare masura, iar gandirea care ne lasa sa fim responsabili si sa ne facem propriul nostru destin, sa avem control asupra deciziilor noastre este mai sanatoasa si duce la mai multe rezultate.
Ce vreau sa spun este ca a-ti construi linistea face parte din acest modus operandi, a nu se intelege ca fug de responsabilitate, au contraire.
Esti tu sigur ca soogem poola?
Le ai incercat pe toate? Chiar asa facem? Eu nu stiam.
Ti ai conectat creierul ala înainte de a tasta ca o hienă pe telefon?
Eu am 20 de ani și n-am avut niciodată o relație. Nu am energia de a mă lupta pentru o ea, simt că o relație conține prea multe emoții extreme pe care nu le pot duce. Consider și că am prea multe goluri sufletești care nu mă lasă să iubesc corect și de asta nu fac nimic pe plan sentimental.
Mi-e teama ca nu e nimic deosebit la felul in care gandesc sau la concluzia la care am ajuns. Dar disclaimer, stiu suficient de mult incat sa stiu ca nu stiu nimic de fapt.
Ma gandeam la acei doi oameni prinsi de Vezuviu imbratisati si incercam sa-mi dau seama daca frica i-a determinat sa caute consolare in ultimele lor clipe unul in celalalt, sau daca de fapt frica a inlaturat celelalte bariere.
Cred ca fundamental, omul e o creatura simbiotica dar printr-o ironie cinica a creatiei ne nastem cumva incompleti. Cumva. Nu chiar jumatate de fiinta, dar nici o fiinta perfect completa. Stiu ca exista si ceea ce se numeste autosuficienta, dar cred ca cei care ajung la ea cu adevarat sunt putini, iar ei au reusit cumva sa suprascrie codul original. Poate nu e nici macar programare, dar trebuie sa fie ceva, un instinct, un sub-substrat al constiintei, nu pot sa cred ca totul, TOTUL, e entropie.
That being said si eu resimt linistea ca pe o nevoie la nivel celular, nu as putea fara. Insa chiar in cea mai desavarsita liniste, daca sunt foarte atent, aud un zgomot surd, o vibratie fada care imi cere altceva. E nedrept. Iar daca tu nu o auzi, te invidiez, ti-ai suprascris codul.
Dacă vrei relație de-a gata, pentru care nu trebuie să lupți, nu vei avea niciodată. Nici relația, nici viața nu sunt de-a gata.
Ia da tu fuga si fa voluntariat, fa bine altora din jurul tau. Nu o sa mai ai timp sa te gabdesti la singuratate si sa vezi cum vine si persoana potrivita, fara macar sa gandesti.
Ai puterea sa lupți cat timp știi ca respectiva persoana chiar te iubește cu adevărat.
Omul este programat sa fie social.
Avem nevoie de iubire ca de aer.
Dar dezamăgirile duc la anexita te in privința asta.
Sunt sigur si simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubit, dar nu atrag sexul opus, ca conteaza cum arați.
Traumele ne modifica viata, in mod irational uneori, incepem sa punem raul in cutii, e unele scrie "caini," pe altele scrie "tabara din 98 la munte, un dezastru" pe altele scrie "Tabara din 00 dezastru" si altele "tabere - dezastre de viitor." Asa incepem sa nu mai avem incredere in unele stuatii si minte incepe sa le categorizeze.
-
anonim_4396 întreabă:
24 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
